Educație

Răcoasa 100 - eroii de ieri, eroii de azi (2)

Janine VADISLAV
21 dec 2017 3135 vizualizări

Profesorul Mihail Broinea, din satul Mărăşti este o adevărată enciclopedie. Domnia sa poate povesti ore întregi despre Mărăştiul de altădată, despre luptele care s-au dat aici, despre necazul şi suferinţele locuitorilor din micul sat cocoţat pe culmi, instalat pe maluri de pârâu, pe platoul ascuns de pădure, acolo unde s-a decis şi construirea Mausoleului pentru somnul de veci al Eroilor. Acolo unde, 100 de ani mai târziu, poţi vedea, ziua-n amiaza mare, căprioare trecând în zbor elegant peste drumul care urcă in sat, sau o buha de o admirabilă frumuseţe sorindu-se pe o sârma de  telegraf. N-am să uit niciodată cum, luaţi cu asalt de soldaţii români, nemţii au lăsat totul şi s-au retras în mare grabă, lăsând ceşcuţa cu cafea pe masă...

Pentru profesorul Mihail Broinea, care i-a învăţat ani de-a rândul pe elevi l. franceză, Mărăştiul este unul dintre colţurile triunghiului de foc, alături de Mărăşeşti şi Oituz. Mărăştiul este locul unde armata germana a suferit cea mai gravă înfrângere care, practic, a schimbat cursul Primului Război Mondial.

„Deşi bătălia a durat puţin, s-a soldat cu circa 4321 de morţi şi răniţi, Mărăştiul devenind un adevărat cimitir. Fiecare piatră, fiecare bucată de pământ, fiecare colţ de iarbă este udat, îmbibat de sângele celor care au căzut aici”, spune profesorul Broinea.

Ce i-a mânat în luptă pe ostaşii români? Dragostea de patrie care pentru ei însemna, în primul rând, bucata de pământ pe care s-au născut, au crescut, unde şi-au îngropat înaintaşii.

„Ce pot să vă spun despre Mărăşti? Fiind una din zonele fierbinţi ale Primului Război Mondial, a generat eroism, eroi localnici şi eroi care au ajuns pe meleagurile noastre. Dintre localnici trebuie să amintim, în primul rând, pe Simion Popescu, care la vremea bătăliei şi înainte, a întreţinut legătura dintre partizanii din satul Mărăşti şi Armata Română amplasată pe dealurile Drăgoteştiului, Vîrlanului şi până-n Poiana  Ţiganca, până-n Poiana Încărcătoarea. Omul acesta, Simion Popescu, şi-a pus viaţa în pericol  pentru a comunica comandantului Armatei a II Română. Despre eroism putem vorbi mult si bine, dar principala noastră misiune, a celor care  trăiesc după ei, este să nu uităm că aceştia s-au jertfit pentru patrie, pentru întregirea neamului românesc.  Privind acum in urmă cu 100 de ani, mă gândesc că eroi au fost si cei forţaţi să se evacueze, să plece cu ce aveau pe ei şi să-şi caute un loc de refugiu. Este cazul unei mătuşi a scriitorului local, preot Ioan Croitoru, autorul romanului memorialistic „ Vremuri în flăcări, care relatează  exodul familiei sale în zonele din jur. Una dintre femei a născut pe drum, din nefericire, copilul n-a putut rezista  condiţiilor grele din acea vreme...”

- Putem să-i considerăm şi pe aceşti oameni simpli, femei, copii, bătrâni, care au trecut prin chinuri greu de crezut, eroi? întreb.

„Bine-nţeles că da, pe lângă faptul că au reuşit să supravieţuiască, ceea ce a fost o adevărată minune, au reuşit şi să se-ntoarcă acasă şi apoi, cu mari sacrificii să ajute la reconstrucţia satului Mărăşti care a fost ras din temelii...  Rezistenţa şi îndârjirea acestor anonimi, îngroziţi de armata  de ocupaţie, care le transformase vatra satul într-un câmp de  luptă, nu s-au gândit o clipă doar la faptul că a rămâne în viaţă este un act de eroism, dar pentru noi sunt Eroi!  Preotul Ioan Croitoru, coleg de generaţie cu mine, fiu al satului,  este un  Erou al zilelor noastre pentru activitatea sa de preot, prin faptul că face totul ca aceste momente să nu fie uitate, pentru ca aceste file de istorie să fie citite de generaţiile care vin. Cei care au murit atunci, cei care s-au întors mutilaţi din război, cei care n-au avut unde pune capul să se hodinească, n-au avut ce mânca, adunând bob cu bob ce găseau prin ţărână, merită acest omagiu. Dacă punem în balanţă ce au făcut urmaşii pentru a le cinsti eroismul şi sacrificiul din Primul Război Mondial, putem aminti  - în lungul şir de Eroi -  şi pe cei care au ţinut, care ţin aprinsă făclia, povestind mai departe, iar si iar, cum a fost, cât de greu, cum au crezut că nu vor supravieţui cumplitelor vremuri.... dar au supravieţuit...” , ne-a spus profesorul Mihail Broinea.

Un alt martor al vieţii de zi cu zi din Răcoasa ( şi când spun Răcoasa mă gândesc la toate satele componente) este doamna director Loredana Obreja, de la Şcoala Gimnazială Răcoasa. Am vorbit despre Mărăşti, iar domnia sa este încă sub impresia evenimentelor care au marcat trecerea celor 100 de ani...

„Anul acesta a fost  foarte important pentru noi. Ne-am bucurat cu toţii de evenimentele deosebite care au avut loc la Mărăşti. M-a impresionat vizita  Principesei Margareta, a Principelui Radu, a fost ca si cum am fi aruncat o privire în istorie. Am văzut eleganţă, rafinament, am văzut trăire şi dragoste faţă de neam şi ţară. M-a impresionat vizita domnului preşedinte Iohannis care a vrut să vadă școala din Mărăşti şi care a donat bibliotecii noastre foarte multe cărţi. M-au impresionat spectacolele care s-au desfăşurat cu această ocazie... Totul a avut o încărcătură sufletească deosebită, de care ne-am bucurat. Cât de frumos este când suntem cu toţii, împreună!

- Avem eroi în zilele noastre?  întreb.   

„În opinia mea eroii de azi trebuie să fie oameni cărora  să le pese de cei din jur, să aibă compasiune, să se gândească la binele comunităţii, să ajute din suflet, necondiţionat şi să se gândească la faptul că binele lor poate împinge societatea aceasta către mai bine.” 

- E greu să schimbi ceva de unul singur, gestul tău ar fi o picătură de apă într-un ocean...

„Da, dar Oceanul ar fi mai sărac cu o picătură, fără acest ajutor. Aşa că noi, cei din jur, gândim că picătura contribuie la crearea unui ocean de linişte, de pace, de compasiune pentru întreaga comunitate.”

Ei bine, la Răcoasa, în spiritul sacrificiului suprem dat de  săteni acum un secol, fără să aştepte ceva în schimb, s-a întâmplat acest bine, la care întreaga comunitate a participat.  Avem Eroul colectiv? Ei bine, da, îl avem!

„De vreo doi ani şcoala noastră  desfăşoară activităţi  de voluntariat, în cadrul Strategiei Naţionale de Ajutor Comunitar. Am ajutat copii, bătrâni..., dar anul acesta  ne-am orientat atenţia asupra comunităţii noastre. Pe 17 decembrie am avut un spectacol caritabil găzduit de către Căminul Cultural „Fii Moş Crăciun pentru un bătrân”. 

A fost un spectacol de excepţie,  la care au participat foarte mulţi localnici, prin care am transmis un mesaj foarte important, Spiritul Crăciunului e de a dărui, nu de a primi, de a oferi dragoste, compasiune, înţelegere, iar elevii noştri au înţeles acest mesaj. Toţi cei prezenţi au făcut donaţii importante, bani  din care vom cumpăra diverse produse de consum pentru bătrânii din comună. Dincolo de ceea ce vor primi, vrem să aibă cine le deschide uşa de Crăciun, să nu rămână singuri. Dacă vom reuşi să aducem un zâmbet de bucurie pe feţele bătrâneilor, cred că elevii noştri sunt Eroii zilelor de azi, ne-a mai spus doamna director Loredana Obreja.

Emoţionat a fost şi primarul comunei care, deşi nu-i vrâncean prin naştere, simte ca un răcoşan şi este alături de consătenii săi 24 de ore din 24.

„Viaţa mea în Vrancea, în Răcoasa în special, îmi oferă deseori satisfacţii. Am alături un colectiv pe care mă pot bizui. Am dovada după amplele manifestări care au avut loc în vara acestui an. Împreuna am făcut treaba bună. Ştiu că mă pot bizui pe consătenii mei care-mi sunt şi prieteni. Am avut emoţii, am simţit şi am trăit  momentele de glorie întru slava eroilor ca unul care s-ar fi născut pe aceste locuri, ai cărui moşi au luptat  şi au căzut seceraţi de glonţul străin. Am auzit atâtea poveşti cutremurătoare care  fac parte din istoria noastră, a mea. Nu cred că poate exista un alt loc cu atâta încărcătură  emoţională. Sunt mulţumit să văd că tânăra generaţie, ajutată de profesorii lor, preia ştafeta. Este un semn bun şi dovada că Eroii noştri, de ieri, de azi, vor continua să trăiască în memoria comunităţii”, a spus Vladimir Sebastian  Păun, primarul comunei Răcoasa.

Eroii sunt acolo unde nici cu gândul nu gândeşti iar faptele lor, care rămân de cele mai multe ori neştiute, reuşesc să salveze vieţi, să schimbe vieţi. (Janine VADISLAV )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.