Social

Viața bate filmul sau povestea groazei: Cum a ajuns Ana din Milcovul, ieșită dintr-un centru DGASPC, în Italia și ce a pățit ea acolo

Doina Mustățea
10 mai 2024 6369 vizualizări
 Povestea pe care urmează să o citiți este, din păcate, una reală. Nu este scenariul inventat al unui film și nici povestea imaginară dintr-o carte scrisă pentru a aduna în jurul ei cât mai mulți cititori. Ana există doar numele ei este fictiv din motive de siguranță.

 

 

 

 Ceva ani în urmă dezvoltam cu Ziarul Emigrantul de la Roma și cu Ziarul de Vrancea o campanie prin care încurajam denunțul violenței în familie. La vremea aia am adunat multe povești pe care femei și copii (mai mari sau mai mici) ni le-au dat ca și material pe care l-am publicat.

 Povestea Anei întrece cu mult ororile pe care protagoniștii poveștilor publicate atunci  le-au trăit.

 Cu câteva săptămâni în urmă am fost contactată de primarul Comunei Milcovul, Mihai Neață și de angajații de la asistența socială din cadrul primăriei. M-au rugat să încerc să intru în contact cu o tânără care, până la 18 ani fusese instituționalizată într-unul din centrele din Focșani pentru copiii care provin din familii cu probleme și incapabile să se ocupe de proprii copii. Am acceptat imediat pentru că tânăra trecea printr-o situație disperată: la vârsta când a devenit adult si a trebuit să fie exclusă din sistem, a fost preluată de mama ei, Mihaela (nume fictiv) și adusă la Roma unde locuia cu un bărbat italian cu care are alți 6 copii.

 De aici calvarul Anei a fost creat de propria-i mamă care s-a transformat imediat în călăul și temnicierul propriului ei copil.

 Într-o dimineață devreme, pe la ora 6:00, am primit un mesaj: ”ajutor, am reușit să fug de acasă dar mă urmăresc, iar dacă mă prine mama, mă omoară cu bătaia”.

 Era Ana. Am schimbat mesaje cu ea până am aflat unde se află apoi am sunat la 112. Când Carabinierii au înțeles că este vorba de cazul unei femei maltratate au plecat pe teren în căutarea Anei. 

 Eu și Carabinierii am rămas într-un contact permanent. Mai întâi au mers acasă la Mihaela pentru a-i interzice să se apropie de Ana apoi au căutat-o pe fată în zona pe care mi-o indicase până au găsit-o. Între timp, concubinul mamei o găsise și îi luase telefonul (era a lui), de aceea nu mai raspundea la telefon.

 Momentul în care au găsit-o Carabinierii era speriată, plângea, era murdară, însetată, înfometată și disperată. Aceștia i-au cumparat mâncare și apă de la un bar din zonă, i-au pus în mână și câțiva euro pentru ceva în plus de mâncare în cazul în care nu se sătura  și au asigurat-o că nimeni și nimic nu îi va mai face rău.

 Am preluat-o și am dus-o acasă la mine.

 În cele câteva zile cât am stat împreună mi-a povestit viața ei.

 Are puțin peste 20 de ani și de când se știe, cele mai frumoase momente din viața ei au fost cele petrecute în  Centrul unde a crescut câțiva ani sau alături de familiile care au fost autorizate să o crească pentru perioade limitate de timp.

 Până la 18 ani și-a văzut mama o singură dată pentru că, dupa ce aceasta a abandonat-o în casa tatălui când avea 3 ani, a dispărut complet din viața ei. Tatăl, un individ prieten cu alcoolul a dat-o ”la stat”.

 Așa a ajuns Ana instituționalizată. Una din funcționarele de la Primăria Milcovul care m-a contactat în cazul ei, este unul din cadrele care se ocupase de ea când era la Centru. 

 ”A fost unul din cei mai buni, mai cuminți și mai ascultători copii din toți cei cu care am lucrat vreodată”, mi-a spus.

 Atunci când a implinit 18 ani, a terminat școala și a ieșit din sistem, iar toți cei care au participat cumva la creșterea și educația ei s-au bucurat când au știut că mama a acceptat să o aducă la ea în Italia.

 Odată ajunsă la Roma, Ana a înteles că Mihaela, mama ei, este dependentă de alcool și că începea să bea zilnic imediat ce trimitea la școală copiii făcuți cu concubinul italian. Treburile casei, în curte și orice trebuia să facă Mihaela, cădeau pe umerii Anei. Era obișnuită cu munca și făcea orice trebuia sau i se cerea dar Mihaela, euforică zilnic, era mereu nemulțumită așa că în scurt timp au început bătăile din ce în ce mai dese și mai mari.

 Într-o zi, cu ochii ieșiți din orbite din cauza băuturii, Mihaela a bătut-o bestial pe Ana apoi a dezbracat-o și între o înjurătură și alta  ”I-a făcut” un control ginecologic să vadă dacă mai este virgină. 

 La vârsta aia era virgină, mi-a spus Ana doar că de atunci Mihaela, de fiecare dată sub influiența alcoolului, seară de seară, înainte de culcare o obliga să doarma în aceeași cameră, dar în paturi diferite,  cu concubinul ei italian și cu cel mai mare dintre copiii făcuți cu el.

 Ori de câte ori se opunea, o snopea cu bătaia. Apoi în fiecare dimineată, când se trezea, Ana era luată la bătaie de Mihaela pe motiv că dormind în aceeași cameră cu concubinul ei, deși era prezent și fratele ei vitreg, ar fi putut avea vreo relație/raport cu el. Ana a susținut că italianul nu a intrat niciodată în jocul bolnav al Mihaelei și că nu a încercat că profite de neputiința ei, iar fratele vitreg putea confirma asta.

 A avut câteva tentative de a evada din casa ororilor însă Mihaela a prevăzut asta și i-a ascuns cartea de identitate,  iar în încercarile  Anei de a fugi departe, Mihaela a reușit să o ademenească de fiecare dată promițându-i că îi va da actul de identitate dacă vine să îl ia.

 De data aceasta, însă, spre binele Anei, situația a fost alta. 

 Intervenția funcționarilor de la Primăria Milcovul, Carabinierii, câțiva prieteni din Roma care s-au mobilizat imediat și m-au ajutat/îndrumat când am avut nevoie, au ajutat la întoarcerea Anei în România.

 Ultima intervenție a Carabinierilor a determinat-o pe Mihaela să le predea cartea de identitate a Anei. Apoi restul a fost, parcă, floare la ureche  pentru că s-au activat imediat voluntarii care au participat în nenumărate rânduri la campanii sau acțiuni desfășurate în cadrul Proiectului „CARTEA-O UȘĂ DESCHISĂ SPRE VIITOR”, proiect desfășurat în comunitatea românească din Italia.  Nicola (vrâncean) i-a dăruit Anei bani pentru a avea de drum, Daniel a căutat o mașină care s-o aducă pe Ana la Focșani și astfel a intrat în  acțiunea de salvare a fetei și Mircea (CMV TRANSPORTER SRL), care a adus-o de la Roma, la Focșani, Silvia care i-a dat haine și încălțăminte. 

 Odată ajunsă în siguranță la Focșani, Ana a fost preluată de angajații primăriei Milcovul. Aceștia  între timp au căutat și au găsit soluții de cazare, angajare și strictul necesar pentru ea,  ajutați de directorul DPH, Oana Ghețu, de Maricica Chiscop, Livia- educator,  etc. Pentru a fi protejată, nu vom da numele Centrului unde a fost cazată momentan Ana, important este că acum a intrat sub protecția autorităților și că va avea o viață normală și senină. Cea mai frumoasă parte a acestei povești este că cei doi copii a unuia din angajații primăriei Milcovul au spart pușculița cu economii și au cumparat pentru Ana un cozonac și, în plus,  i-au dăruit și 100 de lei  iarBrândușa, o altă angajată i-a dăruit  un telefon.

 Lavinia, psiholog de meserie, s-a oferit voluntar să o asiste pe Ana până aceasta va fi vindecată psihic, firma DAGEMAR îi va asigura fetei hrana zilnică până aceasta va fi capabilă să își câștige singură existența.  Jitea Daniela și Jitea Romica, proprietarii restaurantului ”Waild West” din Focșani îi vor oferi  Anei un loc de muncă și toată susținerea necesară pentru a-și croi un drum drept în viață. Aceștia  au mai susținut câteva mame cu copii care, ca și Ana, au avut nevoie de ajutor  după ce au trecut prin episoade cu violențe în familie. 

 Probabil că nu aș fi scris despre acest caz dacă nu m-ar fi socat faptul că o mamă precum Mihaela, nu ar fi încercat să își nenorocească propriul copil doar pentru că alcoolul este, pentru ea, mai presus decât viața acestuia.

 Sper să nu mai întâlnesc astfel de cazuri, însă dacă voi, cei care citiți povestea Anei veți întâlni, nu-i lăsați singuri!

 Ajutați-i, întindeți-le acea mână de ajutor care le salvează viața. 

 Din păcate mulți nu au curajul Anei iar asta dă avantaj călăilor care îî torturează până când îi ucid.

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.