Asta e părerea mea!
În cei 45 de ani de activitate, am cunoscut activitatea culturală de la Năruja şi cu părţile ei bune şi cu neîmplinirile inerente. Nu spun că înainte a fost foarte bună, pentru că şi după Revoluţie, mai ales după 1993, cînd am preluat conducerea activităţilor culturale, căminul cultural şi-a trăit viaţa sa din plin şi cu succes prin schimburi culturale interne şi internaţionale, prin cele două Asociaţii de prietenie româno-franceză şi Societatea culturală „Vranczia”, însă căminul cultural sub noua sa denumire de „Popa Şerban” îşi pierde în 2010 directorul cu normă întreagă .
Întrebarea care supără, dar în acelaşi timp şi doare, cere răspuns. Şi, iată, argumentul: prin ieşirea la pensie a fostului director de cămin cultural, postul a fost blocat şi cumulat cu biblioteca populară a comunei Năruja. Oricît s-ar zbate d-na bibliotecar să ţină pasul cu succesele profesionale obţinute în cadrul bibliotecii, nu poate de una singură să aibă sorţi de izbîndă continuu pe linia căminului cultural. Este o muncă istovitoare şi cu responsabilităţi foarte mari în a menţine flacăra vie a culturii nărujene la cotele unui trecut cultural de prestigiu. Iar dacă mai adăugăm că trebuie să te lupţi cu mentalităţi diferite, munca în domeniul acesta este voluntară, populaţia îmbătrînită, de dotare nu vorbesc pentru că nu există, concurenţa o fac privatizaţii prin discoteci, baruri, nunţi, etc. S-a ajuns ca în anii 1966-67-68-74 dar mai ales între anii 1975-1979, cînd funcţia de director de cămin cultural era ocupată de Secretarul Comit. Comunal PCR (Primar) al acelei perioade sau pînă în 1992 de învăţător cu indemnizaţie, fără a se ţine cont cum spune o vorbă românească „să mai mănînce şi altul o bucată de pîine”, căci erau destui tineri înzestraţi cu talent cultural. Dar să nu uităm că Secretarul Comitet. Comunal PCR dispunea de toate măsurile de constrîngere pentru a-i obliga pe salariaţii din unităţile socialiste de pe raza comunei să participe la activităţile culturale, plus mai era şi un secretar adj. cu propaganda pe capul lor. Cadrele didactice prin statutul lor prestau activitate culturală, iar Secretarul Comit. Comunal PCR (Primar) îi soma să contribuie în unele situaţii cu bani la deplasarea formaţiei de dansuri. Avem cămin cultural cu un trecut cultural inegalat şi este necesar să aibă şi un director de cămin cultural cu normă întreagă pentru ca activitatea culturală să aibă un viitor pe măsura trecutului său, chiar în condiţii de austeritate. D-na bibliotecară îşi dă osteneala cu gîndul, cu inima, cu fapta şi chiar cu bani din buzunarul propriu să ţină pasul cu vremea.
Sînt cămine culturale care nu au un trecutul nostru cultural, dar au director cămin cultural cu normă întreagă.
Am scris aceste rînduri pentru ca mărgăritarele geniului creator, imaginile trecutului cultural, reflectate din generaţie în generaţie să nu se piardă, pentru ca noi să trăim şi să insuflăm mai departe sentimentul cultural al permanenţei, eternităţii şi mîndriei vrîncene în general şi nărujene în special.
TITEL – TOADER CHIRILĂ - NĂRUJA