Astenii de primăvară
Este clar, este indubutabil, că Primăvara și-a făcut deja loc în existența noastră. Cu toate bucuriile, dar și cu toate micile neplăceri pe care ni le oferă an de an. Spre exemplu: asteniile de primăvară. Ne simțim obosiți, somnoroșii, fără prea mult chef de treabă, uneori chiar și puțin iritați dar, n-ai ce să faci, ăsta e firescul vieții! Simțul nostru de observație este mai acut, sesizăm cu mai multă acuitate unele ”scăpări” din existența noastră cotidiană, devenim mai critici, mai țâfnoși, mai... Hai să să exemplificăm.
A începul sesiunea de primăvară a adunării reprezentanților națiunii, adică a...Parlamentului. Păi, imediat s-a observat țâfna unora dintre cei aleși care, nevoind să-și piardă din relele obiceiuri din sesiunea trecută, țin morțiș să ne confirme cum că faimoasa inițiativă numită „România educată” se dovedește a fi, până la urmă, un eșec trist. Propun, foarte serios, acelei Comisii naționale numită pe scurt „C.N.A.” – adică, ”Consiliul Național al Audio-vizualului” care controlează conținutul transmisiilor de radio-TV, să oblige toate posturile de televiziune care transmit aspecte din sesiunile Parlamentului ca, înainte de transmisie, să afișeze pe ecran atenționarea: „Interzis copiilor sub 14 ani!. Emisiunea poate conține scene violente și un limbaj necorespunzător” , (așa cum se practică pentru alte emisiuuni), pentru a proteja sensibilitatea tinerilor. Când urmărești unele comportamente ale câtorva dintre „aleșii lor” îmi vin in minte celebrele versuri ale lui Eminescu: „Voi sunteți urmașii Romei?...”
A început să dea în clocot cazanul „cu ingredientele” ce prefigurează marele ospăț național al...alegerilor. Ehei, e treabă serioasă, domnilor! Este vorba de un „ciolan” prea important, prea ademenitor, care te procopsește (dacă prinzi măcar, o părticică din el) cu un trai fără griji și angarale, pe o durată de (cel puțin) 4 ani. Cum spunea un înțelept: prima grijă a unui ales este aceea...de a fi reales! Nu știu cum se întâmplă (poate știți, mai bine, dumneavoastră) dar au început, brusc (!) să fie scoase la iveală fel de fel de „făcute și nefăcute” ale unora deja în funcții sau ale unora care tânjesc la funcții. Eu pun toate astea pe seama...asteniilor de primăvară, chit că evenimentele cu „osul” se vor petrece ceva mai încolo, în alt anotimp politic. Agitația asta îmi sugerează o nouă emisiune cu titlul „Bucătarii (politici) la cuțite”. Deocamdată se caută „zarzavatul și condimentele” cele mai potrivite: cine să fie pătrunjelul, cine morcoveața, cine conopida ș.a.m.d. Unele „condimente” – ceapa, de exemplu - au produs deja, lacrimi! Cine va câștiga? Vom vedea!
Am intrat în Postul mare al Paștelui. Gata cu abuzurile (gastronomice)! Trec prin piață și îi observ cu atenție pe viitorii cumpărători: deși se bate monedă pe limitarea prețurilor, îi văd, pe cei mai mulți, cum privesc la prețurile din galantare și dau din cap a pagubă. „Anul ăsta o să cumpăr doar câte o felie de cozonac de persoană iar carnea de miel, numai dacă îmi mărește pensia! Face vâlvă o „invenție pur românească”: cică unii avicultori își vopsesc găinile cu vopsea galbenă ca să pare mai grase! I-auzi minune! Păi să o promovăm pe plan mondial ca să intrăm și noi în Cartea recordurilor, cu „Porumbaca românească e cea mai galbenă găină grasă din lume!” Să vedeți bătălie pe drepturile de autor! Eu îmi permit chiar și o îmbunătățire: să li se dea găinilor, acum în preajmă de Paște, că consume ceva vopsea roșie pentru ca porumbecele noastre să facă ouăle gata înroșite! Numai bune de ciocnit!. Ce ziceți? Brevetăm invenția!
Declar fără pic de jenă că nu mă pricep, mai deloc, la fotbal. Sunt un simplu privitor dar, din când în când, îmi atrag atenția unele evenimente cam....curioase. Un exemplu recent: o echipă (CFR Cluj) se desparte de un antrenor italian (Mandorlini) pe motivul (temeinic desigur) al obținerii unor rezultate nesatisfăcătoare față de pretențiile clubului. Nimic anormal, ba chiar...firesc. Este adus ca înlocuitor pentru îndeplinirea marilor speranțe o glorie a fotbalului românesc, Adrian Mutu. Declarații, promisiuni, mă rog, cam tot ceea ce marcează un astfel de eveniment. Și ce se întâmplă? Se întâmplă că rezultatele noului antrenor nu sunt nici ele pe măsură, ba mai mult, ultima „ispravă” a echipei este acel 4-0 cu o echipă dintr-o divizie inferioară (din Hunedoara!!!). Mă rog, nici asta nu e ceva neobișnuit în fotbalul românesc. Rezultatul șocant îl determină pe „briliantul” Mutu (cum a fost spranumit tânărul, pe atunci, jucător) să-și dea demisia. Ce s-a întâmplat în „bucătăria” clubului, (pe mine) nu mă interesează. Mirarea mea este alta: cine credeți că îl înlocuiește pe Mutu? Păi tocmai cel ce fusese demis, de puține luni, pentru slabele sale rezultate...italianul Mandorlini?! Asta sună cam așa: să iei acum, de bun, ceea ce –nu de mult- ai lăsat, drept rău! Nu pot pune ciudățenia asta decât pe seama asteniei de primăvară a celor care conduc clubul. Mare minune dom-le! În postul Paștelui se mai întâmplă și minuni, zău așa!
Aud semnale, deloc încurăjătoare, referitoare la scăderea accelerată a natalității din România. În fiecare an numărul nou-născuților scade cu un procent însemnat, față de anul precedent. Voci competente prevăd că, în următoarele decenii, numărul populație va scădea cu câteva milioane. Păi, atunci când creșterea unui copil te aduce „”la sapă de lemn” cum se zice, tinerii raționali de astăzi gândesc, înainte de a procrea, cu ce și de unde bani pentru creșterea pruncului? Realitatea este (și, tinerii părinți, știu asta!) că prețurile pentru tot ceea ce privește creșterea unui copil, cresc de la an la an; laptele praf, pamperșii, cremele, medicamentele, hăinuțele ș.a.m.d., depășesc bugetele mai tinerelor familii și nimeni nu intervine pentru a stopa această stare de lucruri. Se invocă sloganul: „asta e economia de piață”, n-avem ce face! Ba ar fi multe de făcut, dacă s-ar dori!
Și, pentru că tot veni vorba de prunci, am auzit recent următoarea convorbire între doi ardeleni:
- Măi Ghio, te văz cam năcăjit. Care-i baiul?
- Apăi, mi-o zâs muierea c-o rămas gravidă.
-Bravo măi! Și ce, asta-i o problemă?
-Apăi iaste, că mi-o zâs că-s jemeni!
-Și mai bine! Ce, asta-i o problemă. măi?
-Apăi iaste, că io șăd acum și cujet: care din cei doi iaste al meu,. măi!
Vă dorește „o astenie plăcută”,
Prof. Victor Simion
