STEV Junior 2018.O noapte furtunoasă
Eu cred, din tot sufletul, în libertatea artistică, iar regulile astea (în teatru), deşi paradoxale liberei creaţii, nu sunt altceva decât dovezi ale credinţei în cel care urmează a juca un rol, în valoarea sa de creator, chiar dacă e vorba despre nişte copiii. Toţi oamenii au această valoare, se nasc cu ea, numai că unii dintre ei o pierd pe parcurs, neîntreţinută.
Abia am aşteptat să văd "O noapte furtunoasă"! O ştiu în atâtea variante, încât de-aici şi curiozitatea şi nerăbdarea.
Ştiţi de ce există, de obicei, mai multe avanpremiere? În Teatrele profesioniste, desigur! Ele nu sunt altceva decât repetiţii cu public. Fiindcă, publicul e dătător de energie, iar actorul are nevoie de ea, ca de aer. Desigur, nu ştii niciodată cine-ţi vine la spectacole, astfel că fiecare reprezentaţie, de fapt, constituie o veşnică punere sub lupă, o "nouă" PREMIERĂ.
Una rutinată, totuşi, în care înveţi să corectezi, scurtând ori prelungind, îngroşând ori subţiind, adăugând ori eliminând ş.a.m.d. în funcţie de "starea" de moment în care se regăseşte spectatorul.
Se spune că nu poţi tăia prea mult din Caragiale! De fapt, e un mit că nu poţi! S-a dovedit acum! Poţi tăia oricât de mult text din "O noapte furtunoasă" şi tot rămâne ce trebuie să rămână, adică o înşiruire pertinentă a acţiunilor, un rezumat, mai exact.
Spectacolul e unul furtunos de-a dreptul şi "radios", acţiunea se petrece într-o imensă cameră fără pereţi, dar care are uşă (decor specific commediei delle arte), pe care intră, din când în când Veta (Andreea Vetrescu), ca să-l ascundă pe Chiriac (Muntenaşu Nicuşor) de ochii Jupânului (Andrei Vasile) sau Spiridon (Ştefan Balaban), ca să mai pună la cale câte o încurcătură. Spre exemplu, să îl ţină pe loc pe Rică Venturiano (Ştefan Sava), ca să fie prins, bineînţeles şi nicidecum să-l facă "scăpat". O propunere interesantă.
Tot Spiridon schimbă şi nr. de la poartă, intenţionat, ca să-l încurce pe Rică, fiindcă el oricum mănâncă bătaie mereu de la Jupân Dumitrache fie că e vinovat sau nu, aşa că de ce să nu şi-o primească justificat?!
Nae Ipingescu (Ghiniţă Ana Maria) e un delicat şi, de-aceea îl joacă o fată. Rezon!
Şi, toate astea numai de-un "capriț", de-un "pamplezir". Vinovata principală: Zița (Miruna Bălan)
Acu, că m-am lăsat prinsă şi eu de ritmul furtunos în care s-a jucat piesa, o să adaug că, înainte de a se trece la lecturarea, la masă, a piesei de teatru, se fac tot felul de antrenamente pentru minte şi corp, menite să dezinhibe, pregătind astfel, micul artist întru "ciocnirea" cu publicul său. Asta, dacă ai la dispoziţie mai multe săptămâni. Dacă ai mai puţine, din diferite considerente şi dacă întâlnirile cu îndrumătorul artistic sunt extrem de scurte, fiindcă elevii termină orele de curs târziu, unii la ora 18:00, alţii la ora 19:00, iar Casa de Cultură se închide la ora 20:00, timpul alocat e destul de mic, iar elevul aspirant într-ale actoriei e praf de obosit, după atâtea ore de curs.
Nu ştiu cum au rezistat, dar eu i-am simţit, de cum i-am văzut "întâiaşi dată, pentru prima oară" că au "ambiţ"!
Acum, îi fac loc repede lui Alexandru Tarbă (Colegiul Tehnic "Edmond Nicolau", clasa a XII_a), pe care-l presimt la fel de furtunos, pe cât a fost de furtunoasă punerea în scenă. Rapiditatea îi vine, probabil, şi dintr-acolo că el, când nu e actor, e fotbalist!
"STEV junior a însemnat pentru mine o mare provocare. În primă fază, am început prin a fi de folos celorlalte școli, ajutându-i pe Marian, Alexandra, Cătălin, Ariana. Până într-o zi! Când mi-am luat inima în dinţi si am pornit spre școala mea. (Şcoala Gimnazială "Ştefan cel Mare") Fosta mea școală. M-am întors la ea cu gânduri mari, de a face o treabă bună, dar mai ales cu intenţia de a schimba trecutul meu de copil nebun de pe vremea când eram eu elev.
Deşi se zice că lupu-și schimba parul, dar năravul, ba, uite că eu aş cam contrazice vorba asta! Mai încolo un pic... Sau... Lasă! Dar, să continui... Acolo am întâlnit 31 de bucăți. Copii! Toți aveau chef de joacă, toți voiau ceva, toți întrebau. Au venit numai 7 băieți si restul fete. Într-un final, am rămas cu 7, cei mai buni zic eu, nedând pe nimeni afară. Cred că nu le-a plăcut! Ori poate că şi-au dat seama, la timp, că vor avea un program prea încărcat. Ăştia cu care am rămas, inconştienţi!
Însă, ăsta a fost un prilej bun să îmi dau seama că am pentru ce să lupt! Era să-i şi pierd, din motive... nu spun de care, nu spun cu cine! Dar ei, copiii, şi-au dorit să le rămân îndrumător şi ușor-uşor, am văzut în ochii lor că s-a aprins dorința de a face teatru si de a nu renunța la el nici în ruptul capului. Nici la mine!
Astfel, de unde venisem să-i învăţ eu ceva, uite că ei m-au învățat să nu renunț! Am plâns, am râs, ne-am certat, dar ce ştim acum, cu siguranță, e faptul ca stagiunea viitoare vom fi cu mult mai buni. Cea mai importantă parte în aceste întâlniri o reprezintă aceea în care constaţi că, dincolo de diferenţa de vârstă, ţi-ai făcut nişte prieteni importanţi care nu or să te uite niciodată. Nici tu pe ei!"
Dorn- "Pescăruşul" (A.P.Cehov)
Întotdeauna, cei cu care te alegi sunt cei mai buni, fără îndoială! Cât despre spălarea "păcatelor" din tinereţe, nu ştiu ce să zic... depinde de cel care şi-a notat păcatele, dacă mai are încă lista şi dacă nu cumva a mai adăugat între timp câte ceva în ea. Vecinul meu, din blocul de vizavi şi, care era directorul "şcolii" unde învăţam nu m-a iertat niciodată că eram afară, cu odraslele lui şi i-am spart geamul, din greşeală, cu o minge (jucam fotbal, eu, Olimpia; portar!). Acuma, na, poate că unii au prea mult timp liber!
Revenind la oile noastre, subiectul piesei de teatru e arhicunoscut, ironizează comportamentul adulterin al oamenilor mari şi, jucat de nişte copii, a fost chiar mai comedie decât ar fi trebuit să fie! (Chiriac chiar e un "băieţandru", mult mai mic de statură decât Veta!)
Unii regizori mizează pe drama Vetei, suferind în iubire pentru Chiriac, alţii îl scot pe Rică Venturiano drept personaj cheie, căci e "colaboratore" la un ziar important. În spectacolul imaginat de Alexandru, toţi îşi văd de treaba lor! Fiecare e important pentru el!
Ca-n viaţă! "Ca-n fotbal" era să zic...
Spectacolele STEV junior care au luat Menţiuni, au fost răsplătite şi în bani (200 lei), iar acest spectacol e unul dintre ele. Felicitări copiilor, d-nelor profesoare Graţiela Soare şi Elena Androne, precum şi d-nei director Maria Pătraşcu!
Totodată, le urez elevilor Şcolii Gimnaziale "Ştefan cel Mare" , în special, mai mult timp liber pentru asemenea activităţi extraşcolare şi mai mult sprijin din partea profesorilor. Sunt sigură că, în urma acestui exerciţiu teatral ar asimila mai cu succes informaţiile cu privire la materia pe care o predau dânşii. Atunci când ţi-e drag un profesor, poate să-ţi aducă la cunoştinţă cea mai grea materie din lume, fiindcă el va avea certitudinea că are în faţă un bun receptor, ştiindu-se îndrăgit!
Ori, asta îi învaţă teatrul pe copii: să se asculte, să se vadă, să se simtă unii pe alţii! De vorbit, putem să facem asta... mulţi!!!... e mai greu să pui mâna şi să faci ceva.
În acest articol, aş mai adăuga că, la orele de literatură, poate că n-ar strica nişte exerciţii de „extratext”, adică scene care nu apar într-o piesă de teatru (sau operă literară), ci sunt deduse din scriitură. Astfel, cei care aspiră să devină actori în cadrul Stagiunii şi nu numai vor putea să stăpânească mai bine realitatea în care se desfăşoară acţiunea piesei de teatru. Le va fi de folos şi în viaţa de zi cu zi, garantez!
În ce priveşte studiul rolului, el e musai să pornească de la a descoperi motivul acţiunilor fizice simple şi, mai ales evidente. Importantă e, apoi, atenta îndrumare către succesiunea acestor acţiuni logice (actorul nu pleacă în culise, ci se duce undeva, unde are treabă, drum stabilit din text, precum el se întoarce undeva, unde are treabă şi trebuie să se şi vadă clar toate astea).
Desigur, sentimentele potrivite se obţin prin exerciţiu, iar emoţiile ajung să creeze "imaginea scenică” (a personajelor întruchipate), atunci când ele sunt constructive. Şi susţinute!
Cu fiece scenă, se descoperă următoarea acţiune şi contra-acţiunea, textul se încorporează treptat (replică, imagine, ritm, stil), toate aceste demersuri conducând către o mai mare expresivitate, decât aceea realizabilă numai şi numai prin cuvintele autorului.
Câteodată, datorită acestor detalii, care fac diferenţa, teatrul reuşeşte să fie un loc mai adevărat şi cu mult mai corect decât viaţa!
.
Citiți și:STEV junior 2018. Centru de Excelenţă;
STEV Junior 2018. Cinci sâmburi de portocală;
STEV Junior 2018. Vrăjitorul din Oz;
STEV JUNIOR 2018. Când se sfârşeşte o lume şi începe o alta;
