Bacalaureații
Luna Iunie. Luna emoțiilor. Pentru elevi, pentru părinți, pentru bunici pentru... Luna examenelor, a testelor, a marelui examen care este BACALAUREATUL, „cu examen la română”, cum sună cuvintele unui cunoscut cântec. Off, limba română, săraca limbă română! Oare ce surprize o mai așteaptă în această sesiune? Că „surprizele” din sesiunile precedente, din anii anteriori, le constatăm – din păcate – aproape în fiecare zi. Mulți și, din păcate, din ce în ce mai mulți „bacalaureați” au rămas repetenți la limba română. Ca să nu mi se spună că sunt cârcotaș, am să vă dau câteva exemple culese de mine din viața noastră cotidiană.
Primul exemplu: acordul dintre un numeral (cifră) „12” cu un substantiv. Citez (absolut autentice): „mai sunt doisprezece minute până la pauză..”(un crainic sportiv), „bilanțul celor doisprezece luni...” (un parlamentar), „ferma are doisprezece vaci cu lapte...” (o reporteriță la un post TV), „avem un colectiv de doisprezece persoane...” (un patron de firmă), „reveniți peste doisprezece zile la control..”(un medic din policlinică), „scara are doisprezece trepte” (un ghid turistic), „aveți deja doisprezece locuri de parcare” (un oficial al unei primării), „Pa! Ne întâlnim la ora doisprezece” (o elevă către prietenul ei), „vrem o masă pentru doisprezece persoane” (o solicitare de protocol ), „cura de tratament durează doisprezece zile” (răspunsul unui cadru medical de la o bază de tratament)...etc., etc., etc. Mă opresc aici (dintr-un șir de prea multe exemple) și mă întreb: persoanele respective și-or fi luat bacalaureatul la limba română!?00 La ce liceu?
Exemplu de snobism: aud frecvent la transmisiile sportive următoarea remarcă: „echipa..cutare, luptă să-și apropie victoria (!!!)”. Cum adică, „doar să-și apropie”? Reporterilor respectivi le-a trecut pe la ureche cuvântul „a apropria” („a-ți însuși un lucru”, de la latinescul „appropriare”) pe care l-au confundat cu „a apropia”. Sigur că sună mai altfel să spui „să-și apropie victoria” decât banalul și vulgarul „luptă să câștige”. Doar suntem și noi intelectuali, nu? Așa îmi explic eu de ce echipele noastre naționale nu mai câștigă: ele luptă doar „să-și apropie victoria (și dă-i și luptă!), nu să și-o aproprie”. De vină e, desigur, limba română.
Nevastă-mea mă trimite la piață cu o listă de cumpărături. Din ușă îmi strigă: „să te întorci cu celeritate!” ??? La întoarcere, îi dau cumpărăturile și mă scuz: „dragă, am căutat peste tot dar «celeritate» n-am găsit!”. Eu, incultul, caut în DEX să mă lămuresc: „CELERITATE- substantiv feminin, RAR (subl. mea!), iuțeală, repeziciune”. Ei da, am înțeles.. E mai... intelectual. Păi bine, măi nevastă, nu puteai să-mi spui pe românește: „să te întorci mai repede”? Păi nu, că nu sună...intelectual. Ca să vezi!
Un mare poet basarabean mărturisea cum că „Țara mea e limba română”! Ce superb! Din păcate iată că avem cam mulți BACALAUREAȚI ... „expatriați!”.
Victor Simion
