Căldură mare, Monșer!
Un vechi prieten focșănean vrea să vină să-și petreacă un mic concediu în Capitală. Concediu în Capitală? Cu plăcere. L-am prevenit însă că peste draga noastră capitală a poposit un pârjol care încinge, neîngrădit şi nelimitat, tot ce-i stă în cale. Pe ce pui mâna…frige! Pui mâna pe un zid, pe un tomberon, pe un tramvai, pe o gagică, toate frig! Până şi câinii vagabonzi, mândria de ieri şi de azi a Bucureştiului, frig săracii de li se pârjoleşte blana. Iadul pe pământ se numeşte acum centrul Capitalei.
Hai prietene în Piața Universității. Aici bietul Mihai Viteazu e gata să leşine sub cuşma aia uriaşă de pe cap, la fel ca și sărmanul cal care n-a mai băut o găleată de apă de câteva luni de zile. Stă „Miki Caftangiul” cu mâna ridicată încercând să-şi îmbărbăteze oştenii să nu se lase cotropiţi. Canci! În spatele lui nu mai e nici picior de oştean, toţi s-au ascuns prin cotloane, pe la berării sau pe sub umbrelele tarabelor ce vând Cola şi apă plată cu lămâie. Asta dacă nu cumva s-au băgat în vreo piţerie sau la vreun kebab, acolo unde otomanii de ieri şi-au transformat iataganele în ţepuşe în care frig la vedere hălci întregi de cărnuri plăcut mirositoare cu mirodenii de la Stambul. Aşa că „Miki” a rămas singur în faţa monstrului numit „caniculă”.
Nici cei doi intelectuali care-l flanchează nu sunt mai fericiţi. Bietul Spirache (Spiru Haret) a făcut insolaţie şi capul stă să-i cadă ca o prună uscată. Celălalt arată jalnic îmbrăcat cu haine groase de parcă s-ar duce la Pol. Cine mai poartă astăzi haine groase! Toată puştimea feminină şi-a aruncat ţoalele, s-a lepădat de sutiene ca de satană lăsând bietele lăptării să zburde care cum vor, chiar cu riscul ca respectivul produs lactat să se covăsească. Dacă priveşti cu atenţie prin transparenţa peticelor de pânză numite „fuste”, poţi să-ţi dai seama să s-a renunţat până şi la chiloţi, spre bucuria babalâcilor care mai au şi ei, la bătrâneţe, o mică satisfacţie retiniană. Ce mai, căldură mare!
Am văzut (minune mare!) nişte stropitori ale Primăriei care încercau să stropească asfaltul. Aiurea! În contact cu catranul încins, apa sfârâia şi se evapora pe loc de parcă nici n-ar fi fost atins de H2O. Și exact ca în Legile lui Murphy, taman acum încep să te lase cu ochii în soare, frigiderele, congelatoarele şi aparatele de aer condiţionat. Păi dacă-i caniculă!
Te invit, prietenule, acasă ca să te arunci cu disperare sub duş. Dai drumul la robinet şi pe gura ştirbă a acestuia abia de ţârâie un firicel de apă. E consum mare şi nu e presiune! Ce să faci!? Te speli cu căniţa după ce aştepţi un ceas să se umple. Asta dacă ai norocul să nu-ţi vină pe ţeavă un lichid plin de rugină scos, chipurile, din „rezerva de stat”, adică de prin cisterne care nu au mai fost curăţate de pe vremea lui Pazvante Chioru. Hai la fântânile arteziene făcute de Ceauşescu. Bătălie mare, mai mare ca la vaccinări. Au devenit scăldătoare publică şi prilej de mulţumire pentru „Marele ctitor” fiindcă...ne-a băgat la apă.
În piaţă la mine, ceartă şi mare zarvă: câţiva pensionari au chemat salvarea fiindcă unul dintre ei susţinea sus şi tare că...a auzit tunete! Cică l-au dus la...distrofici mintali.
Mi-ai spus că din București vrei să pleci la băi, la mare! Prietene, e o prostie ! Te urci într-un tramvai, troleibuz sau autobuz şi faci o cură de saună pe gratis. Plus că mai ai şi şansa să slăbeşti. Adică să ţi se uşureze buzunarul de ”greutăţile vieţii”, operaţiune făcută cu mult meşteşug şi fără durere fizică de către echipele de „experţi” machiaţi cu funingine pentru a nu fi identificaţi. Unde mai pui că la radio se anunţă că trenurile au întârzieri fiindcă şinele s-au făcut precum macaroanele. Iarna se spune că se întârzie fiindcă şinele se contractă precum fideluţa! Păi, logic, dacă se contractă nu înseamnă că distanţele se scurtează şi trebuie să ajungem mai repde!? La fel şi cu preţurile: astea s-au dilatat mai ceva ca şinele cefereului. Cică, tot din cauza căldurii!!!.
Ni se recomandă tot timpul să bem cel puţin 2 litri de lichide pe zi. Eu m-a oprit la un litru şi jumătate fiindcă era să intru în comă alcoolică. Deştepţii n-au precizat ce fel de lichide trebuie să bem.!
Recunosc, sunt băutor de bere. Te invit acasă, să dăm cep la o sticlă şi să tragem o înghiţitură. Scuză-mă că s-a şi făcut precum ceaiul fierbinte! Asta e!
Prietene, lasă Capitala și dă o fugă până la Soveja că am auzit că acolo e aerul cel mai ozonat. Că aici, la București e căldură mare, Monşer! Mare de tot.
Cu căldură,
Victor Simion
Citiți și:Sărac, dar cinstit!;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
