Foto | De Crăciun să fim mai buni - De la mine pentru tine. Se întâmplă și în Vrancea!
În ultimii ani, vrâncenii au devenit mai sensibili la problemele, la lipsurile semenilor lor, au devenit mai darnici, se mobilizează foarte bine când e cazul să dea o mână de ajutor, ceea ce înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Am devenit mai sensibili, mai miloşi chiar. Nu mai trecem indiferenţi pe lângă durerea cuiva, nu mai întoarcem capul, semn că în sufletul nostru există şi milă şi compasiune şi dorinţa de a face un bine. Ceea ce este cu adevărat minunat, mai ales în prag de Crăciun Luminat, aşa cum s-a întâmplat şi în acest an. Nu am urmărit toate actele de caritate, nu este posibil întotdeauna, la câteva am fost, despre celelalte am auzit numai cuvinte frumoase. Dar, o întrebare e pe buzele tuturor: „CE ESTE CRĂCIUNUL?”
„E despre copilărie şi frumuseţea ei, care ne rămâne în suflet chiar şi după ani şi ani...”
„E despre amintirile pe care vrem să le ducem mai departe...” „E despre iubire...”
Cuvinte frumoase pe care le-am auzit în aceste zile şi care mi-au bucurat sufletul. Magia Crăciunului este aici, în noi, dacă suntem gata s-o primim, dacă suntem gata s-o oprim, iar la anul care vine s-o dăm mai departe celor care n-au avut norocul s-o afle, încă.
Dar să o luăm cu începutul..., care nu e întotdeauna doar de bine. Numărul cazurilor - nu le-aş spune sociale decât în măsura în care statul se implică şi ajută - numărul cazurilor nefericite, mai degrabă, care dintr-un motiv sau altul au rămas fără un loc de muncă, au copii mai mulţi şi doar un salariu care se termină imediat ce l-au primit şi apoi se împrumută şi la următorul salariu trebuie să dea banii înapoi şi tot aşa... Ei bine, acest număr creşte mai mult ca oricând înaintea marilor sărbători când tristeţea şi neputinţa devin atât de vizibile încât este imposibil să le ignori.
Dar ce este Crăciunul?
Crăciunul este bucurie..., este pace şi iubire!
Crăciunul este despre cadouri frumoase...... Crăciunul este o poveste, veche de peste 4000 de ani....
Anul acesta, pentru mine, Povestea a început la Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă - Măicăneşti. De mai bine de 30 de ani, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vrancea este Moş- Crăciunul mult aşteptat de generaţii întregi de copii care au învăţat aici. Sărbătorile de Iarnă erau parcă mai frumoase la serbările organizate aici pentru ei, pentru părinţii lor şi pentru oaspeţii de suflet. Iată că nici acest an n-a trecut fără ca „mesagerii ” de la I.P.J. Vrancea să revină încărcaţi cu daruri. Nici copiii n-au stat cu mâinile în sân şi au pregătit un frumos spectacol de colinde, poezii de iarnă şi, la final PLUGUŞORUL şi SORCOVA, cu ajutorul cărora băieţii şi fetiţele le-au făcut cele mai frumoase urări.
„Întreg colectivul profesoral a fost încântat de această vizită, iar copii de darurile primite. Fiecare dintre ei, din clasa I-a, până la a XII -a, a primit un cadou, chiar înainte de a pleca în vacanţă. Prezenţi au fost şi unii părinţi care s-au arătat încântaţi de spectacolul pregătit de copii şi de darurile primite. La rândul nostru le dorim celor de la I.P. J. Vrancea multă sănătate, multe bucurii şi să aibă parte de <<Sărbători Luminate>>”, a spus doamna prof. Nina Taraş, directorul Centrului Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Măicăneşti.
Dar Povestea nu s-a oprit aici. La Hânguleşti, sat ce aparţine de com. Vulturu, mesagerii Politiei vrâncene au fost primiţi de două familii aflate intr-o situaţie, aş putea spune, fără să exagerez, disperată. Trei copii drăguţi nevoie mare aşteptau emoţionaţi, un Moş Crăciun harnic şi darnic, care le aduce alimente, jucării şi hăinuţe. Doamna Paula Enache, purtător de cuvânt al IPJ Vrancea n-a venit singură ci însoţită de reprezentanţii Poliţiei Rurale Năneşti.
„Aţi fost cuminţii?”
„Da", spune Ion băieţelul mai mare al familiei Popescu.
Andreea Popescu, mama celor trei prichindei, era în curte unde fierbea un cazan cu apă.
- Cum vă descurcaţi”, întreb.
„Cam greu, dar n-am ce face...”
- Ce probleme aveţi? Ce aţi vrea şi nu puteţi face? întreb.
„Io-te, casa asta!”
Casa pare să fie în regulă, privită pe afară, de jur împrejur. Numai că nu e gata. Acoperişul, pe unde toată apa se scurge în casă, nu e gata. Au improvizat ceva care nu a fost nici de durată şi nici rezistent. Tânăra familie, care are 3 copii, trăieşte în casă cu bunica soţului şi străbunica celor mici. Noua casă au ridicat-o pe locul străbunicii care nu are nici o pensie, doar un ajutor social de 150 lei/lună, fiind tot în întreţinerea nepotului care munceşte pe unde găseşte. În odăiţa unde stau cei trei copii, soba e vai de mama ei, consumă lemne, dar cald nu se face. Lemnele sunt o altă problemă, trebuie să facă economie şi când se termină totuşi şi nu au bani in casă, trebuie să cumpere pe datorie, noroc că cel care vinde lemne are încredere în ei.
„Dar şi datoriile trebuie înapoiate şi aşa poverile cresc şi se înmulţesc”, spune Andreea Popescu. "Vă mulţumim pentru tot ce ne-aţi adus...”
Străbunica Vasilica se simte o povară în casă şi plânge cât e ziua de mare.
„N-am pensie, trăiesc şi eu tot din munca nepotului, Am un ajutor social de 150 lei, când îl primesc nici nu ştiu pe ce să-l dau. Mă doare sufletul, tare, că nu le pot da mai mult pentru copii. Cum pot eu să înghit şi să nu le dau şi la copii? Era şi mai greu dacă nu primeam acest ajutor de la dumneavoastră. Mulţumesc din suflet celor care s-au gândit şi la noi. Să le dea Dumnezeu sănătate şi să le ia din greutăţi, să se gândească şi la amărâţii care nu au ce pune pe masă. Acoperişul este ciuruit, plouă ca afară, plânge bătrâna cu lacrimi amare. N-am mai avut cu ce-l face şi l-au cârpit nepoţii cum au putut”.
- Ce-ar mai trebui? întreb
„Tablă, grinzi, căpriori, rigips... N-avem nici pe ce dormi, a stricat apa tot. Ne-au dat oamenii nişte canapele. Când a plouat, a plouat în toată casa, aici e ca sub cerul liber, când plouă...Îs tare amărâtă, plânge bătrâna Vasilica Neniu din Hânguleşti, unu singur munceşte ca să ne ţină pe toţi”.
Deocamdată, copii familiei Popescu sunt fericiţi, au primit hăinuţe, jucării, alimente, iar Moş Crăciun s-a arătat la geam de unde le-a făcut semne cu mâna.
N-a stat prea mult şi a trecut la altă casă unde aşteptau alţi 3 copii. În familia Ţurlea toţi copii au o problemă din sănătate, dar mama, o mână de femeie, este convinsă că într-o zi toate vor fi rezolvate. Băiatul de 8 ani, Mario, o frumuseţe de copil, nu vorbeşte dar, cu un tratament adecvat s-ar putea produce o minune şi Paulina să-l audă spunând „mama”. În acest moment Mario are nevoie de însoţitor să meargă la tratament la Focşani, să înveţe să vorbească şi acela va fi mama lui.
„El ar vrea să vorbească, dar nu poate. Spune tata, mama, bobo şi cam atât”, oftează Paulina.
Familia Ţurlea are şi 2 fetiţe superbe de care orice părinte ar fi mândru. O vorbă din bătrâni spune că acolo unde există un copil, părinţii şi bunicii devin copii. Aceste doua familii greu încercate de soartă, din Hânguleşti, sunt nevoite, de multe ori, să-ţi ascundă durerea sau teama, sau neputinţa în faţa lor, ca să sufere şi micuţii din cauza situaţiei dificile în care se află.
„Colegii de la Secţia de Poliţie Rurală Năneşti, ne-au povestit despre această familie, Țurlea, care se confruntă cu mari neajunsuri. Ne-am mobilizat şi astăzi, copii care l-au aşteptat cu nerăbdare pe Moş Crăciun, se bucură de jucării, de haine, de alimente, se bucură de lucruri pe care orice copil le aşteaptă, mai ales în preajma sărbătorilor. Cred că printre vrâncenii noştri sunt oameni de bine care ni se pot alătura şi, de ce nu, să ne urmeze şi să calce pragul acestei familii greu încercate, unde posibilităţile financiare sunt reduse şi să le facă o bucurie, să aducă un zâmbet pe obrajii acestor micuţi, care nu fac altceva decât să-l roage pe Moş Crăciun să le treacă pragul”, a mai spus doamna Paula Enache, purtător de cuvânt I.P.J. Vrancea.
- Cum treceţi peste iarnă? o întreb pe Paulina.
„Ne chinuim, aşa...Mulţumirea noastră care ar fi? Am reuşit să convingem 3 copii că Moş Crăciun există şi nu-i uită". Mulţumirea mea ar fi ca dumneavoastră, oameni de bine, care iubiţi sărbătorile, tradiţiile strămoşeşti, iubiţi copii să le arătaţi că aşa merg lucrurile pe pământ, adică bine.( Pentru cei car pot și vor să dea o mână de ajutor o pot contacta pe Paulina Țurlea la numărul de telefon:0741811440)
P.S. „Povestea nu se sfârşeşte. Ci lumina din om creşte. Prin tâlcul care rodeşte”.(Janine VADISLAV )
