Cine ne scapa de baroni: publicul sau partidele?
Alegerea directa (si uninominala, automat) a presedintilor CJ aduce un nou nivel de legitimitate populara, exact in locul in care se acumuleaza si resursele publice locale. Pina acum presedintele CJ era votat de consilierii alesi pe liste de partid, din rindurile lor. De obicei, era cel mai influent si mai capabil sa organizeze aliante locale. Postul a capatat substanta odata cu autonomia locala, cind redistribuirea fondurilor intre localitati statea in pixul sau, vorba lui Nicolae Mischie. Dupa ce i-am dat puterea, acum trecem la alegerea directa. E o ilustrate foarte buna a teoriei care spune ca intr-o democratie puterea si legitimitatea tind sa urmeze resursele.
Ideea a fost criticata pina acum pentru ca ar permite legitimarea baronilor locali. Odata alesi de populatie, numic nu ii va urni de pe scaune, spune acest argument. Eu cred ca este o perspectiva falsa. Trebuie sa ne raportam la doua intrebari: (1) Cum apar baronii locali? si (2) Cum scapam de ei?
Evident, in situatia de pina acum partidele nasc baronii si ele ar putea scapa de ele. Baronii au fost capabili sa reziste prin cumpararea de aliante si prin intimidarea adversarilor. Nu publicul a produs baronii, ci partidele care le-au permis sa abuzeze de resursele publice. Poate ca exista pericolul ca publicul sa voteze manelisti, fotbalisti si figuri grotesti precum Becali (desi e doar o suspiciune), dar daca ii comparam cu Mischie si Oprisan nu e mare diferenta.
Ajung astfel la a doua intrebare: cum scapam de baroni? Șefii de partide de la Bucuresti incearca sa ne sperie spunind ca daca baronii vor fi mai greu de controlat de la centru nu ii mai desurubeaza nimeni din post. Dar credibilitatea partidelor este zero in acest punct. Nici unul dintre partide nu a facut ceva concret impotriva baronilor si nici nu au interes sa faca cita vreme acestia sint populari. Mai mult chiar, pentru a se mentine in post baronii trebuie sa manipuleze filialele locale ale partidelor, care, desi se lauda cu zeci de mii de membri, functioneaza de fapt ca niste cluburi inchise, cu citeva zeci de persoane, majoritatea depinzincd chiar de baroni pentru functii sau afaceri.
De cealalta parte, publicul poate fi manipulat sau cumparat cu pomeni electorale. E aproape sigur ca alde Oprisan sau Cancescu vor fi alesi uninominal. însa pe termen mediu si lung ei vor trebui sa produca bunuri publice (infrastructura in primul rind) pentru a mai fi alesi. Astfel, costul mentinerii lor in functie creste: nu mai trebuie sa cumpere doar citeva zeci de membri de partid, ci trebuie chiar sa satisfaca nevoile unor comunitati. Daca vor abuza de functie, vor aparea competitori care vor sensibiliza publicul la aceste abuzuri. Oricum, mai degraba te scapa votul popular de un mic dictator local decit un partid care depinde de el. Eu zic ca publicul e mai capabil sa elimine treptat baronii decit partidele care nu au facut nimic pina acum. Din acest punct de vedere, alegerea uninominala a presedintilor CJ este de salutat si va intari democratia romaneasca.
O problema exista insa in modul in care s-a facut aceasta schimbare. Legea schimba doar modul de alegere a presedintelui CJ, nu si al consilierilor judeteni. Astfel, vom avea un presedinte ales direct si consilii alese pe liste. Adica exact situatia existenta acum cu primarii si consiliile locale. Cazul Basescu versus Consilul General pe vremea guvernului Nastase arata ca alegerea diferita poate duce la conflicte majore si la blocaje institutionale. Nu este exclus sa avem unele judete blocate in urma unui asemenea conflict. Desi comparatia cu primarii arata ca astfel de conflicte sint mai degraba exceptia decit regula. Dar logic ar fi fost nu sa trecem o asemenea schimbare majora printr-un articol la legea despre alegerea Parlamentului, ci sa asistam la o reforma serioasa in sensul regionalizarii, cu schimbarea coerenta a modului in care functioneaza democratia locala.
