„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Profesorii Elizia și Vasile Lefter ne adună într-o nouă carte un florilegiu de gânduri și trăiri răsfirate în cele 26 interviuri din truda jurnalistică a anilor 2022-2023 și puțin din 2024. Cele 212 pagini „ministeriale” au fost grupate în volum la Editura Agata din Botoșani (orașul „eminescian” pe unde au trecut și alte lucrări ale acestor autori).
Titlul interogativ al cărții – Cine sunteți Dumneavoastră? – își află „perechea” în postfață: Cine sunt eu?... (o meditație memorialistică emoționantă). Sugerând apropierea umană și aspirația la o tot mai bună apropiere între viețuitori într-o vreme atât de tulburată și dezlănțuită, subtitlul este ca o gradație ascendent-descendentă oximoronică: Prin departe... aproape! / Prin aproape... aproape! Este reliefată astfel raportarea eului la o parte din lumea adunată între file, prefigurându-se echilibrul din sintagmele eu și lumea ori lumea și eu.
Interlocutorii sunt aleși fără a fi urmată o anume „sistemă”, fiindcă fiecare vine în pagina de carte cu universul său irepetabil, cu locul său în existență, în spațiul de trai, în truda zilnică prin care a găsit de cuviință a se raporta la menirea pentru care a fost trimis în viață... Acest aspect dă cărții diversitate, o vie coloratură și o dinamică echilibrată. Reflectând la o actuală „stare a națiunii” (în care fii patriei pot fi grupați în „cei de dincolo de fruntarii” și „cei de aici”), dimensiunile mărturisirilor capătă valențe nuanțate memorabile. Fiecare, oriunde ar rămâne sau oriunde ar umbla ca să-și câștige „pâinea cea de toate zilele” și să-și făurească idealurile vieții, poartă în ființa sa obârșia care devine tot timpul părtașa respirației, a gândirii și a faptei. Cartea se deschide prin „Interviuri cu români trăitori în altă țară”, urmate de „Interviuri cu personalități din țară”.
Oamenii își caută rosturile mai bine sau mai rău, într-un evantai de multe înfățișări, cu împliniri foarte mari și eșecuri foarte adânci; pe scara valorică dintre acestea se află incomensurabile trepte pe care se așează nenumărate bucurii și dureri... Dar cititorul acestor interviuri va admira izbânzile celor care au binevoit să se „mărturisească” în fața microfoanelor și va prețui și strădaniile lor când au fost siliți de împrejurări să se lupte cu neputințe, cu opreliști, cu multe nenorociri și cu o mare parte din avalanșa răului care se revarsă peste lumea omenească și, împlicit, peste ei...
De aceea, cartea de față poate fi citită și ca un îndreptar de învățături culturale, cetățenești, participative, morale... De exemplu, din interviul unui medic se poate reține că e mai ușor să previi decât să vindeci; de la un ambasador se poate învăța că vorbele cumpănite izbutesc să te ferească nu numai de război, dar și de gâlcevi inutile; un dascăl repetă în interviul său că un copil este clepsidra viitorului și nu te poți purta cu el fără dragoste și fără încredere; de la un artist (literat, muzician, plastician, caricaturist) se poate înțelege că în viață este nevoie de armonie, de măsură, de proporționalitate, echilibru, spirit liber... Astfel, cititorul își poate analiza mersul prin comunitatea în care îi este dat să umble într-o vreme descifrând dacă s-a aflat aproape ori departe de interlocutorii interviurilor care au izbutit mai mult și mai bine.
Cine sunteți Dumneavoastră?... Este o întrebare dificilă și obligă pe interlocutor la autocunoaștere. Dar și autocunoașterea este dificilă fiindcă fiecare om (dacă are deprinderile și răgazul să-și arunce zilnic priviri în adâncul sufletului!) își descoperă lumini și tenebre în cuget și în simțiri. Interlocutorii fac aceste eforturi să se descopere și să ni se descopere, autoevaluându-și etapele și faptele prin care au trecut. Desigur, cele rele („să se spele”!) n-au mai fost trecute în totalitate în evidență, fiindcă, vorba ceea, „să ne despărțim de trecut râzând”, mai ales dacă nu este ceea ce ar fi trebuit să fie. Sentimentul plenar este că fiecare intervievat parcă ar sugera, în felul său și prin puterile sale, că lasă după el câte ceva cât de cât rezistent în încleștarea cu timpul. Este ca și cum i-ar înflori în convingeri străvechiul adagiu latinesc: „Non peream numquam...” / „Nu voi pieri niciodată...”
Autorii au o bogată experiență de viață și o aleasă experiență profesională petrecută mulți ani în șir printre generațiile de elevi. Ca atare, Domniile Lor cunosc bine etape și momente ale devenirii umane adolescentine și dincolo de această vârstă. De aceea și întrebările întocmite stimulează memoria și autojudecata interlocutorilor, fără a impune direcții, descrieri și motivații.
Se cuvine a observa tactul autorilor în formularea întrebărilor. Chestionarele își provoacă partenerii de dialog să-și deschidă sufletul, să-și rememoreze împlinirile, căutările, dibuirile, așteptările; vibrează în toate bucuria de a trăi și stările optimiste. Ele îi așează în spațiul în care și-au configurat dimensiunile existenței și îi pune într-o nouă lumină, pe înțelesul cititorilor, parcă augmentând și aura discretă a răspunsurilor.
Tonul mărturisirilor curge ca o istorisire blândă într-un ceas de taină, deși este pătruns de vechi concepte și nemuritoare ziceri: „vina tragică”, „trăiește clipa!”, „viața noastră este scurtă”, „clipă, rămâi; atât ești de frumoasă!”...
Cartea stă sub cupola întrebărilor și pe temelia răspunsurilor izvorâte din viață, din evenimente, din trăiri, din experiențe etc.Textele parcă ar fi un „glosar al semnelor de punctuație”: semne de întrebare care stârnesc confesiunile; semne de mirare care întregesc împlinirile și nostalgia regretelor sparte în șirul neîmplinitelor; punctele de suspensie care pun pe interlocutori și pe cititori pe gânduri; miile de virgule care lasă mici respirări între rostiri și cuvinte; parantezele care închid discret crâmpeie cu o rezonanță anume; punctele care opresc șirurile minții și ale inimii în locurile unde se cuvine...
...Așadar, cine sunteți Dumneavoastră, Domnilor Autori? Cine sunteți Dumneavoastră, Domnilor Interlocutori? Cine sunteți Dumneavoastră, Domnilor Cititori? Prin departe, mai aproape, tot mai aproape, această tripletă ne găsim cumva o cale bună spre a cinsti cum se cuvine „clipa cea repede / ce ni s-a dat.”
Prof. dr.-ziarist Ion Gr. CHERCIU
Focșani
