Comedie cu detergenți și...tampoane igienice
Săturat să mai privesc la posturile TV bălăcărelile politice, mahalagismele confecționate ”artistic” pentru deliciul...mahalagiilor sau filmele cu războaie apocaliptice care te trimit direct la cabinetele de neuropsihiatrie caut ceva ”ușor”: mi-e ”sete” de o comedie - cu Stan și Bran, cu Bourvil, cu Louis de Funes, cu oricare, numai comedie să fie. Și am noroc: găsesc pe un post un film - ”Un cuplu ciudat”- cu nu mai puțin celebrul cuplu Jack Lemon și Waltter Mathau. Mă felicit, mă așez comod în fotoliu și mă las pradă plăcerii.
Filmul povestește cum cei doi vechi prieteni se reîntâlnesc după 17 ani și pleacă împreună la drum pentru a participa la căsătoria propriilor copii. Și, de aici, începe un lanț întreg de peripeții, care mai de care mai savuroase. Ei, dar ce-i asta?! Nu trec nici 1o minute și hop! peste film intră un calup publicitar: reclame pentru tampoane igienice, pentru ciocolată cu alune, pentru detergenți (unul mai bun ca ”celălalt”), pentru hemoroizi...și toate astea preț de minute bune. Între timp eroii noștri sunt în ”off”. Reapar, în sfârșit, pe ecran pentru alte 10-14 minute și când tocmai se întâmplă o nouă poznă, hop! iar calupul publicitar: iarăși tampoane igienice, iarăși recomandarea cutărei mărci de ciocolată, iarăși detergentul cutare care e mai bun decât ”celălalt”, iarăși pasta de dinți care îți albește dantura de te invidiază toți actorii de film, iarăși tratamentul contra hemoroizilor... Simt cum buna dispoziție se transformă periculos în hipertensiune. Trec minute bune și, în sfârșit, ”Cuplul ciudat” din delicioasa comedie reapare. Mă mai potolesc, râd ca prostul la încurcăturile în care se bagă și, taman când are loc o nouă ipravă a celor doi...hop! iarăși regia de la postul TV le taie elanul: iar calupul publicitar cu tampoanele igienice, cu ciocolata, cu deteregentul, cu pasta de dinți, cu hemoroizii cu...În zadar se străduiesc cei doi eroi să ajungă la timp la nunta copiilor fiindcă regia studioului le bareaza drumul spre fericirea copiilor cu repetatele calupuri de publicitate: când film, când publicitate, când un pic de film, când publicitate... În ritmul ăsta, în calea bucuriei părintești se interpune regia care ”îi ajută” pe bieții părinți să piardă sigur nunta copiilor și poate, cu ceva șanse, să le ofere acestora, în schimb, norocul să ajungă abia... la botezul nepoților.
Această reluare, aproape din sfert în sfert de oră, a ”publicității”, (la mai toate posturile de televiziune comercială; una din nefericitele preluări de la posturile occidentale) te scoate din pepeni și te face ca să spui și tu la fel ca cetățeanul dintr-un film: ”dacă mai văd o reclamă, arunc televizorul pe fereastră!” ”Sunt mari interese comerciale” ți se va replica. Ale cui interese domnilor, că ale mele, telespectatorul, nu sunt?. Eu îmi plătesc abonamentul cinstit și la timp și vreau să vizionez emisiunile menționate în programe și nu...publicitate. Aproape o treime din emisiuni sunt ocupate cu publicitatea. O treime din timpul meu este ”furat”, fără acordul meu, de interesele dumneavoastră comerciale. E corect? Mă întreb dacă CNA-ul nu are un cuvânt de spus, cel puțin în această formulă de masacrare a unor creații cinematografice de valoare. Nu ar trebui să existe totuși, o limită? Imaginați-vă că vizionați ”Hamlet” și că, exact la celebra replică ”A fi sau a nu fi”, apare calupul publicitar cu tampoane, ciocolată, detergenți, cu tratamentul indicat lui Hamlet împoriva hemoroizilor și altele. A dispărut oare, respectul față de artă și față de telespectatorul iubitor de valori de artă? Din câte știu există și o lege pentru protecția creației intelectuale. Dar o lege pentru protecția privitorului de televiziune care să reglementeze aceste abuzuri, nu se poate elabora? Sau, poate că există dar ”din interese obiective” ea nu se poate aplica!
Până atunci, stimați telespectatori de toate vârstele și sexele, aprovizionați-vă cu tampoane, detergenți, creme antihemoroidale și, mai ales, cu... calmante. Ca să nu aruncați televizorul pe fereastră! Că el, săracul, n-are nici-o vină!
Victor Simion
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
