Reflecții... Reflectate | Visuri spulberate!
Zilnic, trecem nepăsători, indiferenți pe lângă sute de oameni fără să ne pese de visurile lor spulberate de oameni ca noi, cu voie sau fără voie. Cele mai multe dezamăgiri, uneori chiar drame, vin din vremea adolescenței. Oare noi, educatorii, avem suficientă răbdare cu discipolii noștri care la vârsta marilor întrebări așteaptă de la noi o lumină verde?
Oameni suntem și greșim.Problema este care ar fi procentul admis pentru greșeli? Nu cumva un orgoliu prostesc pentru a demonstra că noi suntem șeful?
Un adolescent s-a sinucis pentru o banală corigență la geografie. Campion național la un sport individual, a văzut în această corigență un semn că nu poate merge mai departe. Pentru el, bacalaureatul era un pașaport pentru a depăși linia roșie.Un vis dublu spulberat: ca ființă umană și ca valoare națională. Promisiunea profesoarei că îl vatrece la toamnă este incompletă. Promovarea în toamnă nu a fost condiționată de o precizare deontologică: „Dacă vei ști!” Aceasta demonstrează cât de mici suntem uneori.Juridic, nu se va întâmpla nimic. Dar uman?Prin somn va auzi mereu vocea campionului: „ Stimată doamnă profesoară, nu pot veni la toamnă să-mi dau corigența. Treceți-mă neprezentat. Unde sunt acum, nu mai am nevoie de bacalaureat!”
Nu toți avem visuri spulberate. Cei care au le duc prin ani toată viață. Aceștia simt mereu nevoia să-și amintească de ele. Un asemenea om, cam la 50 de ani, mi-a povestit într-un microbuz că el a vrut să fie marinar. La examen i-au lipsit 30 de sutimi. Au trecut ani de atunci, dar visul spulberat încă îi tulbură somnul. De fiecare dată când are în față pe cineva care știe să asculte își repoveștește marea lui deziluzie. Se vedecă este un om sensibil, care încă visează la naiadele din valuri.
Fiecare semen poartă cu el prin vreme barem un vis spulberat: o iubire eșuată, un prieten plecat prea devreme, o treaptă socială neatinsă etc.
Dragii mei, nu lăsați visurile spulberate să vă otrăvească viața. Zâmbiți și treceți mai departe. Uneori, poștașul sună la ușă de două ori.
Vasile Lefter, membru UZPR
