Focşani şi o parte a judeţului Putna sub administraţia „pumnului de fier” german - 1917
În acele vremuri cumplite şi tulburi, Mihail Sadoveanu era soldat corespondent pe front, avand alături colegi pre Octavian Goga şi învăţătorul poet Al. Mateevici. Acesta, în paginile “File însangerate” – 1917 aducea un adevărat omagiu Vrancei eroice şi oamenilor ei. “Aici e Vrancea, vechea Vrance a lui Ştefan cel Mare, cetăţuia în care n-au putut răzbate inamicii fără crâncenă pedeapsă. E cetatea de piatră a Moldovei, unde duşmanii au fost sfăramaţi de oştenii noştri…”.
Iarna aspră a anului 1917 a rămas memorabilă- “între ziua de Sf. Vasile şi Sf. Ioan, 1-7 ianuarie a fost urgia pămantului, cerul de sus ce s-a abătut asupra acelor locuri de suferinţă. Acum au fost evacuate satele de pe linia frontului, locuitorii fiind izgoniţi, lăsand în mana duşmanului întregul avut. Astfel, femei, bătrani garbovi, copii, bolnavi au părăsit casele”, se arată într-un raport al primăriei. Frontul s-a stabilit forţat pe linia raului Purna de la Vidra-Burca la Goleşti-Boloteşti şi mai departe la aliniamentul Nămăloasa- Brăila. Judeţul Putna, prin forţa lucrurilor, a fost împărţit în două zone – cea ocupată de inamici, formată din 45 de comune, cu două oraşe, Focşani şi Odobeşti, a doua zonă a fost cea neocupată, la nord de oraşul Mărăşeşti, ce cuprintea 40 de comune, cu trei oraşe celebre: Panciu, Adjud şi Mărăşeşti. Prefectura Putna şi două serivicii, sanitar şi tehnic s-au retras la Sascut, cu reşedinţa la fabrica de zahăr din localitate.
În raportul lui Ion Popescu, fostul şef al Poliţiei Focşani, adresat Ministerului de Interne (1919), se arată că ocupaţia germană a început în Focşani, zona ocupată de inamici între 25 decembrie 1916- 10 noiembrie 1918, cunoscand trei etape.
În prima periodă: 26 decebrie 1916- 17 martie 1917, a avut loc organizarea trupelor inamice, iar Comandantul corpului I german a comandat etapa de ocupare. Purtarea lor cu populaţia şi cu autorităţile locale se poate caracteriza cu un singur cuvant: brutalitate. Au fost desfiinţate autorităţile locale cu foarte rare excepţii (serviciul sanitar a rămas), a fost subordonată justiţia, poliţia, iar primăria a fost transfostmată în centru de executare a ordinelor date de ocupant.
A doua parte a durat din 17 martie 1917, pană la 20 iunie 1918, periodă de regim sever de ocupaţie.
În cea de-a treia periodă 20 iunie – 10 noiembrie 1918, comanda etapei de ocupaţie numărul 225 a fost încredinţată maiorului Radke, caracterizată prin stoarcerea bunurilor populaţiei, în mod organizat, sistematic, pe fiecare stradă şi casă, cu apparentă legalitate, dată de ordonanţele germane elaborate.
În primele patru săptămani de ocupaţie, pană cand s-a stabilizat oridinea “pumnului de fier” german a fost un adevărat haos, cand avutul public şI lucrurile s-au aflat la discreţia invadatorului. Comandamentul de Etapă german avea puteri absolute, pentru a putea asigura hrana trupei de ocupaţie şi a înprospăta zona frontului cu trupe, materiale, alimente şi foraje. Comandamentul german dirija aplicarea ordonanţelor draconice, venite de la Bucureşti, dar şi cele locale. Pentru jefuirea populaţiei a fost realizat un oficiu de rechiziţii, ce aduna mobile de preţ, opera de artă, material preţioase, cereal, blănuri, foraje. Uneori se elaborau bonuri de rechizită, care, însă, s-au dovedit în timp că erau bonuri fără valoare pentru bancă. S-a trecut la o măsură drastică de cartelare a alinetelor, fiind fixată o raţie insuficientă de 225 g făină şi 150 g de mălai de persoană. Painea, carnea, uleiul şi săpunul se vindeau la preţ de speculă. Astfel, s-a trecut la o politică de informare a populaţiei, însoţită de amenzi costisitoare pentru cei ce nu se conformau. Consiliul primăriei Focşani a fost obligat să voteze un împrumut de război de la populaţie, la început de 572.000 lei în 1917, iar în 1918 de 9.234 lei. În anii ocupaţiei, administraţia a funcţionat fără buget, doar pe bază de note financiare, ordonate de ocupant. Pentru atitudinea curajoasă a fostului primar, care şi-a permis să trimită un raport acuzator, în care arăta starea cumplită în care locuiesc cei 25.000 de locuitori şi pentru că s-a opus a niminaliza locuinţelor, acesta a fost atacat şi deportat în Bulgaria, în lagăr.
Din 20 de commune aflate sub ocupaţia inamicului, au fost trimişi la muncă pentru nesupunere, oameni pentru nevoile germane în Olt, Ialomiţa, Ilfov şi la fabrica de zahăr de la Giurgiu. În zona ocupată, nemţii au distrus parţial sau total şcoli, biserici, primării, iar arhivele au fost arse. În Focşani, nemţii au ocupat localul Prefecturii, iar cea mai mare parte a arhivei a fost folosită la aprinderea focului. În judeţ au fost înfiinţate lagăre de prizonieri romani la Dragosloveni, Goleşti şi Odobeşti, oamenii fiind folosiţi la cele mai grele munci, la lucrări din pădure şi drumuri.
Profesor Cezar CHERCIU
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare -februarie 2017
