Sărac, dar cinstit!
Nu se poate să nu fi remarcat că, de mai multă vreme, această sintagmă a devenit frecventă în comentariile românilor. A spune „Este sărac, dar cinstit” reprezintă, pentru omul de rând, un mod de a-și exprima buna părere despre vreo oficialitate sau un anume personaj ce face parte din viața publică a țării. Este adevărat că asemenea aprecieri par să își găsească tot mai puțini preopinenți deoarece marea lor majoritate fac parte din categoria exact opusă. Adică sunt etichetați drept bogați dar... necinstiți.
Iată cum, în concepția românior din zilele noastre, cinstea sau necinstea sunt evaluate direct proporțional cu averea. Românii trăiesc cu (aproape) ferma convingere că majoritatea celor bogați și-au făcut averile prin căi necinstite. Iată de ce gradul de încredere în această categorie de concetățeni este extrem de scăzut. Cum s-a ajuns la situația respectivă nu este greu de ghicit. Cetățeanul, de oriunde s-ar afla el, vede cum, zi de zi, unii își sporesc averile pe căi pe care el le consideră necinstite, iar - și mai grav- asistă cum cei în drept să intervină pentru stoparea acestei goane după avere ilicită se fac a nu vedea fenomenul. Cum și presa și cei din comunitatea europeană ne tot blamează pentru problemele de corupție, mită, șnapanerii de tot felul, este de înțeles de ce bogăția se asociază cu necinstea. Într-o atare situație, este limpede că oamenii cinstiți nu pot fi decât aceia care sunt săraci. Evident că „a fi sărac” nu înseamnă a fi lipit pămâtului, ci a avea și a trăi în limitele decenței. Auzim frecvent comentarii de genul „domnule, și eu am încercat să câștig ceva pe căi cinstite, dar mi-a fost imposibil. Și atunci cum pot să cred pe cineva că a putut face avere pe bune?”
Aceste sintagme, „cinstit-sărac”, „necinstit-bogat”, au rupt societatea românească în două componente distincte, fiindcă o a treia, „clasa de mijloc” – normală într-o societate normală -, la noi nu prea există. Iată o problemă la care partidele politice ar trebui să se gândească. Fiindcă este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să-i convingă cineva astăzi pe români – după atâtea exemple și experiențe trăite - cum că toți cei îmbogățiți și-au făcut averile pe căi licite. Partidele de la putere (indiferent care sunt alea) se vor strădui mereu să demonstreze cum că „corupții lor” sunt mai cinstiți decât „corupții adversarilor politici” care...etc, etc, etc. Când auzi sloganuri gen: „fără corupți în administrație”, te pufnește râsul! Este chiar jignitor ca cineva să mai creadă că românii mai iau în serios astăzi, după ani de experiență trăită, că astfel de „sloganuri” se mai bucură de credibilitate. „Fugi, dom-le, cu ursul, că sperii copiii!” Cele mai recente sondaje de opinie arată (pentru cine are luciditatea să priceapă) că azi, la noi în țară, nu se mai pune preț pe ceea ce știi, pe valoarea intelectuală, ci pe ceea ce posezi: EȘTI CEEA CE POSEZI! Ăsta e adevărul. Și gata!
Victor Simion
Citiți și:Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
