Case pentru politsti - o alta prostie (ne)liberala
Prima: politistii raniti sau ucisi in actiune vor primi (familia in cazul celor decedati) despagubiri cuprinse intre 6000 si 20000 de euro si asistenta juridica gratuita. Sumele in sine sint discutabile (cum evaluezi viata unui politist?), dar principiul este bun: vreau sa stiu ca politistul care risca sa intervina in situatii periculoase se simte ceva mai protejat. Pe vremea cind erau inca militari, un sergent de tara mi-a facut urmatoarea demonstratie: daca se intimpla ceva si e nevoit sa scoata pistolul, urmeaza luni intregi de investigatii asupra sa. Daca raneste pe cineva, respectivul il da in judecata si institutia nu plateste avocati, iar daca el e ranit sau moare, pensia de invalid sau pentru urmasi era o bataie de joc. Asa ca omul imi spunea sincer: daca se intimpla ceva, ma fac nevazut, iar daca ma ataca vreun hot suprins de mine, arunc pistolul in sant. Macar cu noile modificari, politistii fricosi nu mai au atit de multe argumente dupa care se pot ascunde.
A doua masura prevazuta in proiectul ministerului: politistii care nu au case vor primi o indemnizatie de 50% din salariu daca isi cumpara sau construiesc o locuinta. Este un exemplu de gindire ceausista asupra functiei publice: il legi pe om de serviciu dindu-i casa. Daca vrem ca politistii sa aiba case, atunci sa le dam salarii mai mari si isi pot cumpara ca toata lumea, de pe piata libera. De unde ideea ca politistii au nevoie de case mai mult decit doctorii, profesorii, ziaristii, taranii sau timplarii? Casele sint un bun privat si fiecare trebuie sa se ocupe sa isi cumpere una. însa ideea provine dintr-un substrat neliberal adinc inradacinat in societatea romaneasca: sintem cu totii egali, dar unii sint mai egali decit altii, in virtutea functiei. Daca ar putea, tot romanul si-ar vota privilegii. Nu degeaba cei care au mai multe de spus in societate, parlamentarii, au si cele mai multe privilegii.
Dinozaurii de la Interne il duc acum de nas pe ministrul no name in functie si incearca sa creeze un nou privilegiu de functie. în capul lor, meseria ar deveni mai atractiva si coruptii mai rezistenti la coruptie daca sint ajutati sa isi ia case. De fapt, un politist de al carui post depinde si situatia sa locativa va fi un animalut la bunul plac al sefilor mai degraba decit un aparator al legii. Iar principiul in sine este unul prost: piata imobiliara este una libera si ar trebui sa concuram cu totii acolo in virtutea cistigurilor, nu in virtutea functiei. Destul ca demnitarii s-au procopsit cu vilele de la stat, iar generalii din armata si politie au golit Bancorex-ul prin credite preferentiale pe vremea cind un civil amarit nu stia ce este acela un credit imobiliar.
Credeam ca odata scapati din etapa salbatica a tranzitiei, odata ce creditul a ajuns sa fie la dispozitia clasei mijlocii, asemenea gindire de animal de prada se termina. Nici pe departe. Un ministru tinar si un liberal declarat face ce facea si tovarasul Burtica in anii "˜80: da case de la "intreprindere".
