Și ce dacă?
Străduța pe care locuiesc are sens unic de circulație pentru mașini. Și cu toate astea... cu toate astea, mai zilele trecute era să mă tamponeze un individ care intrase, nonșalant, cu mașina - un ”buldozer” negru – exact pe sensul interzis. La observația mea politicoasă că intrase pe sens interzis (este posibil, îmi zic, ca omul să nu fi observat panoul cu semnul respectiv), individul, cu chip de boxer făcut KO, cu ochelari negri și pielea la vedere, îmi aruncă sfidător: „Și ce dacă, bă?”, făcându-mi și un semn sfidător cu degetul. Și se duce pușcă mai departe, speriindu-i pe ceilalți șoferi corecți. Culmea e că, pe această străduță, nu prea departe, se află și o secție de poliție, cu polițiști, cu serviciu de la circulație, cu... „Și ce dacă?”
Pe o tablă mare din fața complexului comercial din cartier scrie cum că „Pe trotuarele și străzile din perimetrul pieței este interzis comerțul ambulant de orice fel”. Când ajungi în perimetrul respectiv, trebuie să fii foarte atent să nu calci sau să dărâmi măsuțele, lădițele sau alte improvizații pe care se vând maieuri, șlapi, adidași,detergenți, fructe, legume, dulciuri suspecte ș.a.m.d. Fac imprudența să îi atrag unei „comersante” că n-are voie să vândă pe acolo. Se uită ciudat la mine, ridică din umeri și îmi aruncă ironic: „Și ce dacă?”
În mijloacele de transport în comun sunt marcate acele locuri rezervate pentru persoanele în vârstă, pentru gravide, copii etc. Exact pe astfel de locuri, o pereche de tineri se hlizesc, se hârjonesc și se veselesc nevoie mare privind pe „mobile”. O bătrână sprijinită într-un baston stă lângă ei și așteaptă...Ce? O călătoare îi atenționează pe „zburdalnici” că stau pe niște locuri rezervate. „Mirați”, chipurile, de constatare, privesc semnul, se privesc între ei și izbucnesc în râs fără să-și miște fundurile. „Și ce dacă?”
În curtea mare a unei case arătoase aflată între blocuri, un „investitor” a amenajat o terasă de vară. Vinde băuturi de toate felurile. Clientelă...destulă. Gălăgie, vociferări, ca la orice local. Pentru a crea ambianță, dă drumul la maximum la stația muzicală cu manele, muzică populară, muzică de petrecere și alte asemenea. S-a dus liniștea locatarilor din întreg cvartalul. Disperați, oamenii au făcut reclamații la poliție, la primărie, la protecția consumatorului, la...Nimic! „Și ce dacă?”
Conform legii, dacă ați cumpărat de la un magazin un obiect și acesta are defecte sau s-a defectat în perioada de garanție, firma are obligația să vi-l schimbe. O vecină din bloc și-a cumpărat, mai zilele trecute, o pereche de sandale de vară. După nici 5 zile talpa unei s-a dezlipit. Hai cu perechea înapoi la prăvălie. Vânzătorul recunoaște bonul și marfa dar îi dă o replică stupefienată: „păi ce vrei, cucoană, pe căldura asta....” De parcă sandalele de vară ar trebui purtate numai...iarna. Discuții, comentarii, se invocă legea privind garanția..E lege? „Și ce dacă?”
Tot prin lege este interzis conducătorilor auto să vorbească la telefonul mobil în timp ce conduc. Să fim serioși! Se vorbește în draci.”„Dom-le, e lege!”. Și ce dacă?
O asociație de proprietari a făcut un contract cu o firmă „specializată” (așa scrie în reclamă) pentru repararea acoperișului prin care ploua. Reparația s-a terminat în toamnă, au venit ploile și oamenilor le plouă în casă mai ceva ca înainte. Și de atunci....Contract? „Și ce dacă?”
Nu mi-a venit să cred când am aflat din presă cum că în 40 de licee din România niciun elev nu și-a luat Bacalaureatul!!! Dar tot din presă am aflat de un generos proiect: „România educată”. Frumos! Nu știu ce conține, dar cu rezultate ca cele de mai sus nu pot să nu mă întreb: „Și ce dacă?”
Victor Simion
Citiți și:Căldură mare, Monșer!;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
