VIDEO Astăzi despre: „Uniristul” Emanoil Petruț, glasul dramatic al Vrancei care a făcut istorie pe scenă și pe ecran | Marele actor George Vraca l-a fost mentor. Vocea istoriei în filmul românesc. O poveste de iubire și un destin frânt prea devreme
Emanoil Petruț (n. 8 februarie 1932, Mărășești – d. 8 august 1983, București). Născut la Mărășești și format la Focșani, actorul cu voce inconfundabilă rămâne unul dintre cele mai puternice nume ale teatrului și filmului românesc. Ziarul de Vrancea readuce în atenția publicului povestea unui mare artist legat profund de aceste locuri: Emanoil Petruț, actorul vrâncean al cărui timbru vocal unic a dat greutate istoriei, dramatismului și marilor personaje ale scenei românești. A jucat și răi și buni, și clasici și moderni, partener de scenă cu personalități de marcă ale teatrului românesc. Rămas văduv la doar 49 de ani , pleca dintre noi, la doar 51 de ani de dorul soției sale, Catinca Ralea care se stinsese cu 2 ani mai devreme
Prima apariţie în public are loc în biserica din Mărăşeşti, locul unde s-a născut în 1932. Chiar el povestea ce s-a întâmplat când a fost pus să spună „Tatăl nostru”. ”Toate bătrânele plângeau, iar eu am fost convins că nu plâng de ale lor, ci pentru felul în care am spus poezia”, spunea Emanoil Petruț, într-un interviu. Mai târziu, a jucat ”teatru la domiciliu”, interpretând tot felul de oameni, dar şi obiecte. „Odată am fost un dulap, dar n-am jucat bine, pentru că la premieră, de emoţie n-am putut să scârţii”, spunea Emanoil Petruț.
Mare parte din poeziile sale, pe care nu a mai apucat să le publice într-un volum, erau dedicaţii pentru soţia sa Catinca Ralea, traducătoare, regizor de film şi apreciat reporter de emisiuni radio-tv.
”Sunt poezii de dragoste şi descântece mângâietoare de iubire închinate mai toate Catincăi, dar şi unei nebuloase Marii, poezii zguduite de presentimentul morţii şi al deşertăciunii unei existenţe extirpate de conţinut. Sunt, unele, imnuri campestre închinate plaiurilor copilăriei şi Focşaniului natal, imnuri dedicate mamei într-o duioasă notă eseniniană”, spune scriitorul Gheorghe Istrate despre poeziile lui Emanoil Petruţ”. (Planeta Pământ și curiozitățile ei)
Emanoil Petruț a copilărit și a urmat studiile generale în orașul natal, Mărășești, iar studii liceale la Focșani, unde interpretează “roluri de compoziție” pe scena teatrului “Pastia”. După un asemenea spectacol, susținut la matineu, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor. În 1948 este trimis, pe cheltuiala orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care îl absolvă în 1953.
Debutează în film în 1951 (În sat la noi, regia Jean Georgescu) și în teatru în 1952 (cu trei roluri în Nepoții gornistului, pentru care primește Premiul de Stat). Între 1953 și 1957 joacă pe scena Teatrului “ Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național, unde se și angajează. În cei 18 ani de activitate scenică pe scena Teatrului Național București, interpretează peste 100 de roluri, cele mai multe principale, personajul Arbore din Apus de soare de Delavrancea, Nehludov din Învierea de Lev Tolstoi, Torvald din Nora de Ibsen, Răzvan din Răzvan și Vidra de B. P. Hașdeu și altele.
În film, realizează cu precădere partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului. În 1964 primește Premiul Festivalului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor (r. Lucian Bratu) iar în 1971, premiul ACIN pentru filmul Frații (r. Gică Gheorghe, Mircea Moldovan).
Cu un timbru inconfundabil de un mare dramatism a ajuns să fie vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice de mare succes semnate de Sergiu Nicolaescu.[3]
A fost căsătorit cu Catinca Ralea, personalitate culturală remarcabilă, fata academicianului Mihai Ralea.
Este unchiul actorului Tudor Petruț
Acesta a jucat, printre altele, rolul "baiatului rau" in frumosul film
"Liceenii". "Am fost negativul "Serban" in film, parte integranta a
povestii filmice
Distincții:
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[4] și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[5]
Filmografie
Brigada lui Ionuț (1954)
Alarmă în munți (1955)
Cu fata spre public (1956)
Secretul cifrului (1960)
Porto-Franco (1961)
Codin (1963) - dublaj de voce
Tudor (1963)
Merii sălbatici (1964)
Amintiri din copilărie (1965)
Sărutul (1965)
Runda 6 (1965)
Amprenta (1967)
Dacii (1967) - dublaj de voce
Răpirea fecioarelor (1968)
Răzbunarea haiducilor (1968)
Lupta pentru Roma I (1968) - coproducție RFG/România/Italia
Lupta pentru Roma II (1969) - coproducție RFG/România/Italia
Tinerețe fără bătrînețe (1969)
Mihai Viteazul (1971) - dublaj de voce
Frații (1971)
Decolarea (1971)
Cu mîinile curate (1972)
Ciprian Porumbescu (1973)
Aventurile lui Babușcă (1973)
Parașutiștii (1973)
Trecătoarele iubiri (1974)
Trei scrisori secrete (1974)
Frații Jderi (1974)
Agentul straniu (1974)
De bună voie și nesilit de nimeni (1974)
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
Evadarea (1975)
Cantemir (1975)
Mușchetarul român (1975)
Patima (1975)
Alexandra și infernul (1975)
Alarmă în Deltă (1976)
Oaspeți de seară (1976)
Războiul independenței (Serial TV) (1977)
Severino (1978), regia Claus Dobberke
Aurel Vlaicu (1978)
Pentru patrie (1978)
Revanșa (1978)
Vlad Țepeș (1979)
Clipa (1979)
Ultima frontieră a morții (1979)
Burebista (1980)
Lumina palidă a durerii (1980)
Iancu Jianu zapciul (1981)
Iancu Jianu haiducul (1981)
Liniștea din adîncuri (1982)
Întunericul alb (1982)
Femeia din Ursa Mare (1982)
Cucerirea Angliei (1982)
Plecarea Vlașinilor (1983)
Întoarcerea Vlașinilor (1984)
Racheta albă (1984) - serial TV
Carol I - Un destin pentru România (2009)
Printre partenerii de filme îi găsim pe Geo Barton, Simona Bondoc, George Vraca, Alexandru Giugaru, Ștefan Ciubotărașu, Toma Caragiu, Olga Tudorache, George Calboreanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila , Liviu Ciulei , Monica Ghiuță, Cornel Coman, Mircea Albulescu, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Ileana Popovici, Marga Barbu, Amza Pellea, Florin Piersic, Vlad Rădescu, Sebastian Papaiani, George Constantin etc.
Note
^ Emanoil Petruţ, Autoritatea BnF
^ „Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc”, Aarc.ro, accesat în 13 ianuarie 2017
^ Adrian Epure (3 septembrie 2016), „„Din culisele cinematografiei": Cum l-a salvat premierul Maurer pe „Beau Serge" Nicolaescu de furia colegilor care au vrut să-l debarce de la cârma filmului „Dacii"”, Adevărul, accesat în 13 ianuarie 2017
^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 11.
Legături externe
Cinemagia - Emanoil Petruț
„Aş dori să mor la vie
Şi-acolo să-mi sape groapa,
Iar pe crucea mea să scrie:
"Ăsta n-a ştiut ce-i apa"
epitaf epigramatic de Emanoil Petruţ
Citiți și:
VIDEO & FOTO | 90 de ani de la nașterea unui mare vrâncean - actorul Emanoil Petruț
Nepotul lui Emanoil Petrut, la Hollywood
Citiți și vizionați și:VIDEO & FOTO | 92 de ani de la nașterea unui mare vrâncean - actorul Emanoil Petruț;
Emanoil Petrut - destinul unui mare artist.
