Când poliția dispune iar tribunalul...indispune
Citim prin ziare, auzim pe la radio sau vedem pe la TV fel de fel de situații care nouă, cetățenilor cu ”prejudecăți” sau ”învechiți” ni se par, cel puțin, ilogice, anormale.
Vasăzică, în cutare oraș, comună, sat sau simplă așezare niște găști (cunoscute și paracunoscute de către localnici dar și de autorități) își fac de cap fiindcă sunt conduse de propriile lor ”legi” care întră în flagrantă contradicție cu legile noastre oficiale. Scandaluri, violuri, bătăi, ciomăgeli, șantaje, amenințarea cetățenilor pașnici ș.a.m.d. țin prima pagină a știrilor de actualități. De regulă, în astfel de situații sunt sesizate secțiile de poliție, că de-aia există Poliție (sau, mai corect, Poliții). Uneori (din nefericire) în unele dintre asemenea ”incidente” este necesară solicitarea spitalelor de urgență, pentru refacerea integrității fizice a celor agresați, pentru internări, tratamente, certificate medicale și tot convoiul de neplăceri. Treburile astea le știu și ei, le știți și dumneavoastră, le știe toată lumea. Problema e, însă, alta.C e se întâmplă mai departe?
Noi „civilii” credem că Poliția, care a fost sesizată de respectivele fapte antisociale, își începe demersurile pentru a afla exact ce, cum și de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Adică, să adune probe. Nu vreau să îi apăr pe domnii polițiști (au și dânșii destule metehne - știute sau neștiute) dar treaba asta nu este așa de simplă. Îmi explica cineva din Poliție că, uneori, o banală încăierare solicită mai mult timp de investigare decât o...spargere! Și chiar mi-a demonstrat acest lucru. Vreau să spun că ancheta polițiștilor are ca scop identificarea adevăraților vinovați și apoi, aducerea lor în fața justiției, a judecătorului. Ei, aici se întâmplă uneori adevărate „minuni”: Judecătorii (adică, acei care judecă, nu?) iau câteodată hotârâri care, împotriva tuturor evidențelor, pur și simplu te stupefiază, demolând întreaga muncă de investigație a polițiștilor. Vasăzică sunt aduși în fața instanței indivizi violenți, care au produs (vădit) fapte antisociale grave iar instanța hotărăște punerea lor în libertate pe motiv că...nu prezintă un pericol social!!! Ce contează că l-au rupt din bătăi pe unul, că au băgat cuțitul în altul, că au omorât o bătrână pentru câteva zeci de lei, ei nu prezintă un pericol social!!! Tot pe acest motiv „temeinic” sunt puși în libertate și mulți escroci, delapidatori, hoți, șantagiști și alții ca ei care, la scurt timp după punerea în libertate, dispar de li se pune sare pe coadă.
Nu mă amestec, Doamne ferește, în treburile Justiției. Dar mie, ca simplu cetățean, mi se par cel puțin ciudate aceste formule care îi fac scăpați pe cei cărora polițiștii le-au „dedicat” zile și nopți de cercetare punând, la cap faptă după faptă. Sigur, nu înseamnă că polițiștii au întotdeauna dreptate. Dar, prieteni, fără să fim juriști, aflăm despre cazuri prea evidente de vinovăție care să determine reținerea făptașilor, fără ca acest lucru să se producă!!! Și atunci? Drept pentru care și eu, ca și dumneavoastră, ca și mulți alții din țara asta, avem dreptul să ne întrebăm: DE CE OARE? Nu cumva Doamna Justiție, femeia aceea legată la ochi care ține în mână o balanță, nu cumva, zic, se prevalează de faptul că este legată la ochi tocmai...ca să nu vadă?
Victor Simion
Citiți și:România... zâmbăreață!;
Rețeta verii: „Ghiveci... internațional”;
Biblioteca, o mobilă fără căutare;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
