Și e singurătate, tristețe ce nu piere

Și sunt păreri de rău, gânduri fără răspuns,

Și lacrimi care curg și care nu-s de-ajuns...

Când viața se sfârșește curând, neanunțat,

Ne revoltăm, strigăm cu suflet ne-mpăcat

Și ne certăm, cumva, cumplit, cu Dumnezeu,

Dar El ne înțelege și știe că e greu.

Când sună prea devreme un clopot, e durere,

Și este deznădejde, și plângem în tăcere,

Și punem întrebări ce nu au vreun răspuns...

Se năruie tot cerul, iar sufletu-i răpus...

Când sună prea devreme un clopot, e durere,

Rămân în urmă doruri, vise, nemângâiere...

Atât de multe lucruri rămân neterminate

Și-atâtea vorbe sunt, ce n-au fost pronunțate!

...............................................................................

Dar clopotul răsună și nu ne mai întreabă,

Că ăsta-i rolul său, nu are altă treabă...

Rămâne un ecou de dincolo de moarte...

Doar cel plecat la ceruri, s-asculte... nu mai poate

Cristina Ghindar Greuruș