Dupa noua ani, la judecata celor pentru care am aparut
Sub acest nou nume (si credeti-ma! Nu-i deloc simplu sa creezi un ziar nou care sa lupte pe piata cu unul pe care tot tu l-ai adus la cote care sa-l faca rivnit de netrebnici) si infruntind sicane greu de imaginat, o mina de tineri jurnalisti avind singura avere veriticalitatea data de forta principiilor deontologice ale meseriei in care au crezut, s-au straduit in fata urgiei sinistrei epoci a baronilor prin care a trecut Vrancea si Romania sa pastreze asa cum au promis in prima zi de aparitie, la 18 ianaurie 1997, linia editoriala a ziarului. Cotidianul care timp de cinci ani (pina la ora cind aveau sa se napusteasca asupra noastra cu toata ura de care apoi s-au convins din pacate mai multi confrati din breasla ca sint in stare cei care erau la putere si se credeau vesnici) le prezentase vrincenilor cu obiectivitate si profesionalism stiri din judetul nostru. Iar pentru ca toate principiile de atunci deranjau peste masura potentatii zilei,
acestia si-au facut un obiectiv din a tine sub papuc presa independenta. Pe noi nu au reusit. Si-am cautat in tot acest timp sa raminem loiali argumentului prezentat cititorilor atunci, la 18 ianuarie 1997, platind, cum pentru majoritatea celor care ne cumpara in fiecare zi nu mai e o noutate, scump pentru asta. Azi am simtit nevoia sa reamintesc cititorilor principalele fraze ale editorialului de debut de atunci.
Restul legat de ce s-a intimplat in acest timp si in folosul cui, ramine doar la judeca lor.
"Acest ziar nu este un moft . Nici o incercare pripita a cuiva de a-si agata la breloc, alaturi de cheile de la seif si de la servieta diplomat, un mijloc de informare in masa. Numai naivii mai cred ca un fapt poate fi intimplator. Din moment ce se petrece, inseamna ca a fost necesar sa fie astfel. Nu altfel stau lucrurile cu acest ziar: (...) a aparut ca o necesitate. Daca nu ar fi fost convingerea noastra ca Vrancea merita de mult un asemenea ziar, asa cum il vom gindi noi, ne-am fi vazut de treaba. Sau l-ar fi facut altii. Acest ziar nu are foarte multe ambitii. Nu-si propune sa impuna un om politic, un partid de aiurea sau grupuri de interese. In egala masura nu pornim cu ideea de a demola pe cineva sau ceva. Daca vom fi rai, cauza nu va trebui cautata printre noi. Orice text de tipul celui de fata, de tip "Argument", cuprinde indeobste o serie de promisiuni: vom face, vom drege, vom fi
alaturi de, vom fi impotriva. Refuzam sa facem acest lucru. Cititorul nu are ce face cu asemenea argumente. Singurul lui gest este de a cumpara ziarul si de a-l citi. Daca ii place, o va face si a doua oara.(...) Acest ziar are de fapt o singura ambitie. Aceea de a-l convinge pe cetatean sa repete zilnic gestul de care aminteam mai sus. Cititorul nu stie ce chin inseamna cistigarea unui asa pariu. Asta e
treaba noastra".
