STEV Junior 2018. Cinci sâmburi de portocală
Se zice că artistul, ceva mai tânăr, are nevoie la începuturile sale de o încăpere mică-mică, de sarcini conforme cu farmecul, voinţa, îndeletnicirea, puterea lui de a înţelege limba, de exigenţe ceva mai modeste (aproape inexistente) şi de un singur spectator binevoitor. Ei, bine, toţi copiii încep să cunoască şi să intuiască arta teatrală taman aşa, într-o cameră a apartamentului unde locuiesc şi, unde, spre deliciul părinţilor, îşi delimitează o lume imaginară în care ei sunt personaje, iar părinţii sunt acei spectatori îngăduitori.
Natura umană, în ce priveşte jocul scenic, e alterată de obiceiuri proaste (aranjarea părului, scărpinatul, bâţâitul de pe un picior pe altul etc), ori, toate aceste automatisme ale actorului (aspirant sau nu), dacă nu sunt eliminate atunci când nu sunt specifice jocului, se văd în lumina reflectoarelor, la fel de bine precum se observă şi calităţile.
Imaginaţi-vă un personaj căruia îi e frică de un altul şi trebuie să exprime asta în momentul său scenic, dar care, ce să vezi, în toiul dramei sale, îşi aranjazează câteva şuviţe de păr, răzleţe, care-i gâdilă faţa. Desigur, sunt posibile şi astfel de situaţii, dacă partitura scenică aleasă o cere, dar eu nu mă refer aici la artificiile artistice, adoptate de regizor, ci la interpretarea curată, conformă cu starea de moment a personajului: grimase, tremur, ochi bulbucaţi etc.
"Mintea noastră cere de la un autor dramatic adevărul pasiunilor şi verosimilul sentimentelor în situaţiile presupuse."( aforism, Puşkin)
Ei, bine, şi mintea spectatorului cere asta!
Ştiţi de ce spectacolele de teatru se joacă mai pe seară? Se spune că abia atunci se poate produce, cu adevărat, "miracolul scenic". Ca să nu îi nedreptăţesc pe acei actori care s-au dedicat teatrului pentru copii, ce joacă dimineaţa, la matineu, apoi pe stevişti, căci sunt nevoiţi să joace la ora la care sunt programaţi să intre în concurs (începând cu ora 9, dimineaţa), voi adăuga că se poate produce acest "miracol scenic" oricând. Lucru dovedit de-a lungul a 36 de ediţii STEV. Important e să crezi în miracole şi ele se mai şi întâmplă.
În "Cinci sâmburi de portocală", mie, personal, mi-a plăcut mult înfăţişarea personajelor, transfigurarea tuturor membrilor echipei de juniori a Şcolii Gimnaziale "Ion Basgan". Mărturiesc că, de-a lungul celor multe stagiuni pe care le-am privit (cu atenţie!), nu cred că s-a întâmplat vreodată să-mi placă atât de mult costumele sau alura elevilor-actori!
De fapt, în toate spectacolele înscrise la Secţiunea "Junior" am remarcat "intervenţia" reuşită a părinţilor, la indicaţiile îndrumătorului artistic, în ce priveşte acest aspect, al costumului (de teatru) potrivit cu personajul întruchipat, dar abia acum mi-a venit bine să o şi spun. Părinţii au antrenament în această direcţie, ştim de ce!
"Cinci sâmburi de portocală" e, de fapt, o dramatizare după o scurtă povestire poliţistă (cu acelaşi nume), ce face parte din seria de 12 povestiri ale lui A.C. Doyle "Aventurile lui Sherlock Holmes".
Poveştile despre Sherlock Holmes, ştim deja, sunt fascinante oricând, indiferent câte variante ar cunoaşte înfăţişarea celui mai faimos detectiv şi, poate, unul dintre cele mai îndrăgite personaje literare, universal recunoscute.
Cazul pe care trebuie să-l rezolve Sherlock Holmes, în acest caz, nu e unul prea spectaculos, cei cinci sâmburi de portocală (primiţi într-un plic) sunt însemne (sub formă de avertisment) ale unei organizaţii rasiste (Ku-Klux-Klan), cel ce primeşte sâmburii, într-un plic, se teme de moarte şi, în acest spectacol, chiar sfârşeşte, prin a fi omorât, unul dintre personaje (Un Tânăr), imediat ce pleacă din casa faimosului detectiv.
Cazul este rezolvat destul de rapid, graţie măiestriei lui Holmes, comicul de situaţie se face simţit prin prezenţa şi starea fizică şi de spirit a personajului Watson, care nu reacţionează atât de repede precum Sherlock la vederea şi descoperirea câte unui indiciu, ceea ce face ca acest spectacol să treacă drept comedie (poliţistă). De fapt, toate personajele au comportament de detectiv, spre distracţia publicului.
Poate aţi mai auzit expresia "actorul are nevoie de o disciplină militară din toate punctele de vedere" şi că, "arta actorului trebuie condusă ca o Monarhie".
Ei, bine, în acest spectacol s-a simţit mâna de fier a Arianei Ion (Liceul Pedagogic "Spiru Haret", clasa a XI-a), îndrumătorul artistic al Şcolii Gimnaziale "Ion Basgan" şi, căreia îi las acum, în desfăşurare liberă următoarele rânduri:
"Am 17 ani, sunt cu puţin mai mare decât copiii cu care am petrecut aproape două săptămâni întru găsirea şi redescoperirea noastră şi a unei lumi fascinante. Când mi s-a oferit şansa de a le creşte şi dezvolta apetitul pentru teatru acestor copii, m-am speriat, iniţial! Fiindcă, să te încumeţi la aşa ceva, înseamnă, în primul rând, responsabilitate. Una e să fii responsabil pentru tine, atunci când joci, alta e să-ţi asumi încă nouă omuleţi care aşteaptă de la tine totul.
Mi-am dorit ca la finele acestui experiment, copiii să fi deprins abilităţi necesare muncii în echipă. Cred că am reuşit, ne-am responsabilizat cu toţii!"
Au reuşit, certific, au obţinut locul al II-lea în ierarhia STEV Junior 2018, iar calităţile organizatorice ale regizorului Ariana au înlesnit realizările artistice ale actorilor Petru Dima (Holmes), Tudor Sacrieru (Dr, Watson), Mădălin Calută (Un tânăr).
Cum această trupă de juniori a avut cel mai puţin timp la dispoziţie pentru a se pregăti pentru spectacol, concluziile se aştern singure... Îi felicit pentru puterea de a învăţa atât de repede textul, acesta având o pondere, în desfăşurarea spectacolului, destul de mare.
Nu am putut să nu remarc intervenţiile lui David Constantin (Un băiat în casă), pe care-l cunosc un pic mai bine decât pe ceilalţi protagonişti, care a echilibrat, prin dinamismul său, scena, uşor statică, din pricina misterului plutitor ce necesită inteligenţă, gândire în perspectivă, logică etc. Sherlock, na!
"Cinci sâmburi de portocală" e genul de spectacol care ar putea să evolueze spectaculos, fiindcă am simţit... nu, nu mirosul de portocală!... Am simţit acea "maieutică a sentimentului” ce se simte la actorii ceva mai experimentaţi, cu zeci de spectacole la activ.
Felicitări copiiilor, felicitări D-nei Director Alina Dima, pentru directa şi prompta mobilizare şi implicare, precum şi d-nei profesor îndrumător Silvia Bocăneanu!
Înainte de a încheia, mi-a trecut prin minte dacă nu cumva e prea mult pentru copii să-i iau atâta la puricat şi că, dacă le explic de pe-acum că există destule reguli şi în activitatea asta artistică, nu cumva nu vor mai vrea în viitor să aibă de-a face cu această artă, fugind de ea cât îi ţin picioarele?!
Mi-am şi răspuns, imediat ce m-am întrebat.
În esenţa ei, arta actorului constă în caracterul ei funcţional, practic, în raport cu alte elementele subiective şi obiective ale realităţii şi tot ce e viu trebuie, e musai să fie "ordonat". "Lecţia" asta li se predă şi la şcoală, şi acasă. De aceea, poate că nu e totuşi prea devreme să afle toate astea... În fond, regulile astea fac diferenţa dintre ceea ce s-ar numi "Serbare" şi ceea ce numim noi "Spectacol de teatru".
Elementar, prietene! Elementar!
Citiți și:STEV Junior 2018. Vrăjitorul din Oz
STEV JUNIOR 2018. Când se sfârşeşte o lume şi începe o alta;
STEV JUNIOR & STEV 2018. Adevărul, asprul!;
