Perlele distruse ale Tării Vrancei: Mănăstirile Soveja si Vizantea
Singurele ctitorii Voievodale din Muntii Vrancei - Vizantea si Soveja - se gasesc intr-o stare de degradare aproape iremediabila. Doua ctitorii Domnesti si trei secole si jumatate de istorie vor disparea definitiv din patrimoniul Vrancei daca nu se vor lua masuri urgente de restaurare si consolidare a zidurilor, turnurilor, intrarilor si imobilelor care, de peste un secol si jumatate, servesc drept materiale de constructie pentru localnici. Ministrul Culturii si Cultelor deplinge sistematic lipsa specialistilor, la rindul lor, specialistii - "care sint!" - se pling de lipsa banilor. Pe acest fond se fac "restaurări si reparatii" care distrug originalitatea celor două asezăminte. Din complexul movilestilor de la Vizantea nu au mai rămas decit pietrele de temelie ale bisericii, intrarea si o parte din ziduri. La Soveja a rezistat peste secole o parte din fostele clădiri si citeva zeci de metri de ziduri. încă!
Ctitoria Domnească de la Vizantea
Cel mai vechi asezamint religios ridicat vreodată de un domnitor pe pamintul Vrancei istorice este Manastirea Vizantea. Pentru o perioadă, mănăstirea a fost o adevărată citadelă a civilizatiei si culturii vrincene medievale si nu in ultimul rind o punte de legătură intre romanitatea care s-a dezvoltat separat in Moldova, Tara Romanească si Transilvania. Cind se va scrie istoria acestei mănăstiri, coroborată cu cercetări arheologice si studierea documentelor existente in bibliotecile străine - in particular la Vatican si in Turcia - despre mănăstirea, din care astăzi au rămas doar pietre spălate de ploaie, fundatia bisericii lui Ieremia Movilă si o nobilă poartă de Castel medieval, se va vorbi ca despre o Putnă a Vrancei istorice. Despre inceputurile domnesti ale lăcasului avem mai multe documente din al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, care atesta existenta acestui asezamint religios. Unul dintre acestea, "Pomelnicul manastirii Vizantea de la 1613", se gaseste la Muzeul Vrancei. Acest document aseaza in fruntea celor care au rectitorit schitul, pe locul unuia mai vechi, pe Ieremia Movila (1595-1606). Acesta rezideste asezămintul, ridicind biserică, imprejmuind-o cu ziduri si locuinte pentru monahi. Din acest moment se poate vorbi despre Mănăstirea Vizantea, care va fi, cel putin pentru un secol, leagănul culturii religioase din Sudul Moldovei. în timpul fanariotilor manastirea a fost inchinata Sfintului Munte si elementul grecizant a dat o tentă mercantilă mănăstirii in dauna culturii romanesti. Pentru că biserica ridicată de Ieremia Movilă, in urma cutremurelor, devenise improprie cultului, calugarii greci incep zidirea unei biserici de zid, pe locul unei foste biserici in anul 1856, pe care o sfintesc in 1858. Biserica va purta acelasi praznic ca biserica ridicată de Domnitorul moldav, "înaltarea Sfintei Cruci".
Ruinele bisericii Movilestilor
Cit despre biserica lui Ieremia Movilă, ultimele urme verticale au disparut in timpul primului razboi mondial, ca si alte constructii religioase din Vrancea, frontul fiind foarte aproape de manastire.
Dupa cutremurul din 1940 chiliile refăcute de greci si abimate de seism vor rezista pină prin anii \'70. Astăzi nu mai avem decit biserica grecilor si o parte din zidurile si majestuasa intrare a Movilestilor, demna de o Curte Domneasca. Trist in toata aceasta istorie este indiferenta pe care o arată contemporanii fata de aceste crimpeie ale istoriei Tării Vrancei. Nu numai ca nu s-au facut cercetari asupra obiectivului - din lipsă de fonduri - mai mult, locul nu este marcat cu nici un indicator si nimeni nu se ocupa de acest monument de arhitectura, care formeaza cu Manastirea Soveja, diademele de pe coroana Vrancei arhaice. în timp ce toate birourile "oamenilor de cultură" de la Consiliul Judetean si
Prefectura Vrancea sint climatizate, in Muntii Vrancei, cele mai mărete obiective religioase ale Republicii Mocanilor vrinceni vor ajunge, in scurt timp, doar amintiri pe filmele si fisele realizate de istoricii de la Muzeul Vrancei pe vremea odiosului, cind cultura si cercetarea primeau mai multi bani decit dupa 1989.
Manastirea lui Matei Basarab de la Soveja
Cealaltă perlă a Tării Vrancei ajunsă in ruine este Mănăstirea Soveja, construita de Matei Basarab (1632-1654) pe la 1644-1645, pe locul unei vechi biserici distruse de oastea Domnitorului muntean la 1639. "Pisania" originala, sculptata in piatra, se afla in portalul pronaosului si este printre putinele elemente care provin din biserica zidita de Matei Basarab, si are gravat anul terminarii: 1645. Biserica era inconjurata cu ziduri puternice si avea mai multe cladiri. Cutremurele din 1802 si 1838 au distrus biserica si o parte din aceste imobile. Din acel moment - daca nu mai inainte - a inceput degradarea morala a asezamintului de la Soveja. Cea mai mare stricaciune a adus-o omul, prin reparatiile si restaurarile frecvente. Deja, la 7 martie, 1846, Alecu Russo, exilat la Manastirea Soveja, constata: "("¦) din vechea cladire au mai ramas numai lespizile pe jos si pisania ("¦) ". A urmat secularizarea in 1864 si abandonul pină in zilele noastre. O perioada cladirile au adapostit pichetul de graniceri. A venit modernismul si secolul al XX-lea cu cele doua razboaie mondiale si devastatoarele cutremure din 1940 si 1977. Biserica Manastirii Soveja ajunge in cele din urma biserica parohiala. în 2005, din universul populat cu monahi si credinciosi al manastirii renascentistului pricipe valah nu au mai ramas decit Pisania si lespezile bisericii, ca pe timpul lui Alecu Russo. Din fericire, mai avem o parte din ziduri si citeva ruine, inca pe verticala, ale cladirilor ce dadeau faima puternicei manastiri dintre munti. Cu siguranta si incaperi subterane, care ascund comorile spirituale ale unei Vrance apuse pentru totdeauna.
Zidurile au ajuns materiale de constructii pentru localnici
Acum, cimitirul ocupa o buna parte din curtea bisericii si din zidurile construite cu migala si eforturi acum - notati bine! - 350 de ani, oamenii iau pietrele fasonate si le folosesc la fundatiile caselor, grajdurilor sau gardurilor. Alaturi de putine asemenea constructii Domnesti din Evul Mediu, zidurile si ruinele fostei
manastirii Soveja fac parte din istoria Vrancei arhaice. Daca trei secole si jumatate aceste edificii au putut strabate timpul si imaginile graiesc de la sine, in ultimii ani, interventia "civilizatoare" a omului a maimutarit mostenirea seculara. Nu este rau sa construim, chiar si biserici cu termopane insa, ceea ce s-a ridicat in ultimile decenii tine de un kitch arhitectonic - care umple de rusine pe responsabilii bisericesti si autoritătile civile - facut din dorinta de a mobila terenul, in timp ce, la citeva zeci de metri,
zidurile ridicate de vrincenii secolului al XVII-lea se topesc sub ploi si ger. Din Focsani aceste ziduri nu se vad si gemetele pietrelor care se pravalesc an de an, la inceputul primaverii, in piraiele Sovejei, nu se aud. Pină la această dată, la Directia Judeteană pentru Cultură, Culte si Patrimoniu Cultural National Vrancea nu s- a depus nici un proiect privind restaurarea acestor două asezăminte. Aceeasi situatie ne-a fost confirmată si de primăriile din comunele Soveja si Vizantea. "Se vor stopa lucrările haotice la
Mănăstirea Soveja si vom incerca să salvăm ceea ce a mai rămas din complexul mănăstiresc unde, persoane bine intentionate, dar fără să se tină cont de specificul unui asemenea monument istoric,
au executat lucrări de restaurare si reparatii care au distrus valoarea istorică a obiectivului", ne-a spus Paraschiv Usturoi, directorul DCCPCNV. Probabil, politicienii locali vor citi aceste rinduri si vor afla că, undeva, prin Muntii despăduriti ai Vrancei, se găsesc ruinele celor mai mărete monumente ale acestei tări de mocani, locurile unde s-au scris primele pagini ale istoriei moderne a Tării Vrancei si nu vor rămine, ca de obicei, insensibili.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
