Itinerar turistic între Prut și Nistru, printr-o graniță nedreaptă și absurdă
Printre activitățile recreative organizate, în fiecare an, de către conducerea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Milcov” Focșani (președinte, Sandu Ploscaru), se numără și excursiile care au loc pe itinerarii turistice atrăgătoare din țară. Însă, de ceva vreme, în programul de excursii aprobat la începutul fiecărui an calendaristic, o rută care stârnește interesul pentru înscrieri este excursia la Chișinău și alte popasuri turistice din spațiul dintre Prut și Nistru, pentru că a dat bunul Dumnezeu ca să putem trece și dincolo de Prut numai cu buletinul. Dar nici așa nu este prea simplu și despre acest lucru voi scrie câteva rânduri mai încolo.
Excursia la Chișinău, de anul acesta, de a cărei organizare s-a ocupat – și a făcut-o cu responsabilitate - Georgeta Paraschiveanu, contabilul șef al instituției, a fost programată la sfârșitul săptămânii trecute, în zilele de4 și 5 iulie, și a cuprins itinerariul Focșani-Albița (vamă)-Hâncești (cu vizitarea Complexului istorico-arhitectural Manuc Bey)-Chișinău-Vadul lui Vodă (pe malul drept al Nistrului). La Chișinău, capitala a ceea ce numim astăzi,ca stat independent, Republica Moldova, localitate menționată pentru prima dată în istorie în anul 1436, au fost multe obiective de vizitat: Muzeul Național de Istorie, Statuia lui Ștefan Cel Mare, Arcul de Triumf, Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Catedrala Nașterii Domnului, Clopotnița, Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Desigur că nu era de ocolit atât de căutatul magazin BUCURIA, al celebrului fabricant de dulciuri cu același nume, un brand cunoscut în întreaga lume, loc de unde turiștii vrânceni au plecat cu sacoșele pline, făcând cumpărături pentru a-i…bucura pe cei dragi de acasă.
Timp de două zile, turiștii pensionari vrânceni au avut ocazia să vadă cum arată, astăzi, o parte din frumusețile aflate pe teritoriul Moldovei voievodale dintre Prut și Nistru, un loc atât de încercat de vicisitudinile istoriei noastre zbuciumate. Încă de la plecarea de la Focșani, în autocar s-a instalat buna dispoziție, întreținută și de grupul vocal al CARP „Milcov”, al cărui repertoriu a înveselit turiștii și ne-a adus aminte cât de plăcute sunt cântecele noastre vechi populare, folclorul nostru inegalabil, cât de profund răscolesc sufletul romanțele noastre și cântecele de petrecere. Pentru aceste ore minunate dăruite călătorilor – toate felicitările din partea autorului acestor rânduri. Știam din alte ocazii că grupul este în stare să molipsească asistența cu veselia lui, să ridice oamenii de pe scaune și să i se alăture (dacă știu repertoriul!), pentru ca, la finalul fiecărei melodii, să-i ofere aplauzele binemeritate.
Cunoscând în amânunt istoria vechii provincii românești Moldova, încă înainte de plecarea de acasă convenisem cu organizatorul excursiei ca în autocar să le spun companionilor datele cele mai importante despre trecutul și prezentul existenței elementului românesc pe meleagurile moldave. Și am făcut-o așa cum a fost scrisă istoria, netrunchiată, necenzurată, pentru ca oamenii să știe ce urgie s-a abătut peste locuitorii de aici, cum a fost hăcuită Bucovina de Nord, în 1774 de către Imperiul Habsburgic, apoi Moldova de mijloc și de Sud de către Rusia Țaristă, și cum Imperiul Otoman a cedat Rusiei, în 1812, părți din trupul Moldovei,în disprețul normelor de drept internațional, când rușii au inventat o altă țară în locul Moldovei, numind-o Basarabia, realitatea arătând că denumirea de Basarabia se referea în vechime doar la cele trei județe din sud – Ismail, Cahul și Bolgrad (fostă Cetatea Albă, cu ieșire la Marea Neagră). Și, bineînțeles, le-am vorbit drumeților despre criminalul Pact secret Molotov-Ribbentrop (sau Hitler-Stalin, că-i totuna), din 23 august 1939, în urma căruia, la 28 iunie 1940, URSS a silit România, printr-un ULTIMATUM, amenințând-o cu invazia, să-i cedeze teritoriul dintre Prut și Nistru, precum și Bucovina de Nord și Ținutul Herța (care nu aparținuse Rusiei niciodată în istorie), lucru care s-a și întâmplat la câteva ore după somație.
Relatarea de mai sus se petrecea după ce am trecut prin vama de la Albița-Leușeni, unde am stat o oră pentru scanarea cărților de identitate, timp în care medicul Dan Alexandru Taban avea să-mi spună că simte o mare strângere de inimă (cum a făcut-o și la Vadul lui Vodă, pe malul drept al Nistrului), adăugând: „iată ce face o mână criminală care se joacă pe hartă cu soarta oamenilor, a popoarelor și națiunilor”, eu răspunzându-i cu o vorbă a lui Badea Cârțan când a trecut clandestin din Transilvania în Țara Românească: „Cine a mai văzut graniță trecând prin trupul țării?”
Durerea medicului Taban am resimțit-o, cu toții, și mai tare, la întoarcere, unde s-au „remarcat”acum vameșii români care ne-au ținut pe loc trei ore după ce ne-au luat la verificat cărțile de identitate. Umilință mai mare nu am mai trăit decât imediat după căderea comunismului în Europa, când a trebuit să călătoresc (în interes de serviciu) prin vestul continentului, iar la vămile ungurești, austriece, germane și franceze doar nouă, grănicerii de aici ne acordau „atenție” doar mie și altui coleg de delegație român.
Cum dintr-o excursie atât de așteptată trebuie să rămânem cu amintirile cele mai frumoase, mai plăcute, la plecarea din vamă le-am lăsat în urmă pe cele rele (să se spele!), am făcut ceva haz de necaz și grupul vocal de la CARP „Milcov” și-a intrat în rol aducând buna dispoziție în rândul turiștilor vrânceni.
Radu Borcea