FOTO | Tradiţii şi obiceiuri de Florii în satul vrâncean Spulber Vale
Floriile sau Duminica Floriilor marchează ultima duminică dinaintea Învierii Domnului. Sărbătoarea reprezintă intrarea triumfală a Mântuitorului nostru Iisus Cristos în Ierusalim unde, a fost întâmpinat de o sumedenie de credincioşi care purtau ramuri de finic. Aceştia, văzându-L, au început să strige: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.” Înainte de a intra în Ierusalim, Cristos l-a înviat pe Lazăr despre care, in popor, se crede că era fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară.
Legenda spune că salcia a fost aleasă şi binecuvântată, pentru că şi-a plecat crengile oferindu-i o ramură Maicii Domnului, care mergea spre Golgota şi voia să-i duca Fiului Ei răstignit o cunună fără de spini. Salcia reprezintă şi renaşterea vegetaţiei, de aceea creştinii împodobesc icoanele şi ferestrele cu coroniţe de salcie sfinţită, pentru a fi feriţi de boli. În Vrancea tradiţiile şi obiceiurile, vechi de sute şi sute de ani, sunt păstrate cu sfinţenie şi nu-i om care, în ziua de Florii, să nu se întoarcă de la biserică fără o crenguţă de salcie binecuvântată de preot. Dar, înainte de începerea slujbei, sunt împărtăşiţi copiii, să fie sănătoşi şi feriţi de boli.
„Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu, Lucian, cu Preasfântul sânge al Dumnezeului şi Mântuitorului Iisus Cristos”, spune părintele Iulian George Măciucă, de la Biserica cu hramul Sf. Nicolae şi Sf. Ilie Tesviteanul, din Spulber Vale.
Salcia înmugurită este aşezată în faţa altarului unde va fi sfinţită de preot.
„Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh... Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh... Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh...”
Salcia capătă putere vindecătoare, în momentul în care este sfinţită în biserică, iar la sfârşitul slujbei, fiecare va primi rămurele de salcie care vor fi aşezate la poarta casei, la ferestre şi uşi, dar şi la icoane.
„Ne aminteşte de momentul în care Mântuitorul Iisus Cristos a intrat în Ierusalim, moment în care a fost întâmpinat de o mulţime mare, de popor, de prunci, care aveau în mâini ramuri de finic”, mai spune părintele Iulian George Măciucă.
În Spulber Vale nu-i casă în care salcia sfinţită să nu stea lângă icoană.
„Când este vremea furtunoasă, sunt tunete, fulgere, le iau şi le duc afară, în ideea că se potoleşte furia naturii”, spune o doamnă.
„Eu ştiu de la bunica mea că ramura de salcie se încinge la mijloc, ca să treacă durerea....”, spune şi vecina.
„Din bătrâni am auzit, când se construieşte o casă, se pun frunzuliţe de salcie, câte un mugur de ăsta şi câte o sticluţă cu agheasmă la fiecare colţ al casei şi se pune deasupra mortarul, căci salcia e sfinţită. Se mai face în vârful acoperişului, o cruce din salcie, ca să fie binecuvântată casa”, spune o bunicuţă tare ca fierul.
Tot azi gospodinele fac curăţenie la mormintele celor dragi, plantează flori şi aprind lumânări. Nici Petruţa nu şi-a uitat bunicul care, cât a trăit, i-a purtat de grijă.
„Când veneam în vacanţă mereu îmi dădea bani, îmi creştea găini, de toate. Cu drag mi-aduc aminte de el”, spune tânăra cu lacrimi in ochi.
Zilei de Florii i se mai spune şi „Nunta urzicilor” pentru că acum urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat, în schimb biserica a rânduit să fie dezlegare la peşte. În această seară încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi. ( Janine VADISLAV )
Text republicat în Ziarul de Vrancea.Prima publicare a fost în ediția 16.04 2022
