Ioan Constantinescu, legenda Teatrului Popular
Nimeni nu mai vorbeste astăzi despre Teatrul Popular din Focsani. Nici despre persoanele care au pus bazele unei vieti teatrale pe malurile Milcovului, după cel de-al II-lea război mondial. Nume precum, Vasile Onesciuc, Coca Dordea, Cornel Rădulescu, Valeria Dugheană, Petrus Hartescu, Valeria Nestor, Jeni Irimia, Jeni Negrea, Virgil Serea, Paul Diaconescu, Victor Dragomirescu, Mia Constantinescu, Zoe Gheorghiu, Vasile Cecman, sotii Vasiliu, Ionut Burlan, Ioana Lupu, Ion Darie, Traian si Victor Petrencic, Sebastian Tigoianu, au rămas doar umbre pe afisele vremii. Singurii "supravietuitori" ai generatiei anilor 70 sunt Paula Grosu si Ioan Constantinescu. La jumătate de secol de la reluarea activitătii teatrale la Focsani si la treizeci de ani de la obtinerea statutului de Teatru Popular de Amatori, "Ziarul de Vrancea" vă oferă povestea inedită a celui care, de aproape patru decenii, este in slujba scenei focsănene, omul de teatru Ioan Constantinescu
Putine sunt personalitătile care se pot identifica cu istoria unei institutii de cultură din acest oras precum artistul Ioan Constantinescu si Teatrul din Focsani. Nu poate fi scrisă istoria teatrului focsănean contemporan fără prezenta acestui om, de numele căruia se leagă istoria teatrului local, din 1968 si pină in zilele noastre. Ioan Constantinescu este el insusi legenda vie a vietii teatrale focsănene din ultima jumătate de secol. Timid, discret, modest si mereu zimbitor, Ioan Constantinescu este, pentru cei care il cunosc, o comoară de amintiri dintr-un Focsani in care bucuria si omenia erau la ele acasă. Născut intr-o vreme cind Armata Rosie se plimba prin oras cu flori la butonieră, Ioan Constantinescu a inceput să descopere lumea povestilor in compania regretatului Cornel Coman. Din romanticul 1968, anul cind studentii francezi au democratizat Sorbona, si pină astăzi, Ioan Constantinescu a trait toate etapele teatrului focsănean. De la trupa de amatori a Casei de Cultură, in 1968, pină la ultima premieră din acest an a teatrului profesionist, "Femeia din manuscris", de Lia Bugnar, Ioan Constantinescu a fost prezent, la toate micile sau marile evenimente teatrale. Despre acea perioada romantica a Focsanilor, Coca Dordea, fosta metodista a Casei de Cultura si acrtita a teatrului de amatori, are amintiri tulburatore. "De acei ani mă leagă cele mai frumoase amintiri ale tineretii. Am locuit un timp in acel Focsani nostalgic, in clădirea unde functionează astăzi Muzeul de Stiintele Naturii, la doi pasi de Teatru. Am jucat alături de nume dragi si regizori precum Ion Dinescu si Dimitrie Dinulescu. La Casa de Cultură din acea vreme, unde director era profesorul Gheorghe Jecan, exista o activitate culturală de invidiat. La Focsani s-au jucat piese pe care nu le pot uita niciodată: «Moartea ultimului golan», «Se caută un mincinos», «Opinia publică». După plecarea din Focsani am părăsit si teatrul, desi am rămas tot in domeniul vast al culturii si am frecventat umea teatrului si a cenaclurilor bucurestene", ne-a spus Coca
Dordea.
In loc de preot si bancher a ajuns actor
"Mama a vrut să mă facă preot si tata bancher. Dupa o scurta perioada pe alte meleaguri am revenit la Focsani in 1968 si după ce am lucrat citeva luni la Banca Agricolă mi-am dat seama că locul meu nu era acolo. M-am alăturat trupei de teatru de la Casa de Cultură, din care făceau parte Coca Dordea, Virgil Serea, Paul Diaconescu, Victor Dragomirescu, Jeni Negrea, Jeni Irimia", isi aminteste Ioan Constantinescu. Pe lingă trupa de teatru a Casei de Cultură mai exista in anii 60 o trupă de teatru a Sindicatelor din Sănătate, «Sanepid». Cu timpul, cele două trupe s-au unit si s-au retras cu totiila Casa de Cultură. Aceste trupe au creat echipa care va fi pepiniera viitorului actualului Teatru unicipal. "Prima piesă la care am participat a fost «Vis de secătură», de Mircea Stefănescu, regizor Ion
Dinescu, la care am făcut regia tehnică. Desi nu aveam voie să folosim numele lui Gheorghe Pastia, pe afis scriam, in partea de sus, «Teatrul Popular Maior Gh. Pastia». Era o formă de respect si de
raportare la trecut. Pe acea vreme nu exista la Focsani teatru profesionist, dar asta nu insemna că nu jucam teatru serios. Dimpotrivă, eram obligati să dovedim că suntem actori adevărati. Devenisem cunoscuti ai teatrelor din jur si participam la toate turneele importante. Faptul că pe 30 aprilie 1975, Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste ne-a acordat titlul de «Teatrul Popular de Amatori», a fost o
recunoastere a meritelor noastre si ne-a dat, implicit, un statut. Puteam să avem un regizor cu plată si să să aspirăm la piese mai pretentioase", isi mai aminteste Ioan Constantinescu. în acea perioadă
Teatrul Popular juca, fie la Ateneul Popular, fie la Teatrul Municipal, iar din 1975 pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Citiva ani mai tirziu, impreună cu Vasile Onesciuc si jurnalistul Coatel Apostolescu
au initiat "Stagiunea Teatrală a Elevilor Focsăneni".
De la Teatru popular la Teatru profesionist
în cei peste cincizeci de ani s-au pus in scenă zeci de piese si s-au jucat sute de spectacole. Anii 90 au adus Teatrului Popular metamorfoza de care era nevoie. în 1994, Consiliul Local al Municipiului Focsani a hotărit infiintarea Teatrului Municipal "Mr. Gh. Pastia". Astfel, lua fiintă un teatru profesionist. Acest teatru s-a format pe structura Teatrului Popular. Teatrul Poluar nu a murit, pentru că nu toti actorii au fost angajati la Teatrul Municipal. Acesta a continuat să existe, dar cu o trupă putin dezamăgită de evenimente si lipsită de curaj. Mai tirziu, această trupă a luat numele de "Treisprezece". De la
Valentin Gheorghită, directorul Ateneului Popular "Mr. Gheorghe Pastia", el insusi actor cu ani in urmă la Teatrul Popular, cel care oferă găzduire acestei trupe, nu am reusit să aflăm prea multe. "Regizorul
nostru este bolnav. Trupa se va reuni si vor incepe repetitiile in curind. Problema principală este că membrii trupei se adună mai greu, fiind o trupă de amatori", ne-a spus Valentin Gheorghtă. La jumătate de secol de la prima piesă jucată sub regimul comunist, de trupa de amatori de la Casa de Cultură si la trei decenii de la infiintarea oficială a Teatrului Popular de Amatori, ar fi fost de bun augur ca autoritătile
care se ocupă de acest domeniu să marcheze evenimentul. Era un semn de recunostintă pentru cei care s-au chinuit să avem un Teatru Popular la Focsani si un omagiu adus generatiei care a readus teatrul
la Focsani, după al II-lea război mondial.
Nasterea Teatrului la Focsani
Aparitia Teatrului in targurile de pe malurile Milcovului se leagă de numele actorului Ioan Lupescu(1837-1893), care a construit primul Teatru la Focsani, intre 1871-1873, undeva in Grădina Publică. Teatrul se va numi "Teatrul National din Focsani", mai tirziu "Teatrul Comunal", iar după moartea actorului, ii va purta numele, Teatrul "Ioan Lupescu". între 1885-1886, Ioan Lupescu scoate una din primele
reviste teatrale din Romania, Revista "Comicul". în toate aceste activităti, un rol important l-a jucat sotia acestuia, Anghelina Lupescu. Clădirea Teatrului va fi demolată in 1906. Clădirea actuală a Teatrului
a fost ridicată intre 1909-1913. Putem spune că, la Focsani, Teatrul ca institutie există de mai bine de un veac si jumătate.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
