Pe urmele istoriei

Muzica și elitele moderne ale Focșaniului. Pagini din viața muzicală „de odinioară”

Cezar Cherciu
28 iun 2022 2092 vizualizări
Capelmaistrul șef Lucio Vecchi a semnat în calitatea de șef al trupei muzicale  un contract cu Primăria Focșani în anul 1874.Lucio Vecchi s-a dovedit a fi un artist cu o temeinică pregătire și „cel dintâi muzician care vine cu muzica modernă clasică să înlocuiască cântările psalmice tradiționale, cântări străvechi lăutărești. A adus din Italia lui, ce a avut mai frumos acasă și peste 60 de ani ne-a învățat ce-i frumos, modern și nou. Prin el, focșănenii, încă din 1874 au luat contact, în târgul lor, la teatrul Lupescu cu reprezentanții de operă italiană. Până în pragul morții sale din 1930, a fost prin muzică animatorul societății focșănene” ne spune I.M. Dumitrescu, cronicarul Focșanilor.
Capelmaistrul șef Lucio Vecchi a semnat în calitatea de șef al trupei muzicale un contract cu Primăria Focșani în anul 1874.Lucio Vecchi s-a dovedit a fi un artist cu o temeinică pregătire și „cel dintâi muzician care vine cu muzica modernă clasică să înlocuiască cântările psalmice tradiționale, cântări străvechi lăutărești. A adus din Italia lui, ce a avut mai frumos acasă și peste 60 de ani ne-a învățat ce-i frumos, modern și nou. Prin el, focșănenii, încă din 1874 au luat contact, în târgul lor, la teatrul Lupescu cu reprezentanții de operă italiană. Până în pragul morții sale din 1930, a fost prin muzică animatorul societății focșănene” ne spune I.M. Dumitrescu, cronicarul Focșanilor.

Muzica a fost și va rămâne cea mai aleasă dintre arte. Muzica l-a înnobilat pe om cu cele mai distinse sentimente, iubirea și prețuirea omului, dragostea de natură, de viață și idealurile ei, de pace și liniște sufletească. Muzica a dominat și va stăpâni societatea umană și se va extinde odată cu evoluția ei. Muzica a fost „inventată” de greci încă din antichitate de la Apollo la Orfeu; la egipteni de la Toth la Ogives; la hinduși de Brahma, la evrei de Jubal. Istoria științei muzicale l-a lăudat pe Pitagora, iar tradiția creștină a reținut în mare parte simbolistica lăsată de el. Muzica fiind „știința modulațiilor, a măsurilor, dirijează ordinea cosmosului, ordinea umană și ordinea instrumentală” spunea Varo.

La români, muzica a dezvoltat melosul popular, care a dat cele mai alese producții populare, precum „Doina” și apoi „Miorița”- baladă bocet, descoperită pe meleagurile vrâncene de Alecu Russo și publicată pentru prima dată la Iași de către „bardul de la Mircești” Vasile Alecsandri. În decursul frământatei sale istorii, melodia populară exprimată prin cântece l-a însoțit pe român în întreaga sa existență.

Muzica la români a făcut un salt important către modernizare, după înlăturarea fanariotismului (1821) și în special după realizarea statului național unitar român (1859). Astfel, sub influența occidentului european se vor dezvolta și la noi cultura, artele, iar muzica clasică începe a fi „gustată” și dorită de toate categoriile sociale.

Orașele și târgurile românești vor scutura treptat haina influenței levantine, se statornicește școala modernă, iar noua intelectualitate de după 1848, „bonjuriștii” și familiile înstărite pun accentul pe dezvoltarea picturii, sculpturii, dar îndeosebi și a muzicii. Și în Focșani, fost oraș de vamă, cu un dezvoltat simț al afacerilor, dar cu trăsături provinciale, își fac loc seratele literare, însoțite de muzică. Tot mai multe familii organizează asemenea activități, la care iau parte oameni tineri, elevi și studenți, funcționari și intelectuali, atrași de frumusețile și învățăturile culturii și ale modernismului.

Cele mai distinse familii, atașate culturii și artei muzicale ce s-au afirmat au fost cele ale Zamfireștilor, Mincu, Simionescu, Râmniceanu – înrudite de altfel, sau Tufelcică, Remer Ferhart și alții.

Alexandru Lascăr Zamfirescu, ofițer, fiul cel mare a lui Duiliu Zamfirescu, ne lasă în amintirile sale consemnarea: „O preocupare care încarcă și dă greutate familiilor Simionescu, Zamfiresacu și Mincu era muzica. Casa Linei Simionescu, cea mai frumoasă, cunoscută de focșăneni „casa cu ferestre multe” (de peste drum de biserica Capela Militară) găzduia cercurile literare și muzicale săptămânale. Casa a fost naționalizată în 1948, transformată în grădiniță și apoi demolată în numele sistematizării bulevardului București. În familiile Zamfirescu – Mincu, înrudite, fiecare dintre frați și surori, cântau la un instrument, fiind o adevărată orchestră de cameră. Ecaterina Remer, sora lui Duiliu Zamfirescu și soția cunoscutului farmacist Remer, era o pianistă desăvârșită, care ne desfăta în casa lor spațioasă, din strada Plevnei, cântându-ne la pianul cu coadă „Sonata lui Bethoven”. Ștefan Mincu, pictor și portretist, profesor la Liceul „Unirea” cânta la violină. Maricela, devenită Stănescu, sora lui Duiliu, care avea conac la Cotești, cânta la vioară și violoncel, după nevoie”.

Viața muzicală modernă a urbei de pe Milcov s-a descătușat la începutul secolului XX, stimulată de evoluția pozitivă a vieții economice și culturale și de contribuția directă a acestor melomani și a educației școlare. Astfel, la 20 octombrie 1907, din inițiativa profesorului Săvel Rahtivan, a profesorului de muzică Ion Nănulescu de la „Unirea”, avocatul Ștefan Graur, Matei Dumitriu, au înființat Societatea filarmonică a orașului Focșani, intitulată „Doina Vrancei”. Primul ei președinte, susținătorul material a fost proprietarul de la Ivăncești, Iancu Langa, mare iubitor de carte și de muzică. Acesta a fost și primul susținător, alături de studenții din Putna, la înființarea bibliotecii orașului nostru.

Pentru predarea și coordonarea orchestrei s-a apelat la tânărul șef al Muzicii Militare a Regimentului 10 Putna, venit relativ de puțin timp în oraș, dar recunoscut pentru rigoarea și seriozitatea sa de militar. Anii de glorie a acestei societăți au fost până în 1914, la declanșarea Războiului cel Mare în Balcani și apoi în Europa. Orchestra număra 60 de instrumentiști, iar corul 40 de persoane. Corul a interpretat bucăți muzicale semnate de Musicescu, Ion Vidu, Gh. Donea, Johann Strauss, Schumann și alții. După 1910, repertoriul s-a îmbogățit cu noi piese românești, apreciate de publicul îndrăgostit de muzică, precum „Ana Lugojana”, „Răsunetul Ardealului”, „Peste deal”, susținând deschis cauza unirii tuturor românilor, stimulați îndeosebi de Liga pentru unitatea politică a românilor, a cărui președinte era profesorul Dimitrie F. Caian, directorul Liceului „Unirea” și fost primar a orașului Focșani timp de o legislatură.

Unii dintre fondatorii societății au avut de suferit, profesorul Nănulescu, socotit instigator prin muzică, a fost la un pas de a fi executat de ocupantul german, numai intervenția de ultimă oră a primarului Ștefan Graur l-a salvat, fiindu-i comutată pedeapsa cu înjositoarea activitate de corvoadă publică. Ulterior, nici primarului Graur nu i-a fost mai bine, pentru ideile sale, conferințele și cuvântările ținute pentru UNIRE, a fost arestat și apoi deportat timp de 2 ani în Bulgaria.

În 1914, când începuse vâltoarea războiului, un grup de tineri aflat sub conducerea profesorului Vasile V. Haneș (autor de manuale școlare) și a „maestrului de muzică de la Unirea”, Dardarian Rădulescu, au înființat o nouă societate corală numită de astă dată „Lira Putnei”. În urma evenimentelor dramatice ale războiului, care au lovit din plin Focșanii și județul Putna, formația s-a dizolvat, însă s-a reînființat în 1919 sub denumirea de „Filarmonica”, condusă de avocatul Leonte Bălan. Noua formație era compusă din foștii membri ai societăților „Doina Vrancei” și „Lira Putnei”.

Mișcarea cultural-muzicală în Focșani a fost favorizată și încurajată de înființarea Teatrului lui Ion Lupescu (1873) în grădina publică a orașului, apoi ridicarea „Teatrului Pastia” (între 1909-1913) și a Ateneului Popular (1924-1929). Ultimele două edificii au fost ridicate pe haina arhitecturală a orașului de maiorul Gh. Pastia, un adevărat Mecena al orașului nostru. „Am stat pe bordura trotuarului, mâncând măsline și ceapă cu pâine, supraveghind ridicarea teatrului care să deservească cultura acestei urbe” arăta eroul de la 1877 în memoriul său lăsat urmașilor.

Pe scenele acestor edificii ale culturii s-au perindat actori de mare valoare: Matei Millo, Pascali, Manolescu, Arstita Romanescu, Fani Tardini și mulți alții. Mai târziu, marele Enescu!

Prima orchestră a orașului a luat ființă în 1873, potrivit contractului 5849/4 sept. 1873. „Banda muzicală” a comunei totalizează 25 de persoane, fiind plătit fiecare membru cu solda de 25 franci și 89 bani pe lună, conform contractului amintit, semnat de primarul C. Ardeleanu.

Orchestra de muzicanți a primăriei era condusă de capelmaistrul Daniel Huber, care își desfășura activitatea conform contractului semnat pe 2 ani. Contractul cuprindea programul de lucru, îndatoririle formației (printre care, duminica, trebuia să prezinte focșănenilor un program de promenadă în Grădina Publică), cât și portul uniformei, care era foarte atrăgătoare, după model italian.

Activitatea formației s-a desfășurat în cadrul Companiei de pompieri a garnizoanei Focșani sub comanda căpitanului Alex. S. Profir. Formația își asigura subzistența, cântând la cerere la diverse ceremonii de la sărbători naționale, religioase, la nunți, botezuri, cununii sau la petreceri private. O cotă parte din venit era încasată de primărie, care asigura instrumentele muzicale și uniforma.

În 1874, instrumentele au fost aduse de la Praga pe cheltuiala fraților Gheorghiu, care au plătit 1109,60 florinti de aur, iar transportul a fost asigurat de proprietarul Alexandru Puiu. În același an, directorul teatrului, Ion Lupescu, a adus la Focșani o trupă și o orchestră italiană, spre marea bucurie a amatorilor de muzică modernă. Printre aceștia se afla o parte din viitoarea echipă, condusă de tânărul de doar 19 ani, Lucio Vecchi.

La 15 iulie 1874, intervine un nou contract cu trupa tânărului italian, care până atunci a dirijat orchestra de operetă alui Aslan în parcul Raymondi. Aslan, tot de sorginte italiană, împreună cu generalul dr. Ion Macridescu, au pus bazele băii comunale focșănene „Baia Aslan” o mare binefacere pentru sănătatea orășenilor (baia a funcționat până în 1965, în apropierea C.N. Al. I. Cuza).

Contractul cu primăria a fost semnat de Lucio Vecchi, Cantardi și Orlando (frații lui Lucio), Luigi Pedersoli și românii Vasile Iosifescu și Costică Martin „prin care se angajau ca, în calitate de muzicanți, cu instrumentele pe care le aveau în trupă, să deservească onorabila primărie din Focșani”.

Capelmaistrul șef era Lucio Vecchi, iar secund D. Huber. Din statul de plată pe luna august 1874, primăria plătea suma de 1574 lei pentru 27 membri ai formației orchestrale. Venirea trupei aduse de Lucio Vecchi a fost de bun augur pentru viața culturală și nevoile melomanilor focșăneni.

Lucio Vecchi s-a dovedit a fi un artist cu o temeinică pregătire și „cel dintâi muzician care vine cu muzica modernă clasică să înlocuiască cântările psalmice tradiționale, cântări străvechi lăutărești. A adus din Italia lui, ce a avut mai frumos acasă și peste 60 de ani ne-a învățat ce-i frumos, modern și nou. Prin el, focșănenii, încă din 1874 au luat contact, în târgul lor, la teatrul Lupescu cu reprezentanții de operă italiană. Până în pragul morții sale din 1930, a fost prin muzică animatorul societății focșănene” ne spune I.M. Dumitrescu, cronicarul Focșanilor.

Lucio Vecchi ne-a adus, în pragul Războiului de Independență (1877-1878), spiritul de libertate din copilăria sa, pe care o văzuse în Italia lui G. Garibaldi (ce îl ținuse în brațe în copilărie), a lui Camillo Cavour și a regelui Victor Emanoille.

În cei 60 de ani de activitate nu s-a preocupat de afaceri sau de politică. Soția sa, Maria Lucio Vecchi, româncă, a condus Institutul domnișoarelor, asigurând o educație morală temeinică tinerelor fete din Focșani. Prin muncă și perseverență, L. Vecchi obține în 1881, prin concurs, funcția de Șeful muzicii militare a eroicului Regiment 10 Putna, dobândind gradul de maior. În Primul Război Mondial a fost rănit pe front, numărându-se printre cei 25 de ofițeri superiori invalizi din Focșani.

Din punct de vedere componistic, a creat compoziții proprii, rămase nemuritoare: „Marșul glorios al Regimentului Putna nr. 10“, „Scene din Carpați“, „Amintiri din tinerețe“, „Coca“ - vals dedicat fiicei generalului Al. Vaitoianu, bunul său camarad și prieten. Lucrările sale vorbesc și despre frumusețea locurilor: „Pe malul Milcovului“, „Pe malul Trotușului“, „Odă Oneștiului“ și altele. A încurajat și sprijinit mișcarea muzicală liberală, a cursurilor școlare, religioase și militare, precum vestitul cor al Regimentului 2 Geniu Focșani, condus la acea vreme de colonelul Al. Vaitoianu, devenit apoi general.

În ziua de 6 august a avut loc pe Câmpul de Onoare de la Mărășești prima aniversare a bătăliei eroice de la Mărășești, prima aniversare oficială a luptei eroice care a dus vestea în Europa. Oficialitățile de stat și cele militare, regele Ferdinand – Întregitorul, au fost impresionați de Corul Catedralei Sf. Ioan din Focșani în armonie cu fanfara lui Lucio Vecchi, care dădea răspunsurile la serviciul divin oficiat de Mitropolitul Pimen al Moldovei. S-a remarcat, de asemeni, interpreta Maria Dumitrescu, care a impresionat asistența prin frumusețea vocii sale. Cu sprijinul direct a lui L. Vechhi, în 1923, Maria Dumitrescu a trecut cu succes Conservatorul din București, continuându-și studiile la Viena, lucru consemnat de ziarele vremii: „Românca Maria Dumitrescu nu a rămas cu nimic datoare și, prin frumusețea glasului și a chipului ei, a ridicat muzica și rolul ei pe cea mai înaltă treaptă a artei”.

Eroul nostru de suflet, care astăzi este dat uitării, a decedat la 3 ianuarie 1930, pe când dirija tânăra orchestră, nou înființată „Cântarea Putnei”.

Viața muzicală focșăneană, cu frumusețile și greutățile ei, a intrat într-o nouă etapă, cu personalități și activități care merită a fi cunoscute.

Profesor Cezar CHERCIU


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.