Ce înseamnă presiune în tara lui Chiuariu?
Seful DNA, Daniel Morar, l-a reclamat pe ministru la Consiliul Superior al Magistraturii pentru că i-a dat niste telefoane nepotrivite imediat după instalarea in functie. Chiuariu i-a cerut lui Morar să-l tină la curent cu dosarele importante, să nu mai critice decizia Parlamentului de dezincriminare ale unor fapte penale si "să nu se mai apară cu dosare importante in presă in perioada referendumului". Martorii aflati cu Morar in cameră au relatat inspectorilor că acesta era "vizibil marcat", "surescitat" si "intr-o stare de vădită tensiune". Culmea este că si Chiuariu avea martori in birou, fosta directoare pentru relatia cu procurorii, care spune că ministrul vorbea "pe un ton ridicat si pe un fond de vădită enervare".
Avem deci continutul convorbirilor si martori. Din aceste scene, mi se pare că imberbul ministru incerca să pară Gigi Duru si să ii bage in cap procurorului de la bun inceput cine este seful. Nu i-a mers. Morar s-a plins la CSM. Inspectorii de acolo au desfăsurat o anchetă si au trimis raportul spre discutie in plenul Consiliului. în sedintă secretă, in prezenta ministrului si in absenta lui Morar, CSM a decis că nu e chiar asa mare tragedie si a scos unele fraze critice din raport. Apoi a tras concluzia că a ministrul a făcut "o anumită presiune", dar care nu a fost de natură să afecteze independenta procurorilor.
CSM introduce astfel o notiune foarte interesantă: presiunea fără presiune. Sau semipresiunea, dacă vreti. Totusi, mă frămintă o intrebare: ce anume ar fi considerat CSM că se ridica la rangul de presiune? Poate să-i stringă lui Daniel Morar degetele in usă? Sau atunci s-ar fi considerat că un procuror nici nu prea are nevoie de degete, asa că presiunea usii asupra degetelor nu ar fi fost de natură să-i afecteze activitatea. Exagerez putin, evident, dar doar pentru a expune logica defectuoasă a CSM. A spune că un ministru a făcut presiuni, dar nu genul de presiuni care ar putea timora procurorii, este ca si cum ai spune că Gigel a violat-o oarecum pe Didina. Dacă Daniel Morar nu a urmat obiceiul traditional al procurorilor in fata telefoanelor de la ministri - ciocu mic si joc de glezne "" ci a reclamat la CSM acest caz, asta nu inseamnă că ministrul nu a actionat abuziv. A făcut-o. Iar CSM, chiar institutia pentru care am cheltuit o multime de bani si timp ca să apere independenta justitiei, nu bagă in seamă violatorul si trimite victima la plimbare, spunindu-i ceva de genul "se mai intimplă, nu pune la suflet, trece".
