STEV Junior 2018. Înşir-te, mărgărite!
Cred că aţi auzit de multe ori expresia "depinde (de) cum priveşti lucrurile".
Afişul redă, cu exactitate, energia actorilor-juniori ai Şcolii Gimnaziale "Duiliu Zamfirescu": culoare, zâmbet, energie pozitivă.
Dintre toate spectacolele înscrise în concurs, aici am simţit mai mult copilăria, bucuria versului, expozia jocului şi cântului şi, foarte important, am simţit româneşte (autor român, na!)
Acum... Lumea teatrului ia câte puţin din lumile astea, ale fiecăruia dintre noi şi le încorporează, pe fiecare dintre ele, minimal. Pe urmă, le aşază în "rafturi", ordonându-le pe diferite tipuri sau stiluri de manifestare, de la serbare teatrală până la spectacol teatral, spre exemplu.
De altfel, aici, în acest articol, îmi vine bine să amintesc că, la şcoală, la orele de Literatură sau la Serbările Şcolare se lucrează diferite scenete şi se încearcă "jocul de rol", sub coordonarea unui profesor (iubitor de teatru). Însă, trecerea de la "scenetă" la "piesă de teatru" e un pic mai coplexă şi, din acest motiv şi trecerea de la una la alta se face mai greu.
Unii juniori, deşi au trecut printr-un concurs de teatru (cu brio), tot consideră a fi "scenetă" ceea ce au înfăptuit, pentru că nu cunosc în amănunt diferenţa tehnică, deşi au cunoscut-o şi simţit-o prin manifestare, desfăşurarea de forţe şi amploare.
Spre exemplu, la o Serbare în care se joacă o scenetă, e îngăduit să faci cu mâna părintelui sau să zâmbeşti înspre el. În spectacolul de teatru, NU! Desigur, dacă e vorba despre commedia delle arte, acolo se "iese din personaj" voit, deci e îngăduită câte o ocheadă, două cu publicul, la indicaţiile regizorului.
Chiar dacă e vorba despre copii, asta e prima regulă importantă: să rămâi cine trebuie să fii, în cadrul creat! Mai ales dacă e vorba de un concurs.
În articolul despre spectacolul "Centru de excelenţă" am scris, la un moment dat, despre puterea temei, substanţa şi adâncimea ei.
În "Înşir'te mărgărite!", 26 de frumoşi protagonişti ne-au reapropiat de substanţa basmului românesc, pe care, să fiu sinceră, eu o cam uitasem. Se zice despre Victor Eftimiu, autorul, că a scris un basm modern, fără să-l modernizeze". Asta s-a întâmplat şi pe scenă, în viziunea lui Cătălin Bran, îndrumătorul artistic, căruia, aşa cum v-am obişnuit în articolele precedente, îi voi da cuvântul, nu înainte de a scrie că, şi acest spectacol, a primit o "Menţiune", în valoare de 200 lei! Felicitări copiilor, d-nelor profesoare Roxana Stoian, Pompilia Bărbosu, precum şi d-lui Director Petrică Moraru!
"Ar fi atât de multe lucruri de spus, dar o să mă rezum la câteva idei. Lucrul cu oamenii ăştia mici este paradoxal: pe de o parte este greu să-i faci să înţeleagă, să transmită, să fuzioneze, iar pe de cealaltă parte, te poţi bucura din plin de cheful lor de joacă şi de disponibilitatea lor de a face orice, care să îi pună în valoare.
Am avut ocazia să fiu îndrumătorul artistic a 28 de elevi curioşi şi critici, de care m-am temut iniţial şi, mă gândeam că pe parcurs se vor mai retrage. Au făcut-o numai 2, aşa încât am rămas cu 26. A urmat asumarea, nervi întinşi la maximum, lucrul la decor, colectarea recuzitei trebuincioase, cearta de acasă, cearta de la şcoală... Nu ştiu cu ce au rămas cei care au văzut spectacolul, posibil să fi avut aşteptări mai mari de la noi. Nu ştiu nici cât de multe au reţinut juniorii actori de la mine, dar eu de la ei am învăţat enorm şi cum se sudează o gaşcă mare de prieteni nebuni.
Asta face STEV-ul! Elevi care nu se cunoşteau înainte de repetiţii, acum sunt prieteni buni. În acest oraş, STEV se simte dumnezeiesc, e o emoţie foarte puternică şi pe care o simţi aşa de intens numai o dată în viaţă".
Domnul Iepure- "Alice în Ţara Minunilor"
Trebuie să vă mărturisesc că desenele pe care unii dintre voi le-aţi observat în "Vrăjitorul din Oz" (spectacolul care a câştigat Trofeul STEV junior) sunt făcute de Cătălin. Aţi înţeles bine, îndrumătorul acestei trupe a sărit în ajutorul altei trupe de juniori! De altfel, aici e momentul să povestesc că schimbul acesta de energii, de mână de lucru s-a întâmplat încă de la început între îndrumătorii juniorilor, pe rând, fiecare dintre ei dând o mână de ajutor celuilalt. Mă refer la cei 5, care au lucrat cu şcolile din Focşani.
Tot Cătălin le-a făcut cadou celorlalţi îndrumători câte o caricatură şi câte un tricou personalizat cu "STEV Junior".
Povestesc toate astea că să înţelegeţi că Bran (nume predestinat) e un "palat" de bunătate şi nici că i s-ar fi potrivit altfel de copii decât aceştia cu care s-a ales, fiindcă îi cunosc pe destui dintre ei şi ştiu ce le poate inima şi capul.
Dăruirea nu poate fi decât îmbucurătoare, dar eu i-aş sfătui pe toţi îndrumătorii artistici să mai tragă şi cu ochiul unul la altul şi să se şi lupte între ei ca Făt-Frumos cu Zmeul, chiar dacă Zmeul e mai bun decât de obicei şi foarte simpatic. Nu încurajez lupta, încurajez competiţia, căci e vorba despre un concurs! Desigur, îndemnul meu e unul prietenesc!
Căci... oamenii care intră pe o scenă, nu mai pot fi oameni! Oamenii ăia care erau! Au de zis vorbe care nu sunt ale lor şi, dacă sunt în versuri, aici să vezi nebunie: lucru individual cu fiecare în parte, tehnici de frazare, tehnici de mişcare, relaţie în scenă ş.a.m.d. Aşa se ajunge la omul-rol. Compunerea caracteristicilor exterioare (costumul, deghizarea etc) vine şi ea să completeze rolul, dar nu e rolul!
Credeţi că e atât de uşor ca Buzdugan (Denis Buşilă) să fie aidoma unui buzdugan în scenă, în rostire sau mişcare?! Vă zic eu că nu e! Şi nici el nu v-ar zice asta, că-l cunosc! Aşa cum nu e uşor nici să fii prinţesă într-o poveste, ştiind ce conotaţii a căpătat termenul în zilele noastre. Acelaşi gând aş alătura şi Zmeului (Răzvan Balaban), şi lui Făt-Frumos (Ciprian Merloiu)
Când ai o partitură lungă, precum a avut-o Împăratul (Cătălin Nedelciu), ai toate şansele să fii văzut. Însă, când partitura e un picuţ mai scurtă, trebuie să te montezi repede, să intri "personaj" şi să ieşi tot aşa şi, e posibil să nu-ţi iasă din prima. Or, într-un concurs, acest aspect nu suferă amânare!
Spuneam la începutul acestui articol că e important cum priveşti lucrurile, unde le e începutul sau capătul.
Dacă eu şi colegii mei de juriu (Paula Grosu, Adrian Damian) nu am fi stabilit 5 criterii esenţiale (coerenţă, relaţionare, estetică, autenticitate, spectacularitate) pentru a ne ghida şi a identifica cel mai bun spectacol şi alte 5 criterii (respiraţie, dicţie, prezenţă scenică, frazare, spontaneitate) pentru a identifica în ce măsură s-a ajuns la "omul-rol", probabil că acest spectacol ar fi câştigat Trofeul, din acel considerent important al redescoperirii Lumii Copilăriei şi a Lumii Basmului, care se revărsa în timpul reprezentaţiei peste spectator şi ţi se aşeza drept în inimă. În inimă de părinte, mai ales!
Aceste criterii, însă, sunt foarte importante pentru a delimita cât e teatru şi de unde până unde e, prin acordarea unui punctaj, căci un concurs operează şi funcţionează, pentru a determina o ierarhie, cu cifre şi numere. Altminteri, sufletul o mai ia "la pădure" şi deformează destul de des ştiinţa (precum şi părerile personale ale fiecărui jurat).
Oricât de interesant este un proces de creaţie, vorbele noastre, ale "oamenilor mari" rămân doar nişte teoretizări, până la urmă, dintre care unele extrem de abstracte, chiar dacă eu încerc să exemplific cât mai pe înţelesul tuturor. Eu chiar îndulcesc teoria!
Zile trecute discutam cu o mămică (făinucă!) de junior despre încurajarea tuturor copiilor şi am fost de acord că ei merită, cu toţii, premii. Totuşi, sistemul de învăţământ nu promovează totalitaritatea asta şi merg doar câţiva elevi la Olimpiade (un număr strict, din ce cunosc), aşa încât, să le arăţi că un concurs de teatru e numai lapte şi miere, nu e indicat, fiindcă nu e benefic pentru adultul de mai târziu.
Teatrul e un perturbator, prin definiţie, adevărat, dar nu în acest sens! Copilul care s-a simţit bine pe scenă, chiar dacă a plâns la festivitatea de premiere, se va întoarce să facă teatru, cu aceeaşi bucurie a "primei dăţi", indiferent dacă s-a situat pe podium echipa sa sau nu, fiindcă o dată pornit pe drumul cercetării acestei arte, acel copil care se simte atras de actul scenic, ca fluturele de lumina felinarului, nu va mai putea fi oprit!
Citiți și:STEV Junior 2018.O noapte furtunoasă;
STEV junior 2018. Centru de Excelenţă;
STEV Junior 2018. Cinci sâmburi de portocală;
STEV Junior 2018. Vrăjitorul din Oz;
STEV JUNIOR 2018. Când se sfârşeşte o lume şi începe o alta;
