Evenimente speciale

Vernisaj cu Pictori din Focşani | Viorica Oana Kalany, expoziție personală

Janine VADISLAV
19 oct 2018 790 vizualizări

Doamna Viorica Oana Kalany este unul dintre bunurile de mare valoare ale Focşaniului, de ieri şi de azi. Acuarelistă de excepţie, poate singura de acest gen în Vrancea, a oferit publicului iubitor de artă o splendidă expoziţie personală în care a prezentat 24 de lucrări, o mică parte doar din ce a lucrat în ultimii ani. Dedicată în exclusivitate artei, şi-a aflat sursele de inspiraţie atât în ţară cât şi în Italia, unde locuieşte o parte a familiei sale, în însorita Toscană, pe care a descoperit-o, de care s-a lăsat cucerită, care i-a oferit motive încântătoare.

Acuarela doamnei Kalany  este culoare, parfum şi atmosferă de o transparenţă uluitoare, vie, nostalgică sau jucăuşă, tăcută sau plină de vervă. Mai mult, are umor, dacă despre o lucrare se poate spune aşa ceva. Culorile folosite dau bogăţia de detalii ale unui pod peste Neva, unui sătuc, aninat în vârful unei piramide înverzite, cu fruntea înnourată discret de nuanţe de violet, nuanţe de albastru topite în albul unui nor, în apusul care aruncă peste umăr, ultimele scânteieri potolite, unui buchet de flori galbene sau violet încât, doar privindu-le, „simţi” carnea densă a petalelor. În peisajele sale, natura este într-o continuă mişcare, tăcută, preocupată de ea însăşi şi de spaţiul pe care-l ocupă. Culorile se învăpăiază şi dispar, nuanţele se schimbă, grăbite parcă de ochiul care este înaintea mâinii care ţine pensula. Mâna, pensula, ochiul, culoarea, alcătuiesc un tot, ţinut în echilibru perfect de rigurozitatea artistului care creează  momentul. Un portret clasic al lucrului adânc elaborat şi, precum observa odinioară Arcangelli, şi doamnei Kalany i se potriveşte,  „totul este îmbibat, măiestrit diluat în materia colorată şi acordată a  luminii...”

Prezentă la Galeriile de Arta, din Focşani, doamna   Luiza Barcan, care a vernisat expoziţia spunea: „Descoperim în lucrările Vioricăi Kalany, în cele mai vechi şi în cele mai noi, un ataşament constant  faţă de miracolul naturii, faţă de formele vii, îndeosebi cele vegetale, dar şi o tentaţie represibilă de a „dizolva” în pete  diafane de culoare motivele surprinse prin contemplarea unui peisaj sau a unei naturi statice. Artista a călătorit şi a descoperit locuri unde farmecul naturii nu se lasă concurat de intervenţia umană. Fiecare lucrare este rodul unui proces de selecţie vizuală, mentală şi emoţională.

- A câta personală este? întreb.

„Este a treia personală, dar sunt la fel de emoţionată ca la prima, pe care am avut-o în 1986 la Bucureşti, la Biblioteca „Mihail Sadoveanu”. Erau acolo multe imagini pe care le-am adunat de prin locurile vizitate în vacanţe, cu colegii mei din ţară.  A doua personală mi-a adus multă bucurie şi satisfacţia lucrului bine făcut. Natura pentru mine a fost întotdeauna o gură de apă vie, mă încântă, mă stimulează să-mi imaginez mai mult decât îmi arată. Culorile sunt ale naturii, dar eu dau culoare în plus... N-aş putea spune că-mi place o acuarelă, sau alta din cele lucrate de mine, pot să spun cu toată sinceritatea, că toate îmi plac. Toate îmi sunt dragi, toate îmi amintesc de momentele în care le-am lucrat, fie că era primăvară, fie că era spre toamnă, că era vară... Toate fac parte din viaţa mea. Poate că ar trebui să mai schimb, câte ceva, îmi doresc să depăşesc aceste momente  pentru că este important să mergem mai departe”.

- Aţi lucrat o viaţă acuarelă.

„Da, pentru că prin acuarelă mă pot exprima cel mai bine, spontan. Spontaneitatea mă caracterizează. Pun culoarea acolo şi acolo rămâne, nu modific culorile”.

- Este foarte multă lumină în lucrările dumneavoastră.

„Este sufletul meu pus pe acuarelă. Lumina, transparenţa de care vorbiţi sunt specifice  acuarelei în general, dar nici n-aş putea să lucrez fără această transparenţă. Chiar dacă vin cu o culoare peste alta, cea din spate se vede...”

Dincolo de spontaneitate, lumină şi transparenţă, în acuarelele doamnei Kalany contemplăm temporalitatea estetică a oraşului, livezile proiectate în cer, densitatea aerului, limpezimea lui, care au un parfum încântător de început de sec XXI... Este Efectul pe care-l produce spaţiul creat devenit la rândul său personaj, care ne întoarce toată acea emoţie proprie unui moment cu totul excepţional. Tot acolo putem remarca temporalitatea eterică a florilor, deşi sunt pline de seva cuprinsă în delicata îngroşare a epidermei petalelor, păstrate pentru totdeauna într-un moment anume..

Îmi sunt vii în memorie descrierile pictoriţei aflată la motiv în sânul naturii, în adâncul creaţiei..., în spaiul imens al Toscanei, opulentă, molcomă, caldă, colorată, strecurându-se cu lentoare printre arborii în care frunzişul se află în stare de imponderabilitate. Admirabile compoziţii create cu sufletul şi mâna divină care aşterne totul în culori delicate, subţiri, transparente. Transparenţa de cristal care vibrează  abia sesizabil printre frunze dând ocol caselor, drumului, din compoziţia care se iscă sub ochiul privitorului. Claritate. Pune în lucrare ceea ce vede, sugerând ceea ce simte, fără să îngrădească propriile noastre  sentimente. Peisajul este spaţiu, solitudine nemărginită.

„Ca să-mi iasă un tablou frumos, spontan şi transparent, cum spuneţi, se lucrează totul dintr-o dată. E culoarea care-mi vine în minte, culoarea care pe care o pun şi acolo rămâne”, spune doamna Viorica Oana Kalany.

- Ce culori preferaţi? întreb.

„Cândva preferam violetul. Culorile de apus îmi plac foarte mult, în combinaţie cu ultramarin şi cu acele culori care intervin în acuarelele mele. Este o luptă  care se duce între lumină şi umbră, între cerurile colorate frumos în apus, iar apusul nu vrea să se dea bătut în faţa culorilor de noapte. Dar îmi plac şi culorile de primăvară”.

- Ce înseamnă personala de acum? 

„Înseamnă foarte mult pentru mine, este încununarea muncii de-o viaţă. Aproape toate lucrările aflate pe simeză sunt prezentate publicului pentru întâia oară. A  venit foarte multă lume şi ne-am simţit bine împreună. Sunt foarte mulţumită că am putut oferi celor care au vrut să fie alături de mine, într-un astfel de moment, această bucurie”, ne-a mai spus doamna Viorica Oana Kalany.

Alături i-au fost şi colegii din UAP Vrancea, al cărei membru este şi doamna Kalany.

„Viorica Oana Kalany merită cu prisosinţă acest gest de recunoaştere din partea colectivităţii, dar şi din partea colegilor. Lucrările sunt deosebit de interesante pentru că doamna Kalany este un artist ajuns la maturitate, este un artist care în exerciţiul acuarelei poate fi pus pe simeze cu oricare artist acuarelist contemporan. Doamna Kalany este un acuarelist important, un artist desăvârşit, iar drumul pe care l-a urmat a dus-o acolo unde trebuie să fie. Expoziţia este foarte unitară, nu există diferenţe de discurs între lucrări pentru că, aşa cum spuneam, doamna Kalany este un artist ajuns la maturitate, un artist total, ajuns la apogeul carierei”, a pus dr. Liviu Nedelcu, preşedintele UAP Vrancea.

Vernisajul „personalei  Kalany” a fost adevărată sărbătoare a frumuseţii unei arte pentru care pictoriţa are un adevărat cult. Voi încheia cu doamna Luiza Barcan, critic de artă, din Bucureşti  care, aşa cum am observat şi eu, dar o spune mult mai bine decât mine, a găsit şi „aliatul” doamnei Kalany, care-i înnobilează arta.

„O  trăsătură aparte a stilului acestei sensibile şi inspirate artiste o reprezintă intervenţia luminii care mi se pare a fi, de fapt, „personajul principal” al lucrărilor sale. Sub influenţa luminii, cel mai adesea filtrate, contururile se dematerializează, iar formele devin aproape volatile. În felul acesta artista sugerează cât se poate de convingător, caracterul mereu mişcător şi schimbător al naturii, al lumii create. În subsidiar, mesajul  acestor lucrări de o inefabilă poezie este că artista, punându-şi în joc toată puterea, pricepea şi sensibilitatea, încearcă să „fixeze” într-o imagine clipa trecătoare, fulguraţiile lumini, formele ce par mereu diferite, în funcţie de  anotimpul sau momentul zilei...”

(Janine VADISLAV )

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.