Educație

Academicieni ai Vrancei | Episodul 5 | Aurel Iancu (n. 1928)

Ziarul de Vrancea
24 sep 2018 993 vizualizări

Cu acordul profesorului Costică Neagu, coordonatorul volumului "Dicționarul academicienilor vrânceni", lansat pe 9 iulie 2018 la Muzeul Unirii din Focșani, Ziarul de Vrancea publică în 31 de episoade biografiile academicienilor care au fixat în eternitate numele Vrancei.

Astăzi publicăm episodul 5, despre Aurel Iancu  (n. 1928), membru titular al Academiei Române - 21 decembrie 2001 (membru corespondent – 12 noiembrie 1993)

Prezentarea academicianului  vrâncean Aurel Iancu în "Dicționarul academicienilor vrânceni" este realizată tot de un vrâncean, Prof. univ. dr. Cornel ALBU, Cercetător principal la Inst. de Economie Mondială al Academiei Române, București, originar din Soveja.

 

Academicianul Aurel Iancu s-a născut în Comuna Răcoasa, Judeţul Vrancea, la 17 decembrie 1928. Părinţii săi (tatăl – Iancu Gheorghe şi mama – Iancu Anica) au fost mici fermieri. A avut patru surori şi un frate. Căsătorit din 1951 cu Elena, proiectant, au o fiică, Rodica, violonistă şi un fiu, Gheorghe-Mihai, doctor în matematică.

A urmat clasele Liceului Comercial din Focşani, pe care le-a absolvit în 1948, având profesori renumiți: Vasile Rotaru (matematică), Zamfir Constantinescu (limba română), Ion Boss (statistică și economie).

A absolvit Facultatea de Economie Generală a Academiei de Studii Economice din Bucureşti în 1952 şi a obţinut titlul de doctor în economie în 1972.

În anii 1953-1959, Aurel Iancu a lucrat ca economist principal în Ministerul Industriei Grele, iar începând din 1960, a intrat prin concurs la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române, ocupând diferite poziţii: cercetător principal, şef de sector, director ştiinţific, director de proiecte. Începând din 1991 este conducător de doctorat în Institutul Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române.

În anul academic 1970/1971, Aurel Iancu a obţinut, prin concurs, o bursă de studii în SUA în cadrul Programului de Schimburi Internaţionale de Cercetători (IREX). În calitatea de visiting scholar în SUA, Aurel Iancu a desfăşurat activitatea de documentare şi cercetare pe tema privind modele de creştere economică la Massachusetts Institute of Technology (Department of Economics), sub îndrumarea prof. E. Domar, precum şi la Harvard University şi California University – Berkeley. Cu acest prilej, Aurel Iancu a participat şi la seminarii conduse de W. Leontief, Paul Samuelson, Robert Solow, Kenneth Arrow, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie.

Este Membru al asociaţiilor profesionale: International Society of Natural Resources, International Society for Intercommunication of New Ideas şi membru fondator al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România şi al Societăţii Române a Economiştilor.

În cei peste 60 de ani de activitate în domeniul cercetării economice, Aurel Iancu a publicat peste 400 de articole și studii ştiinţifice, din care 19 cărţi (12 autor unic şi 7 în colaborare şi coordonare) şi a îngrijit publicarea în limba română a 7 volume şi 10 cărţi.

„Opere complete” ale lui Nicholas Georgescu-Roegen (o listă selectivă se regăsește la finalul analizei).

Cercetările efectuate şi studiile publicate acoperă domenii diverse:

- eficienţa şi creşterea economică;

- structura industriei şi consumul de resurse;

- relaţiile economice internaţionale şi integrarea economică europeană;

- teoria politicii economice şi transformarea instituţională;

- epistemologia economică;

- trecerea României la moneda euro.

Coordonator al unor programe fundamentale ale Academiei Române: ,,Probleme ale Integrării României în Uniunea Europeană” (ESEN 2, 2001-2002) și ,,Strategia privind dezvoltarea și ridicarea competitivității economiei României” (ESEN 3, 2003-2004).

Coordonator al colecției ,,Opere complete” (7 voi. și 11 cărți) ale economistului Nicholas Georgescu-Roegen.

A realizat și a coordonat proiecte de cercetare finanțate de instituții internaționale (ONU, Banca Mondială, Comisia Europeană). În anul 1983, a participat, pe baza, unui contract de cercetare, la realizarea unui proiect internațional, sub egida ONU, privind ,,Repartizarea veniturilor în țările în curs de dezvoltare, cu aplicații la unele țări, inclusiv România”. În anii 1992-1994 a fost angajat la realizarea unui proiect internațional de cercetare - ,,Liberalism, Interventionism and Negociated Economics", obținut prin competiție și finanțat de Uniunea Europeană. Cercetarea s-a desfășurat la London School of Economics (Anglia) și Basel University (Elveția).

A participat cu comunicări la conferințe și colocvii internaționale și a făcut vizite de studii și documentare în SUA, Marea Britanie, Rusia, Republica Cehă, Ungaria, Germania, Italia ș.a. Este membru în colegiile de redacție ale unor publicații științifice de profil: ,,Romanian Economic Review”, ,,Romanian Journal of Economic Forecasting”, ,,Theoretical and Applied Economics”, ,,Review of Economic & Business Studies”, ,,Oeconomica”.

Membru în International Society for the New Ideas - New York și Intemational Society of Natural Resources - New York; membru al Consiliului științific al Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române, membru al Grupului Consultativ al Președinției României, președinte al Consiliului Național de Statistică din România, președinte al Consiliului director al Fundației ,,Elias”, consultant ONU in probleme privind repartiția veniturilor.

Cartea ,,Eficiența economică maximă. Metode de modelare” (1972) a fost distinsă cu Premiul „Petre S. Aurelian” al Academiei Române.

De asemenea, Aurel Iancu a fost distins cu Ordinul Național ,,Serviciul Credincios”, în grad de Comandor (2000) și ,,Steaua României” în grad de Cavaler (2016).

Respingând abordarea cercetărilor cu specializări prea înguste care, de regulă, impun abstractizări neîntemeiate și folosirea unui tehnicism steril, pe de o parte, și acceptând abordarea problemelor economice cu o mai largă deschidere, folosind multidisciplinaritatea, pe de o altă parte, Aurel Iancu este convins că, doar în acest fel, cercetările economice pot oglindi mai bine realitățile, ipotezele pot fi testate în mod corect, iar teoriile, prin explicațiile date și prin concluziile trase, se pot apropia de adevăr. Izolarea proceselor economice de procesele sociale și politice, de cele naturale și de evoluția cunoașterii, conduce în mod inexorabil la un model îngust, profund eronat și deosebit de periculos, mai ales atunci când se pune problema unor decizii de politică economică. Această optică, pe care se sprijină lucrările lui Aurel Iancu, este amplu redată în cartea ,,Știința economică și interferențele ei[1], precum și în studiul privind Epistemologia economică la cartea ,,Bazele teoriei politicii economice.[2]

Creșterea economică este domeniul în care academicianul Aurel Iancu a adus printre cele mai importante contribuții științifice (ca volum și ca valoare) în cele șase cărți editate și în numărul mare de articole publicate și comunicări științifice susținute la conferințe naționale și internaționale. Contribuțiile sale se evidențiază în construcția unor modele de creștere, prin luarea în considerare a forței de muncă potențată cu avansul cunoașterii aplicate, folosirea calculului variațional și a principiului optimal în··optimizarea raportului dintre acumulare și consum cu orizont finit și infinit de timp, toate acestea constituind noutăți în anii 1970. Se remarcă contribuțiile sale critica la adresa unor teze și concluzii privind limita creșterii economice, lansate de unii „constructori” de modele globale, de tip Forrester, precum și introducerea și dezvoltarea în literatura economică, încă din 1976, a unor concepte noi ca: dezvoltarea durabilă, factori intangibili etc., care au căpătat o mare rezonanță în teoria și practica economică din deceniile care au urmat.

Trecerea României și a altor țări din Estul și Centrul Europei la economia de piață a schimbat agenda de cercetare a autorului. În studiile elaborate și publicate începând din 1990, prima cerință a trecerii la economia de piață, în opinia autorului, a fost transformarea instituțio-nală, constând în elaborarea și aplicarea unor noi reglementări juridice, schimbarea structurii proprietății și rolului statului în economie, schimbarea mentalități și responsabilități agenților economici și crearea condițiilor de funcționare a noilor instituții create. În analizele efectuate asupra structurii instituționale în raport cu economia reală autorul arată că, în cursul amplelor transformări instituționale din România, au apărut numeroase hiatusuri și desincronizări institu-ționale, slăbirea autorității statului etc., provocând o puternică criză în planul economiei reale și nominale reflectată de scăderea dramatică a producției, însoțită de o puternică inflație și de fa-limente bancare. Trecerea la economia de piață înseamnă, în accepţiunea autorului, implemen-tarea unei noi structuri instituționale sincronizată și congruentă cu nevoile pieței competiționale, care să stimuleze și să promoveze factorii cei mai activi în redresarea și dezvoltarea economică. În condițiile instaurării pluralismului politic în țările est-europene, autorul apreciază că practicarea consensului este singura cale de a construi un sistem instituțional funcțional și eficient.

Abordând domeniul relațiilor economice internațional, în mai multe studii publicate în decursul anilor, Aurel Iancu face o analiză critică asupra teoriei ricardiene a avantajului comparativ și asupra teoriei Heekscher-Ohlin a înzestrării cu factori (factor endowment). Bazându-se pe progresele făcute de cercetarea economică, folosind date statistice și aplicând modelele lui Leontief, Vernon și Porter la situația din România și din alte țări, Aurel Iancu demonstrează următoarele:

1) structura de producție și cea comercială a țărilor dezvoltate fiind puternic determinate de prezența, într-o proporție importantă, a factorilor intangibili (noilor structuri ale capitalului uman și a noilor tehnologii), cele două teorii nu se verifică;

2) datorită prezenței acestor factori și a fenomenului de deschidere a economiilor, locul celor două teorii a fost luat de teoria avantajului competitive;

3) între țări există astăzi un intens flux de cunoștințe, transfer tehnologic, alături de fluxul de investiții directe, ceea ce face ca în multe țări mai puțin dezvoltate să se modifice structura de producție și cea comercială și, prin aceasta, să se manifeste avantajul competitiv.

În ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, cercetările autorului s-au desfășurat pe două planuri:

1) elaborarea unor studii privind liberalizarea comerțului de bunuri și servicii, integrarea cercetării și dezvoltării (C&D), integrarea industrială, convergența reală, instituțională și nominală;

2) coordonarea unui program fundamental de cercetare multianual al Academiei Române (2001-2005) privind aderarea României la UE și coordonarea proiectului „Convergența economică și rolul cunoașterii în condițiile integrării în UE” (2006-2008) în cadrul Programului de Excelență. Studiile elaborate reprezintă contribuții la dezvoltarea conceptuală și metodologică și la fundamentarea unor decizii și programe guvernamentale de convergență și de integrare a României în UE.

În domeniul instabilităţii financiare, cercetarea autorului în acest domeniu a început în anul 2010, după declanșarea crizei financiare în anii 2008-2009, cu analiza asupra modelelor de tip Minsky, bazate pe ipoteza instabilității financiare. Aceste modele iau în considerare, atât dinamica piețelor financiare, ca procese și instituții, cât și rolul fundamental al incertitudinii, interdependențelor și complexității dinamice a proceselor financiare în relație cu cele ale economiei reale. După o sinteză asupra celor mai reprezentative contribuții la modelarea crizelor financiare, cercetările autorului au continuat pe următoarele trei trepte:

1) analiza proceselor de financiare a economiilor moderne prin cele două canale importante - piața bancară și piața de capital -, folosind următoarele căi: îndatorarea, securitizarea și derivatele financiare, care conduc la creșterea gradului de risc și incertitudine;

 2) analiza ciclicității și crizelor financiare în raport cu ciclurile de afaceri (economiei reale) și cu instituțiile;

3) analiza ieșirii din criză și restabilizarea echilibrelor bugetare, prin consolidarea fiscală - creșterea impozitelor și reducerea cheltuielilor publice. Aceste subiecte au ridicat și au continuat să ridice numeroase discuții și controverse, care au fost relevate în studiile publicate în acest domeniu.

Pentru a asigura rigurozitatea necesară cercetărilor efectuate şi a verifica ipotezele formulate, Aurel Iancu a utilizat metode ştiinţifice adecvate, astfel încât rezultatele ori concluziile să explice procesele şi să releve sau să anticipeze tendinţele proceselor studiate. De asemenea, autorul se numără printre promotorii folosirii matematicii în economia din România. Tehnicile de calcul şi analiză oferite de algebra matricială, programarea mate-matică, ecuaţiile diferenţiale, principiul optimal, ecuaţiile de regresie şi analiza econo-metrică etc. au fost utilizate în descrierea şi analiza diferitelor procese economice privind cererea şi oferta, consumul, structura producţiei şi substituţia factorilor, procesul de antrenare a consumului de resurse ca urmare a schimbării structurii de ramură şi structurii consumului final, formarea preţurilor, optimizarea acumulării, convergenţa economică.

Dacă în perioada iniţială a cercetărilor sale abordările erau preponderent cantitative, pe parcurs, se observă o schimbare de accent, dând locul cuvenit aspectelor şi factorilor calitativi în analizele şi previziunile economice. În această reorientare Aurel Iancu a ţinut seama de criticile lui Georgescu-Roegen aduse aritmonomor-fismului şi acelor curente din ştiinţa economică, bazate doar pe formalismul mate-matic, fără legătură cu realitatea fenomenelor şi proceselor economice.

În susţinerea unor idei, Aurel Iancu face incursiuni în istoria teoriilor economice şi a confruntărilor de idei (cu evaluări critice ale diferitelor susţineri) şi verifică diferitele ipoteze, afirmaţii sau propoziţii prin metode logice, material statistic prelucrat prin metode econometrice. Preocuparea autorului a fost nu aceea de a face caz de metode şi tehnici sofisticate şi goale de conţinut, ci aceea de a aplica acele metode care să descrie, cât mai corect, fenomenele şi procesele, precum şi tendinţele acestora şi care să verifice ipotezele sau supoziţiile. De exemplu, în cercetarea eficienţei economice maxime s-au folosit tehnici de optimizare cu diferite funcţii obiectiv şi restricţii, în cercetarea creşterii economice şi a relaţiei dintre acumulare şi consum s-au folosit ecuaţii diferenţiale şi tehnici optimale, la analiza impactului structurii producţiei asupra consumurilor cumulate de energie s-au utilizat tehnici proprii de calcul pe filiere de producţie derivate din analiza input-output. De asemenea, la verificarea aplicării teoriei Heckscher-Ohlin (privind înzestrarea cu factori) la realităţile economiei româneşti s-a folosit calculul matricial (analiza input-output), la analiza gradului de concentrare a veniturilor populaţiei, evidenţiate prin bugetele de familie, au fost folosiţi coeficienţii Gini şi alte instrumente statistice, iar la studiul tendinţei privind convergenţa reală dintre ţările lumii şi cele ale UE au fost utilizate cu mult success metode econometrice.

Viziunea prospectivă şi mai ales cea multidisciplinară sunt alte două trăsături caracteristice ale cercetărilor efectuate de Aurel Iancu. Concepţia sa asupra unor asemenea abordări este fundamentată în volumele 1 şi 5 ale Tratatului de economie (Ştiinţa economică şi interferenţele ei şi Bazele teoriei politicii economice) şi aplicată pe larg în cele mai multe din lucrările autorului.

Cărţi şi articole reprezentative

Eficienţa economică maximă. Metode de modelare (Maximum economic efficiency. Modelling methods). Editura Politică, 1972, 420 p.

  1. Modele de creştere economic (Economic growth models). Ed. Politică 1974, 292 p.
  2. Creşterea economică şi resursele natural (Economic growth   and natural  resources). Editura Politică, 1976, 260 p.

Creşterea   economică   şi   mediul   înconjurător   (Economic   growth   and    the environment). Editura Politică, 1979, 250 p.

 

  1. Schimburile economice internaţionale (International trade). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983, 370 p.
  2. Consumul   energetic   şi   structura   producţiei   (Power   consumption   and  the production structure). (co-author and editor), Editura Academiei, 1979, 220 p.
  3. Resursele şi structura industriei (Resources and the structure of industry). (co- author and editor), Editura Academiei, 1980, 250 p.
  4. Structura  economică  şi  sistemul  industrial  (The  economic  structure  and   the industrial system). (coautor şi editor), Editura Politică, 1986, 315 p.
  5. Tratat de economie, vol.1 (Treatise of economics). “Ştiinţa economică şi interferenţele ei” (,,Economic science and interferences”). Editura Economică, 1993, 302 p.
  6. Tratat de economie, vol. 3 (Treatise of economics). “Piaţa, concurenţa,  monopol” (Market, competition, monopoly). Editura Expert, 1992, 220 p.
  7. Tratat de economie, vol. 5 (Treatise of economics). “Bazele teoriei politicii economice” (“Fundamentals of the theory of economic policy”), All & Beck, 1998, 650 p.
  8. Politică şi economie (Politics and economics). “Repere ale unui sistem economic performant” (“Benchmarks of an efficient economic system”). Editura Expert, 2000, 300 p.
  9. Liberalizare, integrare şi sistemul industrial (Liberalisation, integration and   the industrial system). (în română şi engleză) Editura Expert, 2002, 200 p.

Dezvoltarea economică a României. Competitivitatea şi integrarea în UE, vol I. (Romania’s economic development. Competitiveness and the integration into the EU). (coautor şi editor), Editura Academiei Române, 2003, 819 p.

  1. Dezvoltarea  intensivă  şi  specializarea  naţiunilor  (Intensive  development   and national specialisation). (Selected Works) Editura Economică, 2003, 366p.
  2. Dezvoltarea economică a României. Competitivitatea şi integrarea în UE, vol. II (Romania’s economic development. Competitiveness and the integration into the EU). (coautor şi editor), Editura Academiei Române, 2005, 1012p.
  3. Cunoaştere şi  inovare. O abordare economică  (Knowledge and  innovation.   An economic approach). Editura Academiei Române 2006, 208 p.
  4. Convergenţa economică, vol. I, (Economic convergence), (coautor şi editor), Editura Academiei Române and CHBeck 2008,( in română şi engleză), 200 p.
  5. Convergenţa economică, vol. II, (Economic convergence), (coautor şi editor), Editura Academiei Române and CHBeck, in Romanian and English, (forthcoming), 220 p.
  6. “Price Modelling’’. Revue Roumaine des Sciences Sociales, vol 16, no. 2, 1972, 17 p.

21.“Croissance économique environnement et instruments d’harmonisation”, Revue Roumaine des Sciences Sociales, vol 20, No. 2, 1976, 11 p.

  1. “Factor Endowment and Industrial Structure”. Revue Roumaine des Sciences Sociales vol. 23, No. 1, 1979, 14 p.
  2. “On the Development of the Energy System and Energy Conservation”. Revue Roumaine des Sciences Sociales, vol 25, No. 1-2, 1981, 22 p.
  3. “Classical Theory of Comparative Advantage. Merits and Limits”. Revue Roumaine des Sciences Sociales vol 28, No. 2, 1984, 13 p.
  4. “Environment and the Quality of Life”. Revue Roumaine des Sciences Sociales, vol 29, No. 2,  1985, 10 p.
  5. “Income Distribution in Romania: Policies and Programmes”. Revue Roumaine des Sciences Sociales vol 30, No. 1-2, 1986, 10 p.
  6. “Role and Functioning of the Enterprise in Romania”. Revue Roumaine des Sciences Sociales vol 33, No. 1, 1989, 22 p.
  7. “From Command Economy to a Market Economy by Way of Reform or Revolution ?”. Romanian Economic Review, No. 1-2, 1990,
  8. “Nicholas Georgescu–Roegen – A Great Romanian Scholar”, Romanian Economic Review, vol 38, no. 2, 1994,
  9. “The Reform Crisis Transition as an Institutional Change Process”, Romanian Economic Review, vol 40, No. 1, 1995, 21 p.
  10. “The State during Transition Period”, Romanian Economic Review, vol 40, No. 2, 1995, 15 p.
  11. “Trecerea  la  economia  de  piaţă.  Căi  şi  obstacole”  (The  transition  to  market  economy. Ways and obstacles). Oeconomica, No. 1, 1991, 5 p.

 

  1. “Liberalism, intervenţionism şi economia negociată” (Liberalism, interventionism

and negotiated economy).Oeconomica, vol. 4, 1993, 15 p.

  1. “Tranziţia ca proces de schimbare instituţională (I)” (Transition as a process of institutional change (I)). Oeconomica, vol. 3-4, 1994, 16 p.; vol. 1, 1995, 13 p.; vol. 2, 1995, 23 p.
  2. “Neocorporatismul şi economia negociată din perspectiva europeană” (Neo- corportatism and negotiated economy from a European perspective). Oeconomica, vol. 3-4, 1995, 42 p.
  3. Opţiunea pentru sectorul public. Conţinutul şi structura acestuia” (Opting for the public sector. Content and structure). Oeconomica, vol. 2, 1995, 7 p.; vol. 3, 1996, 10 p.
  4. “Aplicarea deciziilor publice şi problema birocraţiei” (Implementing public decision and the question of bureaucracy). Oeconomica, vol. 3-4, 20 p.
  5. “Cu privire la structura operei roegeniene” (On the structure of Roegen’s works). Academica, iulie 1996, 10 p.
  6. “Opţiuni şi priorităţi decizionale pentru asigurarea unei bune funcţionări a activităţii de cercetare academică” (Options and decision-making priorities for the proper functioning of academic research). Academica, Nov.1996, 15 p.
  7. “Experienţa Suediei în pregătirea aderării în UE” (Sweden’s experience in the lead-up to the accession to the EU), Economistul, Economie teoretică şi aplicată nr. 41, 1996, 28 p.
  8. “Relaţia cercetare - învăţămînt în faţa noilor provocări” (The research-education relation facing new challenges). Economistul 453, Opinia specialistului, 1996, 12p.
  9. “Modelul suedez : economie de piaţă cu pronunţată orientare socială” (The Swedish Model: Market economy with a pronounced social orientation) (I,II,III,IV), Tribuna economică, No. 21,22,23,24, 1990, Oeconomica, 1990, 40 p.
  10. “Trecerea la economia de piaţă. Elemente strategice” (The trasition to market economy. Strategical elements) (I,II,III), Tribuna economică No. 12,13, 14, 1991, 36 p.
  11. “Alegerea sectorului public”, (Opting for the public sector) I şi II, Oeconomica No. 2 and 3, 1996, 40 p.
  12. “Strategia, coordonarea şi stimularea în firmele japoneze” (Strategy, coordination  and stimulation in Japanese companies). Microeconomia aplicată No. 3, 1997, 6 p.

 

  1. ,,Costurile de tranzacţie şi problema restructurării unităţilor economice” (Transaction costs and the question of restructuring the economic units). Microeconomia aplicată No. 4, 1997, 12 p.
  2. “Delimitarea conţinutului teoriei politicii economice” (Defining the content of the theory of economic policy). Oeconomica No. 1, 1997, 15 p.
  3. “Sistemul instituţional şi transformarea acestuia” (The institutional system and its transformation). Oeconomica No. 2, 1997, 34 p.
  4. “Observaţii fundamentale privind bugetul pe 1998 supuse atenţiei parlamentului” (Fundamental comments on the 1998 Budget submitted to Parliament). Oeconomica No. 1, 1998, 5 p.
  5. “România  între  liberalism  şi  protecţionism”  (Romania  between  liberalism and protecttionism). Oeconomica No. 4, 1999, 50 p.
  6. “Locul României în diviziunea muncii europene” (Romania’s place in the European labour division). Oeconomica No. 2, 2000, 8 p.
  7. “Teorii  ale  avantajului,  dezvoltarea  industrială  şi  integrarea  europeană”  (The theory  of  advantage,  industrial  development  and  the  European     integration). Oeconomica No. 3-4, 2000, 10 p.
  8. “Politici industriale alternative, piaţa şi integrarea în Uniunea Europeană” (Alternative industrial policies, the market and the integration into the EU). Oeconomica No. 2, 2001, 32 p.
  9. “Repere ale Programului prioritar de cercetare al Academiei. Probleme ale integrării României în Uniunea Europeană. Cerinţe şi evaluări. (ESEN 2)” (Benchmarks of the Priority Programme of the Romanian Academy. Issues concerning Romania’s integration into the EU. Requirements and assessments). Oeconomica No. 4, 2001, 5 p.
  10. “Dezintegrarea şi regenerarea sistemului industrial. Fragmentarea internaţională a producţiei în contextul noului model de integrare” (Disintegration and regeneration of the industrial system. International fragmentation of production in the context of the new model of integration). Oeconomica No.4, 2002, 31 p.
  11. “Industrii strategice şi criterii de determinare” (Strategical industries and criteria of  determination). Oeconomica No. 1 2003, 18 p.

 

  1. “Integrarea ca proces de înlăturare a frontierelor economice” (Integration as a removal of economic borders). Oeconomica No. 2, 2003, 18 p.
  2. “Decalaje şi convergenţe tehnologice între ţările europene centrale şi cele periferice” (Technological gap and convergence between central and peripheral European countries), în Aurel Iancu (ed.), Dezvoltarea economică a României. Competitivitatea şi integrarea în UE, vol I , 2003, 17 p.
  3. “Factorii naturali – geografici ai României” (Natural and geographic factors of Romania), în Aurel Iancu (ed.), Dezvoltarea economică a României. Competitivitatea şi integrarea în UE, vol I, 2003, 20 p.
  4. “Parteneriatul  în  domeniul  cercetării,  dezvoltării  şi  inovării”  (Partnerships   in research, development and innovation). Oeconomica No. 1, 2004, 19 p.
  5. “Sistemul de inovare în condiţiile noii economii bazate pe cunoaştere - aspecte introductive” (The innovation system in the new knowledge-based economy – Introductory aspects). Oeconomica  No. 2, 2004, 9 p.
  6. “Formarea sistemului european de inovare. Obiective şi priorităţi” (The establishment of the European innovation system. Objectives and priorities). Oeconomica No. 3, 2004, 20 p.
  7. “Natura economică a cunoştinţelor, eşecurile pieţei şi principalele remedii” (The economic nature of knowledge, market failures and remedies). Oeconomica No. 4, 2004, 14 p.
  8. “Finanţarea cercetării şi inovării” (Financing   research   and   development). Oeco-nomica No. 1, 2005, 32 p.
  9. “Transformări în sistemul instituţional al cercetării româneşti şi problemele documentării şi vizibilităţii internaţionale” (Changes in the Romanian institutional system of research and the question of documentation and international     visibility). Oeconomica No. 2, 2005, 22p.
  10. “Sistemul de inovare în economia bazată pe cunoaştere” (The innovation system in the knowledge-based economy), in Aurel Iancu (ed), Dezvoltarea economică şi integrarea în UE, vol II, 2005, 10 p.
  11. “Alianţe  ştiinţifice  şi  tehnologice“  (Scientific  and  technological  alliances), în

Aurel Iancu (ed.), Dezvoltarea economică şi integrarea în UE, vol II, 2005, 20 p.

  1. “Opera lui Nicholas Georgescu-Roegen” (Nicholas Georgescu-Roegen’s Works).

Oeconomica No. 1 2006, 17 p.

  1. “Problema convergenţei economice” (română şi engleză) (The question of economic convergence), Oeconomica No. 4, 2006 şi Romanian Journal of Economic Forecasting no.3/2007, 25p.
  2. “Economic Convergence.Applications”, Romanian Journal of Economic Forecasting, 4/2007- Index ISI (Thomson Scientific Journal List), 18 p.
  3. “Tipurile de convergenţă. Convergenţa instituţională” (Types of convergence. Institutional convergence), INCE, Seria Working Papers no.1/2007, Oeconomica No. 1, 2007, 33 p.
  4. “Convergenţa nominală” (Nominal convergence). Oeconomica No. 2/2007, INCE,

Seria Working Papers no.2/2007 and Academica no.60-61/2007, 24 p.

  1. “Convergenţa reală şi integrarea” (Real convergence and integration) (română şi engleză), Oeconomica No. 3/2007, Romanian Journal of Economic Forecasting, no. 1/2008-Index ISI (Thomson Scientific Journal List), 20 p.
  2. “Modelul Endogen şi problema convergenţei economice” (The endogenous model and the question of economic convergence), INCE, Seria Working Papers nr. 11, 2008, 20 p.
  3. Financial System Fragility Models, Working Papers, 2011, Romanian Academy, National Institute of Economic Research, p. 30.
  4. Extending Financialisation and Increasing Fragility of the Financial System, Working Papers, 2013, online, Romanian Academy, National Institute of Economic Research, p. 47.
  5. Financial Instability, Cycles and the Role of Institutions, 2014, Working Papers (online), Romarnian Academy; National Institute of Economic Research, p. 49.
  6. Fiscal Consolidation by Austerity and EU Surveillance Policies, 2105, Working Papers (online), Romanian Academy, National Institute of Economic Research, p. 52.
  7. Consolidarea fiscal prin austeritate şi politicile UE de supraveghere 2015

Studii economice (revistă online), Academia Română - Institutul Naţional de Cercetări Economice, p. 50.

  1. Adoptarea euro şi convergenţa reală. Cazul României, 2016, Studii economice (revista online), Studii Economice, (revistă online), Academia Română - Institutul Naţional de Cercetări Economice.

 [1] Vezi și: ,,Tratat de economie – Ştiința economică și interferențele ei”, Editura economică, 1993, pag.302;

[2] Vezi și: ,,Tratat de economie – Bazele teoriei politicii economice”, vol.5, All&Beck, 1998.

Prezentarea academicianului  vrâncean Aurel Iancu în "Dicționarul academicienilor vrânceni" este realizată tot de un vrâncean Prof. univ. dr. Cornel ALBU,Cercetător principal la Inst. de Economie Mondială al Academiei Române, București, originar din Soveja.

Domnul CORNELIU ALBU, n. 19 februarie 1949, Soveja, Județul Vrancea este Cercetător principal II, director ştiinţific la Institutul de Economie Mondială al Academiei Române;

Domeniu ocupațional: cercetare, consultanţă, relaţii econo-mice internaţionale, integrare europeană; Consilier al Ministrului de Comerţ Exterior (1986-1990); profesor asociat la Academia de Studii Economice, la Universitatea Româno-americană din Bucu-reşti (1992) și la Universitatea Ecologică din Bucureşti (1996).

Activități și responsabilități principale: Elaborarea şi coordo-narea de studii din Programele de cercetare ale IEM, incluse în Programele fundamentale ale Academiei Române, abordând pro-blematica integrării europene, evoluţia conjuncturii economice mondiale şi, în special, a ţărilor membre ale OCDE, evoluţia şi lărgirea Zonei euro, comerţul internaţional; redactor şef al revistei „Euroinfo”; membru în colec-tivul de coordonare al Anuarului IEM, „Conjunctura economiei mondiale”;

Competențe și aptitudini: Dobândirea unei experienţe vaste în 40 de ani de activitate de cercetare, prin participarea la elaborarea a peste 70 de studii care au abordat o problematică largă: de la analiza dezvoltării relaţiilor economice ale României cu o serie de ţări dezvoltate ale lumii, până la analize privind tendinţele manifestate pe planul integrării în cadrul Uniunii Europene şi AELS,  precum şi incidenţa politicilor comerciale ale acestor ţări şi grupuri de ţări asupra comerţului exterior al României.

În documentul atașat poate fi citită prezentarea academicianului Aurel Iancu din "Dicționarul academicienilor vrânceni", precum și informații despre autorul acestei prezentări, prof. univ. dr. Cornel ALBU.

 

Citiți și:Gest admirabil al academicianului vrâncean Aurel Iancu!

Dicționarul academicienilor vrânceni a ieșit de sub tipar.O carte despre adevărații cetățeni de onoare ai Vrancei;

Imagini de la lansarea Dicționarului Academicienilor Vrânceni de astăzi joi 05.07.2018;

ZdV publică într-un serial cu 31 de episoade biografiile academicienilor care au fixat în eternitate numele Vrancei;

Academicieni care au fixat în eternitate numele Vrancei - episodul 2: Dumitru Constantin Olănescu-Ascaniu (1849-1908);

Academicieni care au fixat în eternitate numele Vrancei - episodul 3:Gheorghe Balș (1868-1934);

George Bărănescu, academicianul din Odobești;

Academicieni care au fixat în eternitate numele Vrancei - episodul 4: George Bărănescu (1919-2001)


Fisiere atasate

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.