Dezagregarea clasei politice. Primul pas.
Cu alte cuvinte, sintem in pragul unui faliment. Politic. Pentru ca ultima isprava a partidelor noastre, aceea de a vota unanim legea de majorare a salariilor cadrelor didactice cu 50%, nu inseamna doar iresponsabilitate si nu e doar un exercitiu de populism electoral. E si semnul unei demisii a politicului din rolul sau de gestionar al interesului public. Legea, contestata acum, in al doisprezecelea ceas, de catre guvern la Curtea Constitutionala, nu aduce nici un folos nimanui. Partidele nu se aleg decit oprobiul unei parti din electorat, pentru ca in fata celeilalte, a beneficiarului teoretic, ele ramin egale, din moment ce s-au comportat la fel. Cei pe care i-a vizat, sutele de mii de cadre didactice, pot o vreme sa traiasca cu iluzia unui venit suplimentar, dar termenul e deja aproape expirat. Preturile stau sa sara in aer, iar banii in plus vor insemna in scurt timp doar mai multa hirtie. Iar asta ne afecteaza pe toti. Dar daca nimeni nu cistiga, asta nu inseamna ca lucrurile ramin cum au fost. Am primit o lectie despre cum poate functiona o intreaga clasa politica iar urmarea e disiparea pina la disparitie a increderii in chiar sistemul care a produs-o. Nu chiar de azi pe miine, dar nici in foarte lung timp.
Exista deja o masa critica a intelegerii faptului ca sistemul de care vorbim nu mai poate fi tolerat iar argumentul suna in felul urmator. Daca cei investiti sa asigure functionarea in limite rezonabile a unei societati ajung la un moment dat sa se comporte ca si cum singurul lucru care mai conteaza e propria lor supravietuire, atunci existenta lor devine o amenintare. Iar clasa politica, prin ea intelegind, nu politicienii in sine ci forma in care s-au alcatuit, asta a facut. A incercat sa se salveze cu pretul interesului public care, in fond, constituie ratiunea pentru care ea insasi exista. Si-a atins astfel limitele. Ce-ar urma sa se intimple, intr-o logica aproape implacabila, e, intr-o prima faza, dezagregarea. Nou sistem de vot aplicabil pe 30 noiembrie nu va produce schimbari semnificative in componenta viitorului parlament. Dar premisele alegerii lor, a viitorilor parlamentari, sint explozive. Vor fi votati pentru ceea ce nu vor putea face, dar pentru ca vor trebui macar sa incerce, o vor face cu pretul subminarii propriilor partide. Nu-mi fac iluzii ca o vor face constient si responsabil. O vor face pur si simplu pentru a-si putea justifica prezenta lor acolo. Una legata de ceea ce au promis in campanie celor ce i-au votat stiind foarte bine ca mint. Pentru ca noul sistem electoral nu e de natura, cel putin in aceasta prima aplicare a lui, sa schimbe calitatea parlamentarilor, el nu va produce o reforma a clasei politice ci doar o va obliga sa-si atinga si ultimele limite. Viitorii parlamentari vor fi la fel de iresponsabili precum actualii (parte dintre ei, aceeasi) dar pretul pe care-l vor plati pentru asta va fi baza care i-a selectat. Partidul ca institutie asa cum e ea alcatuita in acest moment, mai exact, ca structura de tip corporatist in care toata lumea-si urmareste propriul interes, dar nimeni nu plateste, pentru ca nu e responsabil, atunci cind survine esecul. Asta se intimpla acum, iar faptul ca toate partidele, indiferent de valorile pe care le predica, au ajuns sa se comporte la fel, e semn ca si-au atins limita propriei incompetente, iar sistemul politic pe care-l alcatuiesc s-a apropriat periculos de limita sa de rezistenta. Dezagregarii de care vorbeam ar trebui sa-i urmeze structurarea unei noi clase de politicieni si a unui nou mod de a face politica. Iar acest lucru e, dupa parerea mea, inevitabil in chiar limitele urmatorului mandat.