Omagiu României de altădată, la Odobești
Casa de Cultură din Odobești vă invită duminică, 21 mai 2017, de la orele 13, la întâlnirea cu România de altădată, cu figurile simbol ale satului românesc: preotul și învățătorul. Având ca pretext simpozionul dedicat inginerului constructor Panaite C. Mazilu, organizatorii au rezervat un moment special pentru a omagia România de altădată, cei doi piloni prin care satul românesc a ieșit din bordeiele și catacombele medievale și a intrat în modernitate. Preotul și învățătorul au fost elementele modernității în România rurală după 1848, în care doar cei doi știau să scrie și să citească. Uneori, preotul era și învățător, așa cum a fost în comuna Broșteni, din fostul județ Râmnicu-Sărat, preotul Panaite Mazilu.
Un Popa Taftă în variantă râmniceană
Șters din analele comunei de regimul comunist, ignorat de autoritățile locale după 1989, preotul Panaite Mazilu a slujit la altarul bisericii din chirpici construită de Mănăstirea ”Sf. Ioan” din Focșani, pe Valea Badei, acolo unde așezământul monahal avea metoc cu moșie, vii și păduri. După secularizarea averilor mănăstirești în 1863, o parte din averea mănăstirii a fost dată țăranilor, iar clădirile și acareturile unde fusese înființată prima Școală în 1836, au intrat în proprietatea comunei. Fiind un sat mic, preotul Mazilu era și slujitor la altarul Bisericii, și învățător pentru feciorii satului, și animator cultural, iar cărțile sale țineau loc de Bibliotecă pentru elevii mai răsăriți. Acest Popa Taftă luminat și dârz a reușit să-și educe feciorii și fiicele, din rândul cărora s-au ridicat vârfuri ale științei și culturii românești, despre care se va vorbi la simpozionul de duminică.
Foto: Familia preot Maria (Marghioala) și Panaite Mazilu
După război, văcarul satului a ajuns primar
În 1912, preotul s-a prăpădit, a venit Primul Război Mondial și Biserica la rându-i s-a prăbușit sub vremuri. După război, în semn de recunoștință, cetățenii i-au acordat Căminului Cultural, numele său. După al Doilea Război Mondial au venit comuniștii pe tancurile sovietice, elita comunei a fost întemnițată, văcarul satului a fost pus primar, numele preotului a fost dat jos de pe cămin, casele și animalele gospodarilor au fost confiscate, s-a înființat Cooperativa Agricolă de Producție (CAP) și ideea refacerii biserici a fost scoasă de pe ordinea zilei. Nu despre acest ”memorial al durerii” se va discuta la Odobești, ci despre România de altădată, România bunului simț, a valorilor, o Românie în care nepotul preotului Mazilu a plecat de pe Valea Badei și a ajuns membru al Academiei Române, așa cum nu se va mai întâmpla curând în colonia post-decembristă numită România. (Valentin MUSCĂ)
