O fetiță de șase ani din satul Poduri, comuna Chiojdeni, județul Vrancea, suferă de o boală cumplită
Familia trăielte cu sabia lui Damocles deasupra capului...
O mamă singură şi cei 6 copii ai ei îşi duc viaţa într-o căsuţă ca de păpuşi, într-un sat de poveste - Poduri - Vrancea. Peisajul este unul de vis, dar femeia nu se poate bucura, prea au năpădit-o necazurile. Pare că s-a obişnuit cu toate: lipsuri, griji, probleme de rezolvat..., un singur lucru îi frânge inima de durere, boala fetiţei de numai 6 ani. Pe când avea 4 ani, copila a fost diagnosticată cu leucemie acută, iar mama a devenit însoţitorul ei care n-o scapă din ochi o clipă măcar. Lunar fetiţa trebuie să meargă la spital pentru analize şi tratament. Are, n-are cu ce, femeia porneşte la drum cu gândul că Alexandra se va însănătoşi intr-o zi. Singurul sprijin moral al femeii de 38 de ani este bunica celor şase copii.
De doi ani viaţa Crenguţei Iosif s-a schimbat radical. Se obişnuise cu gândul că este şi mamă şi tată pentru copiii ei de 2 ani şi jumătate, 4,5, 6, 9 şi 15 ani, dar boala Alexandrei a picat ca un trăsnet. Micuţa are nevoie de mama tot timpul.Mai mult, lunar trebuie să ajungă la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sfânta Maria", din Iaşi, pentru analize şi tratament.
„Dacă o mai ţineam o zi acasă, n-o mai aveam...”
Merge periodic la spital?
„Da. Face analize, îi dă tratament acasă. Medicii îşi fac datoria. Poate că Domnul o avea grijă şi de ea...”, spune Crenguţa cu lacrimi în ochi.
Aparent, Alexandra pare să fie bine, dar este tot timpul obosită şi o dor toate. Deşi are doar un ursuleţ şi o păpuşă dezmembrată copila, liniştită de felul ei, pare fericită. O duc greu cu toţii şi le lipsesc multe, dar copiii au înţeles de foarte mici că trebuie să-i mulţumească bunului Dumnezeu pentru ceea ce primesc. Mama însă suferă foarte mult.
„Mai zic, că vor una, vor alta, văd la ceilalţi copii, dar înţeleg că nu se poate. Nici nu mai dorm noaptea, mă gândesc ce să fac, cum să fac, dar n-am cum. Ne-am culcat de nenumărate ori, şi eu şi bunica, nemâncate, să aibă copiii, să nu sufere de foame. Avem şi noi o mângâiere, îl avem pe Arsenie Boca...”
- V-aţi pus nădejdea? întreb.
„Da.”
- V-a ajutat?
„Da, rugăciunile ne-au ajutat când ne-a fost cel mai greu.”, spune Crenguţa Iosif.
Bunica le este alături mai mult cu sufletul plin de iubire şi de compasiune pentru nepoţii ei. Supravieţuieşte şi ea din aproximativ 150 lei/luna, un ajutor de la primărie, din care mai dă şi copiilor. Am găsit-o de dimineaţă pregătind micul dejun: o cană de ceai din cimbrişor sălbatic cules de pe marginea pădurii şi câte o felie de pâine cu gem, ca într-o zi de sărbătoare căci, în mod obişnuit le dă margarină, e mai ieftină..
- V-aţi descurca să le cumpăraţi şi altceva? întreb.
„N-avem posibilitatea,” oftează bunica Victoria.
- Nu cer?
„Cer, dar luăm şi noi când putem, când nu putem le dăm ce avem.
Bunica spune că a fost devastată când a aflat cât de bolnavă este Alexandra. Suferă că nu au posibilitatea să le asigure copiilor un trai decent. Greutăţile şi lipsurile de tot felul le creează mari probleme.
„A fost foarte greu pentru noi, ne-a sfâşiat inimile la toţi”, plânge bunica.
Doi dintre copiii Crenguţei sunt elevi la Şcoala Gimnazială din Chiojdeni, unde Felix este în clasa a VI a, iar sora lui mai mica, Bianca, este eleva în clasa a III a.
La Felix, directorul şcolii apreciază că este ascultător, cuminte dar, spune domnia sa, se „luptă” cu absenteismul.
„Cred că este destul de puţin supravegheat acasă şi motivat ca să vină la şcoală. Cred că mediul în care trăieşte şi-a pus amprenta şi asupra lui”, spune profesorul Cristian Tache, directorul Şcolii Gimnaziale Chiojdeni.
Băiatul spune că altul este motivul pentru care a lipsit de la ore.
„Am fost cu ziua.”, recunoaşte Felix.
- Ce-ai muncit?
„La nişte mărăcini.”
- La tăiat de mărăcini? întreb.
„Da, dădeam cu grebla.”
- Cât ai primit pe zi?
„50 lei.” şopteşte băiatul ruşinat.
Lui Felix îi place la şcoală şi speră să termine 8 clase pentru a putea deveni mecanic auto, meserie pentru care are o adevărată pasiune. Şi Bianca merge cu plăcere la şcoală, dar şi ea mai lipseşte uneori, când mama ei pleacă cu Alexandra la Iaşi. Trebuie să aibă grijă de fraţii mai mici.
„Îmi place engleza şi matematica.” , spune Bianca zâmbind fericită.
Ce vrei să devii, când vei fi mare? întreb.
„Profesoară de engleză.... ”
„ E un copil cuminte, atent la clasă. Bianca e veselă tot timpul, vine şi mă îmbrăţişează, când vin la ore, este foarte afectivă”, ne spune Lăcrămioara Morteciu, profesoara de limbă engleză.
Şi consătenii Crenguţei au numai cuvinte de laudă la adresa ei.
„Este o fată muncitoare, chinuită, necăjită, cu mulţi copii. Are nevoie de ajutor, orice e bine venit pentru familia lor”, spune Livia Crudu, asistent comunitar.
Dacă doriţi şi puteţi să ajutaţi aceşti copii să-şi împlinească visul, pe Alexandra, care are nevoie de control periodic şi de îngrijiri deosebite, puteţi suna la telefon. 0726/ 987. 874, persoana de contact Crenguţa Iosif, sat Poduri, com. Chiojdeni Vrancea. ( Janine VADISLAV )
