La Chiojdeni: Dar din dar se face Rai!
Vă amintiţi de Viorel Bută din comuna Chiojdeni? Elevul de nota 10 pe linie 7 ani la rând ( acum a trecut în clasa a VIII ), care provine dintr-o familie sărmană cu 4 copii, toţi la şcoală, este un exemplu pentru întreaga comunitate locală şi nu numai. Foarte bun la învăţătură, oamenii din sat spun că şi tatăl băiatului a învăţat foarte bine dar familia, săracă lipită pământului, nu l-a putut ţine mai departe, aşa că a abandonat şcoala, muncind acum cu ziua pe unde găseşte. La Chiojdeni nu sunt locuri de muncă, localitatea este săracă, condiţiile de trai sunt aspre. Până acum omul s-a descurcat, dar cerinţele şi nevoile sunt din ce în ce mai mari. Ar fi mare păcat ca Viorel să nu poată studia mai departe, să facă ceva în viaţă cu mintea lui sclipitoare. Ar fi o pierdere nu doar pentru familie, ci pentru întreaga societate pe termen lung.
O fetiță de șase ani din satul Poduri, comuna Chiojdeni, județul Vrancea, suferă de o boală cumplită
După reportajul publicat în Ziarul de Vrancea luna trecută, câteva doamne profesoare, cu o dubiţă încărcată cu de toate, au ajuns la poarta familiei Bută.
Pentru familia Bută a fost o mare surpriză să vadă că din maşină coboară trei doamne. Una dintre ele a intrat în curtea micuţă, curată lună şi, vădit emoţionată, i-a strâns mâinile Anişoarei Bută, care a întâmpinat-o.
„Am fost foarte impresionată de cazul dumneavoastră. Am citit în ziar. Imediat am pregătit alimente, haine pentru dumneavoastră, pentru domnul şi pentru copii şi am venit cu două colege...”, i-a spus doamna profesor Rica Verdeţu, de la Şcoala Gimnazială din Garoafa.
Celor doi părinţi nu le-a venit a crede, când au descărcat ulei, mălai, zahăr, făină, dulceaţă şi gem, pâine, jucării pentru fetiţa de 6 ani a familiei, multă, multă îmbrăcăminte şi detergent.
S-au bucurat din inimă căci puţinii bani pe care îi au abia dacă ajung pentru strictul necesar.
„Le mulţumesc din suflet tuturor, nu mă gândeam la acest gest. Le mulţumesc mult, să le dea Dumnezeu sănătate la toata lumea care ne-a ajutat.”, a spus Anişoara Bută, cu lacrimi în ochi.
Tatăl copiilor munceşte din greu cu ziua prin sat, dar nu se dă bătut. Câştigă 50 lei/ zi, bani care abia dacă ajung pentru hrană. Ar vrea să-şi vadă copiii realizaţi, să nu se chinuie trăind de pe o zi pe alta. Tatăl spune că s-a ţinut de mici de ei să înveţe, să nu abandoneze şcoala aşa cum i s-a întâmplat lui.
„Eu muncesc cu ziua prin sat, asta e, mai mult nu s-a putut.
- Aţi mai avut în familie aşa un premiant? întreb.
„Eu am fost..”
- La fel de bun?
„Aproape”
- Vă aşteptaţi să vă sară în ajutor cineva? întreb.
„Nu, dar le mulţumesc din suflet doamnelor pentru tot ce au făcut pentru noi”, spune tatăl şi vocea îi tremură de emoţie.
„Mulţumim şi noi celor care ne-au susţinut în acest demers şi ne-au ajutat în primul rând cu alimente, să aducem puţină bucurie acestei familii. Bine înţeles că este nevoie de o susţinere mult mai mare pentru ca băiatul eminent la învăţătură, Viorel Bută, să meargă mai departe. Am aflat astăzi că nu este doar sclipitor la carte, este şi un coleg foarte bun, toţi îl iubesc şi îl respectă pentru felul lui de a fi. Felicit părinţii care cresc astfel de copii”, a mai spus doamna profesor Rica Verdeţu.
De la familia Bută, doamnele profesoare au mers la familia Crenguţei Iosif, din aceeaşi localitate, care creşte singură 6 copii, unul dintre ei fiind bolnav de leucemie acută. Femeia pare să se fi obişnuit cu toate: lipsuri, griji, probleme de rezolvat..., un singur lucru îi frânge inima de durere, boala fetiţei de numai 6 ani, diagnosticată cu leucemie acută. Lunar fetiţa trebuie să meargă la spital, la Iaşi, pentru analize şi tratament. Are, n-are cu ce, femeia porneşte la drum cu gândul că Alexandra se va însănătoşi într-o zi. Tot ce primeşte este binevenit căci puţinii bani pe care-i are abia îi ajung să meargă, în fiecare lună, la Iaşi
Despre cazul Crenguței Iosif puteți reciti articolul publicat în Ziarul de Vrancea accesând titlul alăturat: O fetiță de șase ani din satul Poduri, comuna Chiojdeni, județul Vrancea, suferă de o boală cumplită
„Eu am plâns tot timpul. Şi noi am trăit greu la părinţi acasă. Am fost copii mai mulţi, dar parcă niciodată nu ne-a fost atât de rău, şopteşte doamna Geta Abeaboeru, ascunzându-şi ochii plini de lacrimi
- Ce v-a impresionat în mod deosebit? întreb.
„Şi condiţii de trai şi lipsa banilor, imposibilitatea de a face mai mult pentru copii”.
- Sunt mulţi copii necăjiţi? întreb
„Exact, în toată ţara şi peste tot”, mai spune doamna Abeaboeru care îşi stăpâneşte emoţiile cu greu.
În tot acest timp copii şi vecini, chiar şi primarul din localitate, dau o mână de ajutor la descărcarea darurilor. Doamnele, care sunt uimite de ordinea şi curăţenia din casa Crenguţei, o căsuţă ca de păpuşi mai mult, de mică ce e. Doar copilul cel mai mic e acasă şi doarme. Ceilalţi erau la şcoală, iar de vacanţa cea mare îi mai despărţea o singura zi. Pe culme, rufele spălate de dimineaţă sunt întinse la uscat. Crenguţa, care la prima vedere pare şi ea abia ieşită din adolescenţă ( deşi are 38 de ani ) îngrijeşte de cei 6 copii cât e ziua de lungă.
„Chiar dacă sunt mulţi copii şi mama merge în fiecare lună la Iaşi cu fetiţa de 6 ani, care suferă de leucemie acută, copii sunt foarte bine îngrijiţi. Este curat peste tot, ordine impresionantă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat nouă şi noi am putut ajunge aici cu alimente, dulciuri multă dulceaţă, gem, jucării pentru cei mici, îmbrăcăminte de care au atâta nevoie, mai spune doamna profesor Rica Verdeţu.
O altă doamnă profesoară este atât de impresionata de greutăţile cu care se confruntă aceşti oameni încât abia mai poate vorbi.
„Nu ştiu ce pune această femeie pe masă, în fiecare zi, la 6 copii. Este greu, foarte greu... Cel mic doarme acolo, într-o cămăruţă, descoperit..., Mă bucur că am puut da o mână de ajutor”, spune doamna profesor Gabriela Melu- Butu, de la Şcoala Gimnazială Garoafa.
Cel puţin o lună, Crenguţa scapă de grijile cotidiene. Pe lângă foarte multe alimente, dulciuri, jucării pentru cei mici, a primit şi detergent şi îmbrăcăminte, pentru ea şi copii. Mai mult, i s-a promis şi o maşină de spălat pe care o va primi peste o săptămână.
„Ne-a adus şi nouă îmbrăcăminte, ce-a dat Dumnezeu”.
- O să va folosească? întreb.
„Da. Ne descurcăm greu... Niciodată nu avem destui bani să ne ajungă până la sfârşitul lunii. Cumpărăm alimente pe datorie, plătim când vine alocaţia. Alimentele pe care le-au adus vor ajunge aproape doua luni şi le mulţumesc din inimă. Nu mai stau cu grijă ce le dau copiilor să mănânce, că nu am ce pune pe masă... S-a întâmplat de multe ori să mă culc flămândă seara, numai să se sature ei”, spune Crenguţa.
- E greu? întreb.
„E greu, pe 22 iunie trebuie să plec cu fetiţa la Iaşi pentru control, analize şi tratament. Este cheltuială mare pentru câţi bani ne intră nouă în casă, indemnizaţia de însoţitor la fetiţă şi alocaţia copiilor. M-aş mai duce cu ziua, dar n-am cu cine lăsa copii, iar Alexandra trebuie supravegheată tot timpul. Chiar şi când merg la fântână după apă am o grija, să nu păţească ceva.
Crenguţa cară apă de la fântână pentru a spăla zilnic rufele copiilor. Impresionate de efortul pe care-l face tânăra micuţă şi atât de plăpândă, doamnele profesoare au promis că în cel mai scurt timp îi vor aduce şi o maşină de spălat.
Şi primarul comunei Chiojdeni a fost impresionat de gestul acestor doamne care au bătut drum lung până aici.
„Ţin să le mulţumesc foarte mult doamnelor profesoare pentru darurile aduse. A fost un gest extraordinar la care nu m-am aşteptat şi mă bucur din toata inima”, ne-a spus Constantin Grigore, primarul comunei Chiojdeni.Doamnele profesoare au promis ca vor reveni să dea o mână de ajutor, or de câte ori va fi nevoie( Janine VADISLAV )
