VIDEO + Foto | ”În Vrancea, dacă n-ar fi crescătorii ăștia de animale, ce-ar face oare cei care stau doar cu stiloul în mână?”
Fermierii au cerut Guvernului, într-o scrisoare deschisă, să declare stare de calamitate din cauza secetei severe şi a arşiţei în aproape toate zonele unde mai mult de jumătate din suprafaţa cultivată este afectată, până la daună totală. Ei susţin, şi pe bună dreptate, că sunt judeţe în care culturile de toamnă sunt afectate până la 80 - 90 - 100%.
În Vrancea oamenii nu-şi mai amintesc să fi trecut printr-o secetă aşa cumplită. N-a nins în iarna trecută, iar ploile au fost rare şi de foarte scurtă durată, până când au dispărut cu totul. S-a uscat porumbul pe câmp, floarea- soarelui, lucernă s-a făcut prea puţină, iar pe imaşul, unde animalele păşteau toată ziua, sunt lăsate acum doar la plimbat, ca să nu mai scoată fermierul gunoi din adăpost, ca iarna. Înainte de a le da drumul pe imaş sunt hrănite din remorcă, cu porumbul compromis, atunci cosit, pe care, în mod normal, ar fi trebuit să-l mănânce la iarnă. Animale deştepte, vacile au înţeles imediat ce aduce tractorul şi nu se dau duse până ce remorca nu este descărcată. Este soluţia de avarie: mâncarea e adusă din câmp, porumb care ar fi trebuit dat la iarnă, numai că fermierii nu riscă să slăbească efectivul. Cât vezi cu ochii, imaşul este ars de soare. Sătule, văcuţele pornesc la „plimbare”...
„Problema e începută din Primăvară, n-am avut precipitaţii deloc. Am tot sperat că va ploua, că va ploua...”
- Cum e anul acesta? întreb
„Nu-i greu, e foarte greu! Ce trebuie să le dăm la iarnă, le dăm acum, ce-o să le dăm la iarnă, nu mai ştiu”, spune domnul Mirel Ignat, fermier din Mândreşti.
Domnul Mirel are 50 de capete înscrise intr-un program de selecţie şi ameliorare, vaci foarte bune din rasa Bălţata Românească. În această perioadă, cumpără porumb calamitat pe care-l strânge de pe câmp şi-l dă la vaci dimineaţa; pentru că nu se mai poate baza pe culturile lui distruse de secetă: 25 ha porumb, 12 ha de floare, 4 ha de orz, se vede nevoit să cumpere furaje din zonele de deal şi munte, unde un balot mare de lucernă sau de fân a ajuns să coste 200 lei. Ca şi alţi fermieri loviţi de secetă, a sperat într-un ajutor de la guvern până mai trece urgia, dar speranţele sunt mici.
„Ca să scoatem apă, folosim benzină; care costă, preţul s-a dublat. Porumbul, care trebuia să-l treierăm în toamnă, îl tăiem acum şi-l dăm la vaci. Suntem calamitaţi nu 90%, 100% suntem. Tractorul, dacă nu-l pornesc 3 zile nu-mi consumă nimic. Da eu 3 zile nu pot să nu duc nimic la vaci şi la oi, trebuie zi de zi, 24 de ore din 24...”, mai spune domnul Mirel Ignat.
Dacă printr-o minune nu apare un ajutor de undeva, fermierul spune ca va fi nevoit sa vândă din efectiv, pentru a putea salva restul.
În localitatea Măicăneşti este aceeași situaţie. Seceta a uscat tot. Domnul Ion Cristian are 160 de bovine, cu tineret cu tot, din care 80 de vaci cu lapte din rasa Holstein, înscrise în ”Programul de selecţie şi ameliorare” şi 300 de oi.
„Lucrez în jur de 270 ha”..., spune domnul Cristian.
- Anul acesta cum a fost? Întreb
„A fost foarte greu, nu ne-am aşteptat. N-a plouat aproape deloc. Din această cauză a trebuit să cumpăr lucernă de pe la Harghita, Covasna”.
- Aţi făcut o socoteală, să vedeţi cât aţi cheltuit?
„Dacă făceam socoteala, vă daţi seama, intram în faliment”, mai spune domnul Ion Cristian, din Măicăneşti.
Fermierul nostru are si oi, vreo 300 de capete. Ciobanul care se ocupă de ele spune că nu-şi aminteşte să mai fi trecut printr-o secetă atât de grea.
„Secetă aşa n-am mai văzut. Uscat tot!”
- Ce mănâncă ele aici, pe câmp? întreb
„Se plimbă...”, mai spune ciobanul pornind după oile care tot caută câte un fir de iarbă verde.
- Cine credeţi că rezistă să-şi ţină tot efectivul? întreb
„Cel căruia îi place meseria asta”, spune domnul Ion Cristian
- Şi ajutor, de unde? întreb.
„Rolul statului ar fi să ne ajute acum şi pe noi, mai mult.”
-- Cum? întreb
„Cu subvenţii mai mari...”
Dar fermierii nu au aşteptări prea mari, „statul” are cheltuieli enorme, urgente, în primul rând cu..., şi cu..., ca să-şi amintească şi de cei care duc greul cu adevărat, fermierii, fie agricultori, fie crescători de animale. Oamenii aceştia nu mai au somn, îngroziţi că-şi pot pierde agoniseala, adică animalele, recoltele... STATUL doarme liniştit, pleacă în vacanţe prin ţări fabuloase de care truditorul nici n-a auzit; nu ştie ce să-şi mai cumpere, ca să vadă vecinii cât de înstărit e, ultima maşină la modă, restaurantul la modă, mai ales că, dacă Doamne fereşte n-o mai fi mâncare, STATUL poate pleca oricând, oriunde, - are cu ce! Şi-or mai fi şi alte tentaţii căci nu le ştiu nici eu pe toate, mai ales că nu fac parte din acest STAT super, super norocos şi privilegiat.
L-am întrebat pe domnul Cristian dacă speră în acel „mai bine” la care se gândeşte toată lumea.
„Speranţa a fost că am muncit eu, că n-am aşteptam să-mi dea unul şi celălalt”, a mai spus fermierul din Măicăneşti.
Şi l-am crezut căci toată gospodăria o duce cu soţia sa care munceşte ca un bărbat adevărat deşi e atât de micuţă şi de fragilă; dar are atâta voinţă cât n-au mulţi dintre aleşii - zis ai noştri - care intră în parlament. Dacă nu mă credeţi, priviţi acest tractor imens pe care-l conduce la discuit.
Acum, dacă mă gândesc bine, adevăratul parlament e pe câmp şi-n fabrici şi uzine, câte au mai rămas, acela ar trebui să fie mândria noastră, de pe mâna acelor oameni mâncăm.
Nici în zona de munte situaţia nu este mai bună. În satul Fetig, de care sunt legată sufleteşte datorită oamenilor care mai trăiesc în el, locuieşte şi Stoian Rotaru, care are 20 de taurine, cu vitei cu tot, din rasa Bruna de Maramureş, rezistentă în zonele defavorizate. Aproape izolat în mijlocul pădurii, împreună cu soţia, a trebuit să înveţe să-şi însămânţeze singur vacile, care sunt înscrise in „Programul de Selecţie şi Ameliorare a Raselor”. Bogăţia lor e dragostea pentru animale şi locul în care, dimineaţa se trezesc în fiecare zi.
- V-a afectat seceta? întreb.
„Ne-a afectat. Baloții pe care i-am adus de pe vale şi aşa, uitaţi, nu le dau acum nutreţ care e pentru la iarnă? Le dădeam drumu la păscut, ni se zgherau...”
- Vacile unde sunt? întreb
„Sunt la păşune”.
- Are ceva iarba pe ea? întreb.
”Nu, nu este, de aia am venit, ca să mănânc şi plec înapoi cu ele, le băgăm după mâncare, după apă, pe unde găsim...”, spune domnul Stoian Rotaru.
Crescătorul de animale spune că s-a apucat de meseria aceasta pentru ca aşa erau timpurile.
„Părinţii ne-au spus să fim cinstiţi, să punem mâna la muncă, că nu eram cu studiile cum sunt acuma. Dacă n-ar fi crescători di ăştia, de animale, ce-ar face toată lumea numa cu stilou în mână?” mai apune domnul Stoian Rotaru, filozofal.
De când cu seceta, soţia nu mai poate dormi noaptea de grija animalelor.
„Mă gândesc mereu la animale... La animale, chiar şi la noi, da mai mult la animale, pentru noi, aşa, mai găsim....”, spune doamna Fănica.
Îngrijorat de situaţie este şi domnul inginer Petrică Avram, preşedinte „Asociaţia pentru Controlul Oficial al Producţiilor Zootehnice” Vrancea
„La ora actuală, fermierii se confruntă cu două probleme grele: din cauza secetei nu au asigurat nutreţul pentru perioada de iarnă, iar din lipsă de apă au secat izvoarele, au secat lacurile. Zilnic, fermierii se zbat să facă tot posibilul pentru a asigura necesarul de apă, în cazul în care o bovină adultă are nevoie de 110l apă zilnic. S-au făcut demersuri la cel mai înalt nivel ca autorităţile ministeriale să acorde un sprijin pentru că orice bănuţ în plus contează foarte mult. La ora actuală Vrancea are 25 000 bovine, dar aceleaşi probleme le au şi fermierii din Buzău şi Brăila care au efective mult mai mari, comparativ cu Vrancea. Fermierii cu un număr mai mare de bovine au înscrise aceste animale la Registre Genealogice, care a fost cel mai bun proiect după anii 1990. Datorită acestui proiect fermierii au rezolvat două situaţii: au pus bazele acestor animale, vorbim aici despre rasele de lapte, cum ar fi Bălţata Românească cu Negru tip Holstein, Bălţata Românească tip Simmental, rasa Brună, dar şi a taurinelor de carne. Mai departe este nevoie de sprijin din partea Ministerului Agriculturii, pentru ca fermierii să poată duce animalele pe perioada reţinerii, care este până pe 16 noiembrie 2022, pentru a nu-şi pierde sprijinul acordat de Comunitatea Europeană. La final fermierii vor primi certificate de origine la animalele care cresc în rasă curată” a spus ing. Petrică Avram, preş. „Asociaţia pentru Controlul Oficial al Producţiilor Zootehnice” Vrancea
Deşi problemele fermierilor sunt mari şi ar trebui luate măsuri urgente, ei spun că nu văd „luminiţa de la capatul tunelului.” Aş adăuga o rugăminte, din partea mea, „Domnule Petre Daea, investit cu salvarea agriculturii, lăsaţi cormoranii în pace (deocamdată, cel puţin) şi rugaţi televiziunile naţionale să nu mai titreze pe manşeta ştirilor această preocupare a dumneavoastră. Eu nici nu cred că vă gândiţi acum, când aveţi atâta treabă ca ministru, la cormorani, dar alţii o fac.”
... Să nu uit, la Fetig l-am găsit pe nenea Miloiu - acolo trăieşte de când se ştie - umblând în două cârje prin ogradă, la animale, căci are două vaci şi un viţel, dar şi un cal, o frumuseţe, atât de bine îngrijite că nu e fir de balegă în adăpostul lor, iar pielea pe ele e fină ca mătasea. Slavă Domnului că mai există astfel de oameni gospodari, mulţi pe care nici nu-i ştim..., căci altfel, cine ştie, am intra în depresie. ( Janine VADISLAV )
Urmăriți în VIDEO de mai jos între minutele 20:07-22:29 o știre difuzată în ediția de la ora 18:00 a emisiunii Focus Prima TV de duminică 31 iulie 2022 pe subiectul crescătorilor de animale din județul Vrancea și a problemelor pe care le au aceștia
