Un vrincean a ajuns mina dreapta a lui Bush
Varul Sandei Tatarascu Negropontes
Putina lume stie ca John Negroponte, fost ambasador al SUA in Irak, devenit mina dreapta a presedintelui SUA George Bush, prin numirea sa sefia Serviciului national de informatii, face parte dintr-o familie a carei existenta a fost legata strins de Vrancea. Si tot din aceasta familie face parte si Nicolas Negroponte, cunoscut ca "parintele Internetului". Acesti barbati cu radacini romanesti sint verii Sandei Tatarascu-Negroponte, o doamna din familiile care au facut Romania moderna, o femeie care, la cei 87 de ani, a ramas un exemplu de moralitate. Fara a fi mai putin cunoscuta, viata Sandei Tatarascu este un adevarat roman. Nascuta si educată in mijlocul inaltei societăti a Romaniei Regaliste, ea si familia ei au cunoscut in a doua jumătate a secolului trecut discriminarea si persecutiile comuniste. A facut politica si puscarie, reverente in fata Reginei Angliei, dar si munca la deratizare. N-a abandonat niciodata, cu toate ca a avut o viata marcată de tragedii succesive. Si totusi, a renăscut de fiecare dată ca pasărea Phoenix.
"Viata mea e un exemplu că totul e posibil"
Intre anii 1934 si 1937, tatal Sandei Tatarescu a fost premierul Romaniei. Cu toate acestea, tineretea Sandei si a fratelui ei Tudor au fost normale, fara excese. In perioada in care studia la Londra, la sfirsitul anilor "â"¢30, Sanda Tatarascu a fost prezentata la Curtea Regala engleza, ca debutanta in lumea mondena. Sanda Tătărescu s-a căsătorit in 1941 cu Ulise Negroponte, posesorul unei averi fabuloase la Mărăsesti. Pină la venirea comunistilor, viata Sandei Tătărescu-Negroponte a fost una a marilor familii europene. Cosmarul incepe după plecarea Regelui din a carui suita a facut parte familia ei. Pe lingă inchisori si umilinte, a pierdut un fiu in floarea tineretii si cel de-al doilea emigrează. A avut puterea să treacă peste toate acestea si să ajungă in Parlament la inceputul anilor \'90. în 1995, Ulise Negroponte pleacă la rindu-i din această lume. într-un amplu interviu, urmasa Negropontilor spunea despre calvarul de după venirea comunistilor: "Am "voiajat" in toată tara. Am fost dusă la 15 august 1950, in lotul de la Ghencea. De acolo am ajuns la o fermă, "Ferma Rosie", apoi am avut si o lună de anchetă la Ministerul de Interne, in care au dorit să facă din mine martor al acuzării tatălui meu. A urmat Tărgsor si, in cele din urmă, a dat Dumnezeu de-a murit Stalin si ne-au eliberat. Cind am venit din inchisoare fuseserăm dati afară din casa din str. Polonă, ne fusese confiscată averea, iar cu dosarul infernal pe care-l aveam n-am fost angajată decit să deratizez, adică să distrug sobolani". Un destin dramatic ce nu a reusit să distrugă eroina noastră care explica intr-un ton optimist si intelept că: "Totul e posibil in viată. Dacă de la acel nivel, de fiică de prim-ministru, am ajuns la "nivelul" de a spăla pe jos si de a arunca tineta, apoi din nou sus si iarasi jos, viata mea e un exemplu că totul e posibil." Si, intradevar, asa a fost.
Din Mărăsesti la Vorkuta
Dupa 1947, familiile Tătărescu si Negropontes au soarta marilor familii de nobili romani: confiscarea averilor, temnitele, umilintele, dispretul. "Tatăl meu a murit in 1956. Gemenii familiei Negroponte, cumnatii mei, au plecat cu Regele Mihai in 1947. Tatăl lor murise deja in 1945. Teodor (Tedy), fratele lor mai mic, a suferit cel mai mult. Arestat in 1947, trece prin mai multe inchisori si ajunge dincolo de Cercul Polar, la minele de la Vorkuta. L-a ajutat Dumenzeu si a răzbit prin infernul comunist. A trăit pină in 2001", ne-a povestit cu lacrimi in glas Sanda Tatarescu-Negroponte la sfirsitul săptăminii trecute. Rămasă singura mostenitoare a acestor ilustre familii, ea se luptă cu universul corupt din Justitia Romană pentru a putea recupera ceva din fostele proprietăti. Faptul că la Mărăsesti nimic nu mai aminteste de familia care a făcut mai mult decit statul roman pentru acest oras arată dispretul fată de cei de lingă noi. Nici măcar o placă comemorativă nu aminteste de familia Sandei Tătărăscu-Negroponte. Un singur loc mai există la Mărăsesti unde se găseste scris numele familiei: cimitirul orasului, unde se află mormintul pruncului fondatorului acestei saga mărăsăstine. Cine mai are astăzi timp de morminte?
Verisoara lui John Negroponte
Din ramura familiei Negroponte plecate peste Ocean se trag citeva personalitati de prima mina ale lumii, printre care fratii Nicolas Negroponte, inventator, unul din creatorii Internetului si John Negroponte, seful Serviciilor Secrete reunite ale guvernului american. Presedintele american George Bush l-a numit recent pe John Negroponte, fost ambasador al SUA in Irak si la ONU, seful Serviciului national de informatii, mai exact mina sa dreapta. Responsabilitatile sale sint imense, dupa cum a aratat chiar presedintele Georghe Bush. Om de nadejde al Casei Albe, inainte de a primi postul de la Bagdad, Negroponte a fost emisarul SUA la ONU si, printre altele, a fost negociatorul fostului presedinte american Richard Nixon, in Vietnam. Intr-o discutie cu jurnalistii americani, el si-a amintit de radacinile sale romanesti si de faptul ca familia sa se trage din aceasta zona a tarii. Sanda Tătărescu-Negroponte este verisoara acestor celebrităti care au vizitat Romania inainte si după 1989. Nu a fost un motiv ca urmasa negropontilor din Romania să profite de pozitiile pe care acestia le ocupă in societatea americană. Vorbind cu Sanda Tătărescu-Negroponte, ne-a spus că "este mindră de relatiile sale cu rudele de peste Ocean insă, mai presus de toate, este mindră că este romancă si nu a gindit niciodată să emigreze, urmind sfatul tatălui său, acela de a rămine cu orice pret in Romania pentru că samavolniciile comunistilor vor trece repede." Din nefericire, regimul comunist a dăinuit jumătate de secol si, printr-un miracol, politicieni ai Romaniei Regaliste au putut fi martorii acestui eveniment. Sanda Tătărescu-Negroponte este unul dintre acestia.
Supravietuire prin talcioc
într-un dialog cu istoricul Marian Oprea si Constantin Bălăceanu-Stolnici, purtat in urma cu citiva ani, descoperim in confesiunile Sandei Tătărăscu-Negroponte o altă lume a anilor \'50-\'70, o lume in care oamenii trebuiau să supravietuiască cu orice pret, despărtinindu-se de amintirile scumpe ale celor dragi. Este lumea talciocurilor, o lume pe care o credeam apusă, si care a renăscut, din păcate, după 1989. "Dacă vreti - spune Sanda Tătărescu- Negroponte -acel talcioc, pe care noi l-am uitat astăzi, reprezenta, la un moment dat, toată burghezia, toată aristocratia romană; fiecare vindea ce brumă mai avea prin casă, ce-i mai rămăsese, pentru că in fond ne confiscaseră toate lucrurile de valoare. Nu pot uita o doamnă care vindea corsetul bunicii, deci un obiect care apartinuse unui membru al familiei si era ceva foarte intim. Cei veniti in talcioc să cumpere rideau, dar eu realizam toată durerea ei. Fără indoială, s-au uitat acele momente si e bine că s-a uitat, eu insă imi amintesc. Stiti, eu am iertat, dar amnezică nu sint, sint bătrină, dar memoria-i foarte bună. Ceea ce a dominat a fost, cu sigurantă, această dorintă de supravietuire." Vorbind cu Sanda Tătărescu-Negroponte am fost surprinsi de dispozitia si vivacitatea acestei doamne care a trecut prin toate incercările care au marcat Romania ultimului veac. în acest inceput de Martie, redactia "Ziarului de Vrancea" ii urează Sandei Tătărescu Negroponte La Multi Ani si Dumnezeu să-i inmultească zilele pentru a ne face părtasi, din cind in cind, la bucuria amintirilor acelor ani, pentru a putea povesti si noi, la rindu-ne, generatiilor ce vor veni, cu speranta că ororile trecutului nu se vor mai repeta!
Negropontii si Mărăsestii
Pe fondul razboaielor de independenta din Balcani, in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, trei ramuri ale familiei Negroponte au emigrat din insula Eubeea (Grecia). Una s-a instalat la Nord de Dunare, pe la Galati, de unde a venit la Marasesti. O alta ramura s-a stabilit in Sudul Frantei, la Marsilia. A treia ramura a emigrat in Canada si Statele Unite ale Americii. Ramura romaneasca a familiei Negroponte se stabileste la Marasesti, iar membrii ei ajung proprietari a sute de hectare de teren, imobile, mori si alte bunuri in fostul sat Marasesti. Cel care ajunge celebru este fiul primului Negroponte ajuns la Marasesti, Gheorghe Ulise Negroponte. Acesta intra in politica si devine primar al orasului, functie in care il primeste pe Maresalul francez Joffre pe 22 august 1920, care ii inmineaza "Crucea de război", ocazie cu care satul Mărăsesti devine oras. De familia Negroponte se leaga modernitatea orasului Marasesti. Ei introduc primii pe aceste locuri mijloace moderne in agricultura (locomobilul), in industria locala. Contribuie la construirea Garii actuale, a Primariei si a Mausoleului Eroilor Neamului, ridicat pe pamintul donat de Gheorghe Ulise Negroponte. Familia sa organizeaza actiuni filantropice, face donatii organismelor care se ocupau cu refacerea tarii dupa dezastrul din primul razboi. Greci la origine, ajung patrioti desavirsiti si, cu acordul acestora, Armata Romană bombardeaza Castelul familiei care se gasea in centrul actualului Marasestilor, unde avea sediul comandamentul german in vara lui 1917.
