România... zâmbăreață!
Am citit pe undeva cum că s-ar fi făcut un fel de clasament al țărilor pe unde oamenii sunt fericiți. I-auzi! Nu știu pe ce criterii s-a făcut acest clasament dar eu cred că este absolut incorect. Pe ce mă bazez? Simplu: în acest top nu figurează niciunde minunatul pământ dăruit de Dumnezeu cu toate frumusețile și bunătățile lumii, teritoriu numit România! Păi se poate? Nu, nu sunt subiectiv. Eu vin cu dovezi irefutabile că acest pământ este plin de oameni fericiți. Cum cunoști că oamenii sunt fericiți? Asta o știe oricine, de la pruncul abia născut și până la pensionarul cu baston și ochelari: oamenii când sunt fericiți... râd! Da, domnilor și doamnelor (cum zic unii crainici de pe la unele posturi TV), oamenii râd! Mai e nevoie să demonstrez cum că râsul e o manifestare exterioară a unei stări de fericire interioară? Sigur că nu. Și iată, totuși, (doar) câteva exemple.
Vă uitați la o emisiune, la un film, la o conferință difuzate la vreun post TV și brusc, vă apare în față o reclamă cu o pereche de tineri care râd de se țin de burtă. De ce? Sunt în culmea fericirii că și-au putut procura niște șlapi nu știu de care marcă. Și ce fericiți sunt! Dar ia uitați-vă la această simpatică pereche de bătrânei: le iradiază fața de fericire: s-au tratat cu nu știu ce unguent care i-au scăpat instantaneu de durerile reumatice. Păi cum să nu fie fericiți? La fel ca și perechea de vârstnici care folosește nu știu ce adeziv pentru plăcile dentare: sunt în culmea fericirii că pot mânca fără probleme, fripturi, mici, biscuiți, semințe și altele. Vârstnicii par a fi cei mai fericiți (ceea ce nu prea am văzut prin alte țări, dar e treaba lor): niște bunici numai că nu țopăie de bucurie că pot să joace țurca cu nepoțeii lor fiindcă au în picioare niște încălțări miraculoase sau niște ciorapi speciali care le permit să danseze rock de-i lasă mască pe tineri.
Ei, vedeți? Cum să nu te umpli de fericire când soția (prietena, amanta, colega de serviciu sau ce o fi ea) e gata să leșine de fericire când tu le zâmbești cu dinții aceia albi spălați cu pasta de dinți „cutare”. Gata să aibe orgasm de fericire! Apropo de dinți: cred că numai la noi, în România, cei care au carii sau dureri de dinți se simt atât de fericiți preum arată în acele poze când stau pe scaunul dentistului și acesta le umblă prin gură cu „râșnița” aia ticăloasă. Ce mai, sunt în culmea extazului!
Dar gospodinele? Ele n-au dreptul la fericire în România? Cum să nu: uite cât de fericite sunt atunci când spală vasele năclăite cu resturi menajere, cu detergentul „cutare”. Ai zice că iată, în sfârșit, și-au găsit fericirea (vocația?) în viață. Nici nu se mai dau duse de lângă vase. Sau când au cumpărat un fier de călcat care calcă miraculos și pe față, și pe spate, și pe dungă... Râd de fericire de crezi ca sunt gata-gata să scape „obiectul” din mână... O altă duduie este în culmea fericirii chiar dacă și-a făcut mașina zob, fiindcă ne arată că are... o poliță de asigurare. Ehei! Culmea e că și soțul ei este la fel de fericit (sau măcar așa arată). Să tot bușești mașinile, nu alta! Vedeți ce ușor poate fi cineva, fericit? Și nepricepuții ăia cu sondajul ne ignoră...
Păi dacă și politicienii de la noi sunt fericiți, atunci ce să mai spunem? Nu-i vedeți cum apar veseli pe afișe, pe fluturași, pe la unele posturi TV sau pe unde cred dânșii că le stă mai bine și mai fotogenic. Ba unii chiar au curajul să râdă de-a binelea chiar dacă sunt știrbi sau au câte o plombă căzută. De ce să nu râdă? Dacă nici ei, exponenții fericirii naționale, n-or să râdă (sau, măcar să zâmbească) atunci cine? Că ei nu râd pe banii lor, ci pe banii noștri. Și atunci? Mai ales că, de curând, ne anunță optimist că vom avea o toamnă plină de bucurii: nu se va scumpi nimic... în afară de ceea ce se va scumpi! E hotărât! Și cum să nu fie românii, fericiți!
Alo, domnii cu sondajul: ia faceți bine și corectați datele alea eronate; veniți și p-acilea, pe la noi, că vă vom primi cu zâmbetul pe buze ca să vă convingeți că și p-acilea sunt oameni fericiți. Și faceți bine și vă cereți scuze. Că odată ne-apucă hohotul de râs și atuncea nu vă văd bine. Că nu știți cum sunt românii când îi apucă hohotul de râs. Că asta au moștenit-o de la daci. Păi!
Victor Simion.
Citiți și:Îmi cer scuze!;
Rețeta verii: „Ghiveci... internațional”;
Biblioteca, o mobilă fără căutare;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
