Foto | ”Fundația sovejană” din Vrancea invitat de onoare, la ”Zilele Rucărului”, ediția 2023, în județul Argeș
„ APA SE ÎNTOARCE LA IZVOR SUB FORMĂ DE NOR; OMUL SE ÎNTOARCE ACASĂ SUN FORMĂ DE DOR”( Lucian Blaga)
Mi se pare potrivită astă zicere a poetului din Lacrăm, ca titlu de reportaj, despre întoarcerea ca un „in memoriam”, a urmașilor urmașilor urmașilor pribegilor de acum mai bine de 400 de ani( 1620), sovejenii, a patra, la vatra de origine, prima fiind în 1968. Iar această întoarcere a avut loc într-un context larg emoțional, spiritual, istoric, cu implicarea/participarea mai multor organizații comunitare, nonguvernamentale, asociații cultural-folclorice, științifice, primării, consilii locale ale spațiului românesc, sub egida Universităților Tehnice din Iași, Chișinău, Cahul, Bacău, în parteneriat cu Cașinul, cu Soveja, cu Rucăr și Dragoslavele, entități înrudite istoric, ce poartă în epiderma pământului lor, în sufletul trăitorilor, de milenii însemne ale civilizației Cucuteni. Și TOȚI au răspuns chemării dorului de români și și-au dat mâna în grăitoarea și simbolica ”HORĂ CARE NE UNEȘTE”, la chemarea muscelenilor rucăreni și dragosloveni, circumscrisă Simpozionului Internațional ”CUCUTENI 5000 REDIVIVUS”, aflat la a XVIII-a ediție. Iar toate s-au integrat logic, inteligent și emoțional manifestării de suflet a rucărenilor - ”ZILELE RUCĂRULUI”.Iar fundația Siomion Mehedinți Miorița, Soveja a fost prezentă la opt ediții ale Simpozionului Internațional CUCUTENI 5000 REDIVIVUS, din care una , onlyne, la Soveja, la toate edițiile HORA CARE NE UNEȘTE.
Iar acum am avut bucuria de a fi invitați de onoare, alături de Cașin, la întregul complex de manifestări, între care ”ZILELE RUCĂRULUI”, le-am trăit la cele mai înalte cote emoționale, sub semnul celor 400 de ani de la prima migrație a dragoslovenilor și rucărenilor la Soveja, când la 1620 au întemeiat alături de satul Soveja, vechi de peste 15 mii de ani,( conform mărturiilor ahelogice, vezi D. Huțanu, cât și ale ciocanului de piatră cioplită și șlefuită găsit în 1967, pe care eu l-am botezat SOAPTĂ LA PORȚILE TIMPULUI). Atunci, pribegii, neprimiți, conform regulilor „stăpânirii locurești”, pe vatra veche a Sovejei, alte două sate RUCĂRENI ȘI DRAGOSLOVENI au întemeiat, sate ce de-a-lungul timpului s-au contopit într-o singură comunitate - SOVEJA, în N-V Vrancei.
Acum în ăst septembrie, venind ca simpli invitați-spectatori unii, alții ca actori populari, au întregit cu prezența sovejană, o amplă manifestare coordonată secvențial în parteneriat perfect, de cele două comunități muscelene - de frunte în spațiul argeșean, RUCĂR ȘI DRAGOSLAVELE. Și așa, au complinit superb o idee, un vis milenar - UNITATEA română în cuget și în simțiri, așa cum grăiește numele - ”HORA CARE NE UNEȘTE”. Iar manifestările desfășurate, preponderent cultural-folclorice din diferite vetre cu tradiție, vizând evidențierea spiritului creator de muncă, de creație, au avut ca principal organizator, coordonator, liant, gospodarii creatori de valori, oamenii de cultură și de știință, îndeosebi „dascălii de țară”, împătimiții tradiției și culturii populare. Iar aceștia organizați, coordonați cu pricepere și entuziasm, ajutați de „oameni de la munte” din Carpați, din Dragoslavele și Rucăr, sponsori, dar, în principal de edilii entuziaști și harnici- „primus inter pares”- , pentru care „cultura face mai mult decât banul”( Simion Mehedinți), dar și de oameni de cultură, devotați educației, „frumosii nebuni ai satelor”, cum mie îmi place să le spun, fiind parte din ei (Simina CHIPERI, Tudor VLAD, Ana VOROVENCI, Oana Nicolescu, Gheorghe CÂRSTINA - preot, Ana Maria CÂRSTINA etc.)
Iar ”ZILELE RUCĂRULUI” s-au adăugat într-o logică perfectă manifestării, dându-i prin gama mare și diversificată de manifestări ce a cuprins întreg spectrul socio-educativ-spiritual- economic-religios, politic al comunității rucărene sub inspiratul ”EXPOPASTORALIS”, o sinteză ce duce cu gândul la ocupația de bază, milenară a rucărenilor.
Întreaga acțiune a fost PREFAȚATĂ de Simpozionul ”HORA CARE NE UNEȘTE”, la care Soveja a fost reprezentă prin profesorul Constantin M. cu comunicarea „ MIORIȚA- capodopera care TREBUIE să ne unească” - o pledoarie pentru Miorița - capodoperă, dar și în contra demitizarii MIORIȚEI, a scoaterii ei din școala ( și la propriu si la figurat).
Ei bine, între cei mulți chemați în aste zile de 9 și 10 septembrie, când codrul munților musceleni de la Rucăr și Dragoslavele deja „cu galben și cu roșu își țese ia”, am fost și NOI, urmași ai urmașilor urmașilor urmașilor...pribegilor din vremuri imemoriale,(1620), sovejenii, secondați la astă manifestare, de primarele, Ionuț Filimon. Și ca și o reîntoarcere, prezență activă a fost UNA, FUNDAȚIA cultural-științifică „SIMION MEHEDINȚI - MIORIȚA”, ce trudește de peste un sfert de veac la conservarea și perpetuarea tradițiilor valoroase de muncă, de creație și de viață, valori deosebite din CUIBUL CAPODOPEREI, în parteneriat cu excelenții colegi din Muscelele Argeșului- primar Ionel DULAMĂ, Simina Chiperi, Tudor Vlad, Cornel Stoian, primar Nelu BĂCIOIU, Cami Băcioiu.
Iar între aceste multe valori ale Sovejei, NUNTA SOVEJANĂ - este spectacolul folcloric de vârf al satului, un cumul al frumosului sovejan și etic și estetic - port popular, oameni cu dragoste și sete de viață, resursă de perpetuare a familiei - unic spectacol măreț de masă, SĂRBĂTOAREA cea mai de valoare a satului, izvor al veșniciei, ce generează familia, veșnicia. Iar între toate și MIORIȚA , cel mai înalt pisc existențial - expresia cea mai înaltă a eticii și estetecii românești în muncă, în viață și moarte, în opinia mea, cărei fundația sovejană i-a dedicat ca semn de recunoștință, aici la SOVEJA UN MUZEU - unic în țară, UN MONUMENT AL EROILOR CREATORI, SOVEJENI din toate timpurile, UN OBELISC și două scrieri literare - MERIDIANUL MIORIȚA și MIORIȚA LA EA ACASĂ - rădăcini.
În aste zile de început de toamnă bogată și sonoră, Fundația sovejană a fost prezentă în Muscel cu ANSAMBLUL ”NUNTA SOVEJANĂ”, vechi din 1956, plămădit la Centenarul Unirii, azi la a patra generație, coordonat de un dascăl de țară - Florica M. - având ca actori sovejeni entuziaști ce au nume românești, pământești: Ion, Marițica, Mirela, Mugurel, Rodica, Viorica, Nuța, Mina, Ticu, Didi, Dan, Claudia. Și-au fost acolo și oriunde, cu bucurie în suflet, cu tot ce sunt valoare, ca amatori actori, dar și sprijin idealului de promovare a culturii străbune.. Și pe cheltuiala lor au ajuns și ACUM, AICI la poalele munților de la Rucăr. Cinste lor! „Cetățeni de vază ai SOVEJEI”- dar nevăzuți. Ce antinomie!
Și fapt original, ce rezonează cu numele acțiunii, dându-i sens, rațiune, am convenit cu gazdele noastre DRAGOSLAVELE care ne-au asigurat a doua casă, aici ACASĂ, ca grupul artistic dragoslovean să se integreze NUNȚII SOVEJENE, simbol și sugestie a unității. Și cu cotigarul am mers la mireasă în Rucăr, trecând pe la minunatul MUZEUl ETOFOLCLORIC rucărean, cotigarul s-a încărcat și „cu frumos brad înspre mireas-a pornit.
Și în formă restrânsă ( câteva perechi fiind în imposibilitate obiectivă de a merge)) ANSAMBLUL totuși și-a făcut datoria. Lor li s-a alăturat, ca invitați de gazde desigur, și grupul șezătoare Soveja la ea Acasă, ca figuranți. Chiar dacă ansamblul nu a avut nici forța, nici timpul de a etala toată valoarea, cu care s-a afirmat pe scenele țării (așa a fost să fie), au lăsat o frumoasă impresie sutelor de spectatori, prin originalitatea obiceiului, a costumelor de o valoare deosebită, prin prestația personajelor nunții. Iar mărturisirea la unison a gazdelor prin doamna Simina Chiperi, sufletul al acțiunii, prin primarul Ionel Dulamă- starostele de marcă al rucărenilor, dar și prin Ion Băcioiu, celălalt staroste de marcă al satului vecin Dragoslavele, cât și a profesorului Tudor Vlad, alt stâlp, animator al vieții spirituale rucărene: „ Ați dat un plus de valoare și de frumos acțiunii...” este o dovadă. Iar totul a fost o contribuție deosebită la Hora care ne unește. Și de ne-ar uni și intern, atât locl cât și național.
Dar pe lângă contribuție activă a formațiilor ce s-au produs pe scena de pe stadion, majoritatea locale, pe lângă atmosfera de relaxare, de voioșie generată de efervescența spirituală generată de concursuri, de spectacolele folclorice, întreținută de înșiși primarii gazdă aflați între oameni, prin comunicare, prin legătură nemijlocită, și relaxare, TRĂIRI cotodiene, de care țăranul satului, dar nu numai, are atâta nevoie, ( și asta s-a văzut a fost și CAUZĂ și SCOP al edililor locali ( al merit uriaș), spiritul gospodăresc spontan, familial al gazdelor, DAR ȘI AL al membrilor noștri invitați, actori de facto, ce au încercat să se autogospodărească, mai luând din povara gazdelor, acestă acțiune de masă. Prin prestația artistică a lor, a tuturor și-au conjugat scopul în parametri deosebiți, transformând numele în RENUME: HORA CARE NE UNEȘTE, în fapt nu una a oamenilor aici, ci una a tradiților, a obiceiurilor, a costumelor... ȘI TOTUL O LECȚIE COMUNITARĂ - cu titlul ZILELE RUCĂRULUI la dimensiuni de festival, în care „v-ați întrecut pe mneavoastră înșivă” (autocitare.)
Concursurile crescătorilor de animale, de ovine, de cabaline, sărbătorirea și premierea tuturor, fără discriminare, nu preferențial a celor cu peste 50 de ani de căsătorie, a fruntașilor satului etc. , toate reunite sub denumirea generică EXPOPASTORALIS, devenită tradiție anuală a satului sunt tot atâtea acțiuni care au dimensionat o manifestare tradițională, cu mesaj formativ-educativ, stimulator, mobilizator,COMUNITAR PE SPEZE comunitare, din resurse PROPRII, atractive, a valoroaselor noastre rude din Muscele. Pe când exemplul lor va trece Carpații?!
Iar prestația grupului folcloric ”Haiducii” din Ialoveni - rep Moldova, al chitaristului Marcel ZGHEREA - „ Tudor Gheorghe al Moldovei”, care s-au integrat și NUNȚII SOVEJENE, prezența personalităților vieții basarabene, a umplut stadionul de aplauze la preaplinul bucuriei, de astă dată și nu de cea a golurile cu care este obișnuit.
Nu pot să nu menționez respectul dovedit nouă ca musafiri, nu de rând, ci ca RUDE vîzuți, simțiți ca membrii ai familiei, respect dovedit în toate, cu prisosință, cu generozitate, cazare, servicii de masă, primire, elogii etc. Cazați de edilul dragoslav - Ion BĂCIOIU, alături fiindu-i doamna Cami, colaboratorii lor, de o ospitalitate deosebită, a fost marea surpriză. Am fost suiți la pensiunea ”PIATRA CASELOR” undeva pe cel deal, pe cel colnic, mai aproape de Dumnezeu, am zis eu. De acolo satul Dragoslavele se vedea , ca un cuib în mijlocul codrilor de brad”, cum Mehedinți zicea de Soveja lui. Era zi de toamnă. Și vedeam cum mâna nevăzută a Toamnei „țesea ia codrului cu galben și cu roșu.” peste tot, pe dealuri, poienile erau cosite, fânul încăse mai aduna, pe alocuri otava era ajunsă de cosit. Fiecare deal purta în spate căpițe, căciuli țuguiate foșnitoare. Peste tot ordine, Coasa trecuse prin fânețele fiecărui colțișor. Mirosea a fân. Și mi-a venit brusc în minte peisajul fânețelor, al pajiștilor nde ...ACASĂ. Și o umbră de nor mi-a trecut pe față.
DE jos, din sat zvonuri de muncă, de sărbătoare spărgeau liniștea pădurii ce se revărsa până în sat. Prin foile fagilor ce-și lepădau încet-încet haina îngălbenită de spaima apropiatei ierni ce se ascundea undeva pe culme, „lumina zbura ca viespi de chihlimbar” și gândul suna ușor, ritmat ca tocălia de la biserica ce domina satul. SĂRBĂTOARE! Prin aerul de toamnă simțeam o bucurie stranie. Era bucuria de a fi AICI, unde e precum odată, dicolo ACASĂ. Și abia plecasem de ACASĂ. Pe cer pluteau câțiva norișori de lână albă. Căutau drumul către izvor, fiindcă apa se întorcea la izvor sub formă de nor. I-am rugat să mai aibă răbdare o secundă, o undă. Mâine avem treabă: Era NUNTĂ!Și au avut!
Plecasem de-ACASĂ și IATĂ, NOI sovejenii ajunsesem ACASĂ, aduși pe aripi nevăzute de dor.
- BUN VENIT! ne-a cânta ca o vioară a lui Paganini, glasul muscelean.
- Bine v-am găsit sănătoși! Am venit acasă! au sunat glasuri sovejenefericite.
Și am luat calea întoarsă, ACASĂ La noi...
Pe undeva, pe un cer imatrial, interior ascuns vederii, pe măsură ce mă apropiam de casă...se tot înnora...Va urma....
Prof. Constantin Macarie, președinte ”Fundația sovejană”
