„Uniți pentru bine” - misiune în două sate uitate din munții județului Vrancea
Sâmbătă, 1 iulie 2017, reprezentații grupului “Uniți pentru bine” de pe Facebook au pornit pe un drum anevoios, surpat, cu multe dâmburi și peripeții, către două sate izolate din județul Vrancea, pentru a le oferi daruri copiilor și familiilor modeste care își duc traiul aici
. Patru mașini încărcate cu daruri au plecat din București către satele După Măgură și Poiana Stoichi, din comuna Vintileasca, ultimele așezări umane de pe valea Râmicului. Pe o căldură de 40 de grade Celsius, Ana-Maria, Marius, Gabi, Claudiu, Adriana și Florin - alături de mititelul lor Matei - Mihaela, Marian și Silvia au pornit împreună pe un drum al altruismului, al binelui, al copilăriei, al vieții la țară, după cum l-a catalogat vrânceanca Ana Maria Ionescu, inițiatoarea acestui proiect de suflet. Ei sunt reprezentanții tuturor celor care au donat pentru această misiune umanitară, alți peste 30 de oameni. La invitația Silviei Vrînceanu Nichita, în calitatea mea de voluntar al Clubului de Jurnalism „Tineret în (re)acțiune”, m-am alăturat grupului de binefăcători. Am plecat dis de dimineața spre Vintileasca, o comună frumoasă, aflată la limita cu Județul Buzău, unde poate fi admirat unul dintre puținele lacuri alpine din zona noastră, Lacul Mare. Aveam să aflu că din pădurile acestor localități izvorăsc două dintre cele mai importante râuri ale județului, Râmnicu-Sărat și Milcov iar din aceste sate se văd frumoșii munți ai zonei, Furu și Stejicu.
Lumină de la soare
Cu ajutorul oamenilor cu suflet bun care au donat prin intermediul grupului #UnițiPentruBine, dar și prin munca de organizare derulată de Ana – Maria și Marius Ionescu, s-au strâns alimente neperisabile, produse de igienă, jucării, dulciuri, haine, încălțăminte, toate fiind donate copiilor și bătrânilor din cele două sate. Familiilor nevoiașe, aflate în evidența serviciului social al Primăriei Vintileasca, le-au fost oferite produse utile cum ar fi: șampon, săpun, detergent, orez, ulei, zahăr, diferite conserve, inclusiv câte o cutiuță cu unguent cu gălbenele, iar copiilor rechizite și jocuri, dulciuri, multe fructe și jucării, cum ar fi animăluțe de pluș, dar și obiecte de igienă personală, respectiv periuțe și paste de dinți, săpunele, șervețele, șampoane și, desigur, multă ciocolată. Toată lumea a primit cu bucurie darurile. Am simțit la rândul nostru o mare bucurie atunci când am văzut câtă bucurie poate genera gestul simplu și firesc de a-ți ajuta semenii despre care nu știai nimic. Într-unul din aceste sate mai există două familii care nici în ziua de astăzi nu au curent electric. Ambele gospodării au fost „dotate” cu aparate de radio cu baterie și lanterne cu încărcare solară. Bucuria de pe fețele oamenilor când le-am dus acele lucruri a fost de neprețuit. Cu toții ne-am bucurat nespus de mult pentru că am putut să-i ajutăm, să fim mesagerii binelui.
Muncesc cât e ziua de lungă
Cel mai mult m-a impresionat faptul că oamenii din sat sunt foarte sănătoși, muncind zi de zi din greu, la o vârstă înaintată. Pe doamna Lenuța Turea din Poiana Stochi, una dintre moașele satului, am găsit-o în pod, încărcând fânul pentru animale. De la nenea Radu Jinga, înțeleptul satului, în vârstă de 86 de ani, am învățat că oamenii de la munte trăiesc în armonie cu natura și rar au nevoie să ajungă prin spitale pentru că au grijă singuri unii de alții. “Tineretul țării și puterea oamenilor au trecut granițe peste hotare. În țară au rămas cei copți și … răscopți așa ca mine”, ne-a spus dumnealui. Demn de apreciat este că portul popular este încă păstrat în această zonă a țării, deoarece în multe alte părți ale țării a dispărut.
Copiii ne-au rugat să nu-i uităm
Cel mai mult, însă, m-au impresionat copiii munților. Prichindeii din satele După Măgura și Poiana Stoichi ne-au așteptat cu sufletul la gură, cu multe zâmbete, dar și cu multe emoții. Cu toții erau îmbrăcați frumos, gata să ne arate că merită tot ce le-am pregătit. Fiind mai timizi în fața musafirilor, am destins atmosfera cu niște joculețe de cunoaștere, dar și pentru a ne amuza puțin. Au fost foarte fericiți atunci când au aflat că am venit cu daruri. Unul dintre ei chiar ne-a spus că oamenii din sat nu sunt învățați ca cineva să le ofere cadouri. Cu toții se bucură de puținul pe care îl au, învață bine și toți speră să ajungă cineva în viață. Dacă alți copii abia așteaptă să plece în excursii scumpe în vacanța de vară, pentru copiii din aceste sate izolate o plecare în tabără, la munte sau la mare, este un vis frumos. Copiii din aceste cătune ale comunei Vintileasca ne-au rugat, aproape cu lacrimi în ochi, să nu-i uităm și să ne întoarcem la ei. Iar noi le-am promis că o să revenim. Andrei, Mihaela, Nicolae, Georgiana, Maria, Valentin-Ștefan din Poiana Stoichii și David, Nela, Mădălin, Diana, Georgiana-Nicoleta, Mariana, Iuliana-Maria, Crenguța, Diana, Larisa, Simona și Florinela din micul sat După Măgura sunt mereu bucuroși de oaspeți și copii cu care să se joace. Pentru că s-au născut în acel loc izolat de la munte, nu cer prea multe de la părinții lor, din contră, îi ajută cu toate muncile gospodăriei, au grijă de animale, de frații mai mici. Sperăm ca în curând să ajungem din nou la ei cu daruri, zâmbete și activități care să-i ajute să se dezvolte.
Gustul bucatelor tradiționale
Și pentru că cei care oferă primesc la rândul lor, după o zi istovitoare, în care am fost „Moș Crăciuni la 40 de grade”, nu am fost lăsați să părăsim frumoasa localitate fără să ne răcorim cu un sirop de casă, fructe proaspete și bucate tradiționale. Domnul director al școlii, profesorul Crucean Fănel, cel care ne-a ajutat să ajungem la toți copiii din cele două sate, ne-a poftit la dumnealui în curte pentru a degusta o mămăligă cu brânză, plăcintă și alte bucate preparate de el și de frumoasa lui soție. Mai avem mulțumiri pentru doamna Lili Șerbu de la Primărie, care a mers cu noi până la distribuirea ultimului pachet, pentru doamna profesoară Stana Georgescu, care, alături de domnul director, ne-a ajutat să-i găsim pe acești minunați copii, pentru șoferul de pe microbuzul școlii care ne-a purtat în siguranță pe ulițele satelor, ca și pentru toți ceilalți care ne-au ajutat să spunem, după două luni de muncă de pregătire a acțiunii umanitare, “Misiune îndeplinită”. Poate credeți că noi suntem niște oameni cu superputeri, dar de fapt suntem oameni simpli ca și voi, cărora ne place să ajutăm oamenii și nu ne dăm înapoi de la nimic în îndeplinirea acestui lucru. Și voi puteți intra în grupul #UnițiPentruBine de pe Facebook și vă puteți alătura inițiativelor derulate. (Dănuț Iordăchescu)
Dănuț Iordăchescu este elev al Colegiului Național „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani și activează în cadrul Clubului de jurnalism Tineret în (re)acțiune.
Despre Uniți pentru bine
“Suntem un grup de prieteni inimoși care am hotărât că trebuie să ne pese mai mult de semenii noștrii. Ocazional facem colecte pentru oameni sărmani.Nici noi nu suntem bogați, dar alti au mult mai multe lipsuri. Nu suntem ONG, nu suntem fundație, asociație sau altă instituție de acest fel. Nu avem un cont bancar și evităm să strângem bani pentru donații (atunci când am făcut mici excepții, a fost în cerc restrâns și sume mici). În funcție de acțiunea umanitară, strângem: haine vechi sau noi, jucării vechi sau noi, rechizițe, cărți, dulciuri, fructe, produse de igienă, produse de curătat, obiecte de mobilier, electronice si electrocasnice etc.
Oricine dorește să facă o faptă bună este invitat să ni se alăture!”, se arată în descrierea grupului coordonat de Ana-Maria Ionescu. Vă vom ține la curent cu acțiunile celor #UnițiPentruBine. Grupul Uniți pentru bine a decis să vină în această acțiune umanitară în urma articolelor scrise în Zirul de Vrancea de către jurnalista Silvia Vrînceanu. Povestea oamenilor de la munte a apărut în urmă cu câteva zile și la emisiunea “Izolați în România” de pe TVR.
Citiți și:Acțiune caritabilă acasă la oamenii munților
