VIDEO + Galerie foto | Tradiții și obiceiuri din Vrancea, în prima zi de Paște
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi îmbucurătoare sărbătoare de peste an este sărbătoarea Paştilor, sau Învierea Domnului. Sărbătoarea Paştilor, sărbătoarea luminii şi a bucuriei, şi-a păstrat nealterată magia şi sfinţenia, fiind prilej de linişte sufletească şi de apropiere de familie. Din momentul săvârşirii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, salutul obişnuit este înlocuit cu cel de "Hristos a-nviat", la care se răspunde "Adevărat a-nviat", salut păstrat până la Înălţarea Domnului.
Un obicei, vechi de când lumea, spune că în această zi trebuie să te speli cu apă neîncepută, adusă de la fântână, în care se pune un ou roşu, un ban de argint şi flori, să fie toţi frumoşi, roşi în obraji, cum e oul încondeiat şi florile de primăvară.
În satul Lepşa, obiceiul e ca prima zi de Paşti să fie petrecută în familie, alături de copii şi nepoţi. Bunica Aneta Marian aşteaptă cu nerăbdare această sărbătoare, să i se umple casa de nepoţi. Dis de dimineaţă pregăteşte coşul cu bunătăţi: ouă, cozonac, drob de miel, brânză, după care merge, împreună cu rudele ei la biserică, să fie bucatele binecuvântate de preot.
„Am pregătit carne de miel, tradiţională de Paşti, cozonac, ouă roşii, ciorbă de miel, miel la ceaun. La noi în zonă mielul se face la ceaun. Aşa am învăţat de la străbuni, în ceaun, la plită. Pregătim la grătar sau tochitură de miel din măruntaie”, spune Aurica Marian.
Când coşul e gata, toată familia, mai puţin străbunica Măriuţa, pleacă la biserică unde preotul binecuvântează bucatele pregătite de sărbătoare, căci, în această zi sfântă, toţi din familie, oriunde ar fi, sunt aşteptaţi cu drag să vină acasă. Străbunica Măriuţa îşi aminteşte cu emoţie cum era pe vremea tinereţii sale.
„Era frumos tare, ne pregăteam înainte, coseam tot postul mare la cămaşa pe care o îmbrăcam luni, după Paşti. Ţeseam catrinţele, una mai frumoasă decât alta, cu modele care mai de care. Băieţii veneau să ne ceară de la părinţi, să mergem la bal, la salon."
- Vă dădeau voie părinţii? o întreb pe străbunica Măriuţa.
„Ne dădeau, fetele erau altfel pe vremea mea, mai cuminţi” , spune bătrâna zâmbind.
La întoarcerea de la biserică, bunica Aurica pune într-o cana mai mare, din lut, un ou roşu, flori şi un ban de argint, peste care toarnă apă ne începută, adusă de la fântână. Fiecare se clăteşte cu apă pe faţă, să fie roşu în obraz ca oul, frumos ca florile de primăvară şi sănătos tot anul.
„Punem ou roşu în apă, o floare, un bănuţ şi ne clătim pe faţă, să fim voioşi, să fim roşi la faţă. Cine se spală ultimul, ia bănuţul!”
După ce-au umplut masa cu bunătăţi, afară, la soare, sub pomii înfloriţi, ciocnesc cu toţii câte un pahar cu vin, să aibă putere de muncă şi nu gustă din bucate până nu ciocnesc şi un ou, să fie mereu împreună, aşa cum sunt în prima zi de Paşti.
„La noi e un obicei păstrat de sute şi sute de ani... Se spune că dacă ciocnim ouă în ziua de Paşti, membrii familiei se vor vedea şi pe lumea cealaltă”, spune bădiţa Valeriu Nedelcu, fiul străbunicii Măriuţa.
„Ne bucurăm că am mai prins încă un an să sărbătorim Paştile cu mama - străbunică, eu bunică, cu fraţii şi nepoţii. Suntem în familie, uniţi şi aşa să rămânem mereu”, spune bunica Aurica Marian.
„Tare e bine când îi văd acasă, parcă simt lipsă când nu-s aici!” spune şi Măriuţa Nedelcu.
Bucuria este mare în familie, mai ales că de Paşti a putut să vină acasă şi nepoata Eliza, aflată la studii în străinătate.
„Am venit special din Berlin unde studiez. Pentru noi e ceva obişnuit să petrecem aceste sfinte sărbători, împreună, e tradiţie respectată de toată familia. Mi-era dor de sat, de oameni, de curtea noastră, de verişorii mei, de bunica, de poveştile străbunicii noastre.”, spune Eliza care a dorit să facă si o urare.
„Paşte fericit şi multă înţelepciune. Cristos a Înviat! ”
În Vrancea Arhaică există credinţa, transmisă din generaţie în generaţie, că nu e bine să dormi în ziua de Paşte, că-ţi ia strigoiul anafura dintre dinţi, o vinde diavolului şi nu mai ai noroc în casă. Puteri deosebite i se atribuie şi lumânării de la Înviere, care este păstrată şapte ani, fiind aprinsă în caz de grindină, furtuni, sau mari primejdii. (Janine VADISLAV )
Articol republicat în Ziarul de Vrancea, prima publicare a fost pe 17 aprilie 2017