Ei bine, dacă s-a încălcat acest text de lege, respectivul lucru este grav nu doar din punct de vedere legal. Aspectul respectiv arată, pe de o parte, că anumite personaje se pot distra cu legile României, fără nicio problemă, iar, pe de altă parte, putem afla și noi cât de discrete sunt instituțiile Statului Român, dacă un astfel de caz a trecut neobservat de atâta timp, mai ales că s-a scurs peste un deceniu de când e posibil ca un fapt de genul acesta să se fi întâmplat la Focșani.

Dar mai bine să lăsăm autoritățile abilitate, dacă vor dori sau nu, ca măcar acum să procedeze la o analiză, fie ea și tardivă, dar cel puțin lămuritoare. Iar subiectul analizei ar fi acest monument aflat la nr crt 160 în lista de patrimoniu a județului Vrancea. Să vedem ce-i cu el conform documentelor locale de arhivă.

În trecut, strada Cotești din mahalaua Tăbăcarilor a fost denumită astfel pentru că era artera de comunicație care se îndrepta către acea periferie a Focșaniului de unde se putea ajunge destul de repede în vatra și podgoriile localității Cotești, cel mai important sat din marginea de sud a orașului. Așa că de la direcția frecventată de cei mai mulți trecători care parcurgeau această stradă a târgului a rezultat denumirea Calea Cotești, apoi strada Cotești, titulatură ce a rezistat până în prezent. Cu toate acestea, o scurtă perioadă s-a numit și strada Cap Bun, în secolul al XIX lea, dinspre răsărit până la intersecția cu strada Borzești de azi, în cinstea ilustrului Tache Pastia (poreclit Cap Bun ). După asasinarea primului ministru de către legionari i s- a zis, I .G .Duca (1933-1940).Când legionarii au venit la putere, i-au găsit repede alt nume, adică Profesor Doctor Cantacuzino (1940-1948), savantul medic, mort din cauze naturale cam în aceeași perioadă cu lichidarea sălbatică a lui Duca. Din anul 1948 tovarășii, bine cocoțați la cârma națiunii, au decis că această stradă trebuie să se intituleze după teribilul, nimeni altul, decât Mao Tse Dun (Mao Tze Dun) întru slava mărețului cârmuitor al poporului chinez. Numele acestui despot a fost înlocuit însă repede, în aproximativ un deceniu, chiar dacă ”sublimul erou” era încă în viață și în deplinătatea atribuțiilor sale politice. Iar vechiul nume, acela de Cotești și-a reluat locul în nomenclatura stradală a vechiului Focșani și nu a mai îndrăznit nimeni să-l modifice, cel puțin până azi.

Asta despre stradă, iar despre cei care au locuit în zonă putem aminti doar o singură familie și cu asta am spus totul, familia Pastia. Un vlăstar al ei este cunoscut de  majoritatea focșănenilor și de mulți vrânceni pentru cele două edificii dăruite celor din prezent și din viitor, tuturor celor ce locuiesc și vor locui în acest spațiu geografic: Teatrul Comunal și Ateneul Popular. În familia Pastia, personalități de seamă au fost mai multe, însă niciuna nu s-a ridicat la monumentala imagine a marelui nostru filantrop Maior Gh Pastia. Însă cine vrea să afle mai multe poate să viziteze incinta Cimitirului Nordic din Focșani, unde există câteva monumente funerare ce poartă inscripțiile numelui Pastia.

Ceea ce ne atrage, în prezent, atenția pe această stradă este colosalul edificiu de la nr 17 al Liceului Comercial, fosta Școală Comercială, proprietatea de odinioară a Camerei de Comerț Focșani și fost sediu al Întreprinderii Județene de Productie Industrială și Prestări Servicii pe scurt IJPIPS apoi Diversis S A. Mai nou a fost cumpărat, după toate semnalele, de persoana potrivită să o restaureze corespunzător. Peste drum de ea găsim Biserica Armenească (cea muntenească), iar după clădirea Școlii Comerciale urmează în sens crescător al numerelor poștale câteva case, destul de interesante, până la numărul 25 unde te-ai fi așteptat să găsești imobilul de la nr crt 160 conform listei monumentelor istorice. Adică o clădire veche și deosebită construită în 1904, așa cum consemnează lista menționată mai sus, denumită Casa Gr. Giurgea.

Casa este descrisă în hârtiile de arhivă astfel „Construcție de zid, acoperită cu tablă, teracote, lumină electrică, zugrăvită, având 6 camere și 6 dependințe”, iar acest nume Gr. Giurgea  aparținea proprietarului care a stăpânit-o în vremuri recente și a achiziționat-o în preajma anului 1950. Dar la momentul construirii ei altcineva a decis înălțarea respectivului edificiu. Acest personaj s-a numit Constantin Darie Pastia din celebra familie care a oferit atât de multe Focșaniului și focșănenilor. Acest Darie Pastia, văr cu marele nostru donator, a avut un rol important în Focsaniul Vechi, fiind unul dintre cei care au pus umărul, din punct de vedere material, în jurul anului 1900, la înălțarea impozantului sediu al Băncii Economia. Dar după ce a văzut gata sediul acestei Societăți, în 1903, s-a hotărât, anul următor, să construiască și pentru familia sa, pe strada Cotești, o clădire remarcabilă, cu siguranță, dacă Comitetul de Cultură și Artă a considerat, la un moment dat, că poate să o adauge în lista monumentelor istorice. Însă altcineva a fost de părere că acest imobil nu are vreun rost să mai încurce zona, fiind mult mai util spațiul ocupat de clădire pentru diverse amenajări peisagistice, frumoase, fără discuție, dar în totală contradicție cu normele legale în vigoare, întrucât au fost aranjate pe o porțiune protejată din punct de vedere cultural. Însă la noi se pare că se poartă astfel de subtilități, bineînțeles, nu chiar de oricine și nu în orice loc, dar atunci când se unesc interesele unora cu dezinteresul altora mai rezultă și astfel de situații.

În fine, ca o concluzie neutră, dacă a dispărut casa, monument istoric, de pe strada Cotești, de la nr 25, foarte bine poate fi înlocuită cu superbul, modernul și recentul edificiu de la numărul poștal următor (27). În acest fel evidența monumentelor istorice din Vrancea va fi intactă până aproape la ultimul detaliu.

Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea