Reflecții... Reflectate | Așa e viața!
Revin după o scurtă pauză cu rubrica de „reflecții” din două motive:Unii cititori ai Ziarului de Vrancea m-au întrebat de ce nu mai scriu.Al doilea motiv ține de deontologie.Ziarul de Vrancea m-a girat ca membru al U ZPR.Cred că întreruperea cronicilor metronom m-a convins că e nevoie de reflecțiile mele mai mult sau mai puțin acide, dezinteresate și pline de iubire pentru oameni.Am redevenit atent la cotidian, la întîmplări aparent lipsite de importanță. Doar aparent!
Cu vreo câteva zile în urmă am fost martorul unui dialog în public.
Doi domni veniți la medicul de familie purtau un dialog banal despre probleme cotidiene.Primul bărbat părea mai implicat în clipa prezentă, afișând un fel de fatalism. Avea cam 60 de ani.Al doilea era trecut de 80, dar vârsta nu-l deranșa.
- Domnul în vârstă se plângea că nu-i ajung banii de medicamente. Interlocutorul îi răspunse lămuritor:
- -Așa e viața!
- După câteva momente seniorul lansă și el o întrebare:
- - Dumneavoastră ,vă descurcați cu banii?
- - Așa și-așa! Așa-i viața!
- Iarăș ipauză. Domnul mai tânăr reluă dialogul
- Aveți pensie mare?
- - Să fiu sănătos! Mă descurc. Soția mea e o gospodină perfectă.
- - Domnul în pragt de pensie replică ferm:
- - Așa e viața!
- În sfârșit, asistenta le aduse rețetele. Pensionabilul încercă să se ridice brusc. Nu reuși din prima și își rugă tovarășul de dialog să-l ajute. Acesta se ridică și-l prinse de umeri.
- -Mulțumesc, domnule!Văd că ești vânjos!
- - Pensionarul trecut de 80 de ani îl privi cu milă și îi mai dădu o ultimă replică:
- - Așa e viața!
- Vasile Lefter, membru UZPR.
