Pe urmele istoriei

Bătălia de la Mărășești – glorie nepieritoare a armatei române și a eroilor ei (24 iulie-21 august 1917)

Cezar Cherciu
6 aug 2022 1702 vizualizări

Motto: „Aici e Vrancea, vechea Vrance a lui Ștefan cel Mare, cetățuia în care n-au putut răzbate fără crâncenă pedeapsă dușmanii lui. E cetatea de piatră a Moldovei, unde năvălitorii noi au fost de curând rupți, sfărâmați năpraznic, bătuți de oștenii noștri.” (M. Sadoveanu – „File însângerate” – 1917)

Bătălia de la Mărășești din vara fierbinte a anului 1917 a reprezentat o cotă de referință a vitejiei românești. A fost zidul de neîntrecut în calea cotropitorilor. O înfrângere ar fi însemnat umilință și robie. Nemții au numita bătălia de la Mărășești „luptele pentru străpungerea trecătorilor de pe Putna și Șușița”, iar pe cele de la Oituz „luptele pentru trecătorile din vestul Moldovei”. Bătălia de la Mărășești a durat  29 de zile, de la 24 iulie și a ținut neîntrerupt 21 de zile. În cele 16 zile de lupte efective au luptat Armata I română, comandată de generalul Eremia Grigorescu și Armata a IV-a rusă. La declanșarea operațiilor militare, începute de germani, au luat parte Divizia a 5-a și a 9-a. Pe măsură ce frontul s-a extins, au intervenit Diviziile a 13-a și 14-a, apoi către sfârșitul confruntării, Diviziile 10, 11 și 15.

Din partea germană au participat 11 divizii, care dispuneau de o mare forță umană și tehnică militară superioară. Divizia 12 bavareză și Corpul ei alpin, Diviziile 115, 217, 81, 219, 109, 76, 216, divizia 13 trăgători austrieci și Divizia 301 mixtă. Centrul de comandă și aprovizionare cu hrană, muniție și împrospătarea trupelor se afla la Focșani.

Un număr de 40 de comune din județul Putna se aflau sub ocupație germană, iar 42 de comune de la nord de Mărășești formau teritoriul liber, controlat de autoritățile române. În această zonă se afla un număr de 25.000 de refugiați, veniți din zona ocupată sau din Oltenia, Muntenia și Dobrogea.

În marea confruntare, pierderile românilor au fost mari, 450 de ofițeri și peste 26.000 de soldați, morți, răniți și dispăruți. Inamicul a înregistrat peste 65.000 de victime. În fruntea acțiunilor militare s-a aflat Statul Major al Armatei a I-a, comandat de energicul general Eremia Grigorescu, o personalitate marcantă a epocii, care le-a cerut luptătorilor: „La fapte, generali și soldați! Disprețuiți moartea de care nu s-au temut niciodată strămoșii noștri. Pe aici nu se trece!”. Sorții au hărăzit ca o parte din iureșul încleștării să se desfășoare tocmai pe moșia socrului său G. Negropontes (fiind căsătorit cu fiica acestuia) iar la un moment dat a ordonat chiar bombardarea castelului Negropontes din Mărășești, unde nemții au înființat un centru de comandă.

Luptele de la Mărășești încep în zorii zilei de 24 iulie 1917, ora 4.30, ca un uragan de foc, zvârlit din gurile celor 800 de tunuri ale artileriei germane, aflate sub comanda generalului Kurt Von Morgen, în zona Mărășești-Doaga. Aici, la Doaga, pe Siret s-au dezlănțuit românii în luptă la baionetă. S-au evidențiat în mod deosebit Regimentul 32 Mircea Vodă, unde 1000 de luptători s-au avântat cu pieptul gol în înfruntarea inamicului. Le-au fost aproape bravii ostași ai Vânătorilor de Munte. A fost un moment unic în analele militare, unde bravii noștri fii și-au înfruntat inamicul. Nemții au încremenit de groază în fața „fantomelor albe” (soldații erau îmbrăcați sumar doar în cămașă și izmene), acei oameni înarmați până în dinți au luat-o la fugă mestecând pământul. Astfel, Divizia a 9-a, sub comanda generalului Scărișoreanu, își va lua mai târziu denumirea de „Divizia Mărășești-Doaga”.

Ziua de 6 august a devenit o zi de neuitat în istoria neamului nostru, zi de sânge și victorie, care însemna pentru suflarea românească „a fi sau a nu fi”.

Epopeea de la Răzoare s-a declanșat dimineața la 6.30, printr-un puternic bombardament de artilerie inamică, care între orele 8.00 și 9.00, a atins maximum de intensitate, având ca obiectiv distrugerea Diviziilor 13 și 9 române.

Prin spărtura creată de Divizia 115 germană, între Diviziile 10 și 13, inamicul urmărea ocuparea Cotei 100. Cucerirea acestei Cote ar fi însemnat distrugerea Diviziilor 14 și 9 și restul Diviziei 13, fie aruncarea armatei române în Siret, fie capturarea ei. Din acest moment s-a dezlănțuit o luptă sălbatică pe viață și pe moarte. În apărarea „Cotei sângelui” (denumire dată de ostași) au fost trimise în marș frontal (alergare 5 km cu echipament) rezervele de la Răzeșul lui Haret. Până la sosirea rezervelor, Cota 100 a fost apărată de Campania de mitralieri din Batalionul I Regiment 51/52 infanterie. Comandantul companiei era căpitanul Ignat Grigore. Acest erou a executat cu prețul vieții ordinul primit „să țină în loc înaintarea dușmanului cu orice preț”. Astfel, a murit cu mâna pe mitralieră, întreaga campanie, de la soldat la căpitan. Toți au fost înmormântați în ziua de 7 august în partea de nord a viilor lui Negropontes. În 1924 osemintele eroilor au fost aduse la Mausoleul Eroilor, iar cele ale căpitanului Ignat Grigore (maior postmortem) au fost așezate în Cripta de onoare a Mausoleului. Acesta fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” Cls. a II-a.

Către amiaza zilei, inamicul a făcut o breșă între Regimentele 47 și 51, apropiindu-se la 800 m de bateriile de artilerie române. Au fost băgate în luptă Batalionul I din Regimentul 50, condus de căpitanul rezervist inginerul Nicolae Miclescu și Batalionul II din Regimentul 48, comandat de maiorul Tomescu, iar Batalionul III din Regimentul 47, comandat de inginerul rezervist Dragomirescu, au pornit la atac din proprie inițiativă. Prin contraatacul eroic a celor trei batalioane s-a reușit refacerea liniei de rezistență română. În luptele în Răzoare, Diviziile 9, 13 și 10 au pierdut 114 ofițeri și 4800 soldați morți și dispăruți. Au fost capturați 700 de ostași inamici. Onorurile zilei s-au cuvenit Diviziei 13, condusă de generalul Ion Popescu – Sanitarul.

În aceeași zi a căzut la datorie, nu departe de pădurea de la Răzoare, fetița erou, Maria Ioan Zaharia, în vârstă de 12 ani, care a sprijinit bunul mers al timpului de artilerie român din Răzeșul lui Haret. Printre eroii de la Răzoare se află și  lt.col. Artur Vârtejanu, comandantul Batalionului I din Regimentul de Vânători de Munte, alături de alți 16 ofițeri și 500 de soldați. Colonelul Vârtejanu a ordonat „să nu treacă nimeni peste corpul meu”.

Deși rănit, a supraviețuit în această încleștare și eroul nostru, focșăneanul căpitan Nicolae Miclescu (1873-1946) descendent dintr-o veche familie boierească din Moldova. A absolvit studii de Drept și Inginerie, iar între 1914-1916 a fost ajutor de primar a orașului Iași. A avut un rol important în reușita bătăliei de la Răzoare, înfruntând cu celelalte două batalioane amintite, cinci divizii inamice, comandate de feldmareșalul von Mackensen. Constantin Kirițescu descrie acțiunea eroicului „batalion Miclescu” astfel: „într-o ordine desăvârșită izbește flancul drept al dușmanului. Inamicul e cuprins de panică, fuge în dezordine, lăsând în teren cadavre și răniți. La ceasurile 12.30, întreaga linie românească era refăcută”.

Nepotul său, Petru Rosetti-Bălănescu, îl amintește în scrierile sale, arătând că „la 6 august 1917, unchiul Nicolae a avut cinstea să poarte pe umerii săi, patru ceasuri, soarta neamului său”. Locotenent-colonel (r) inginer Nicolae Miclescu prin înalt Decret Regal  nr/1302/1938 a fost numit „ofițer a la suite” în Regimentul de Dorobanți Putna.

Un alt descendent al unei mari familii boierești, care a luat parte la luptele de la Răzoare, a fost generalul Radu R. Rosetti (1877-1949, colonel la acea vreme, fiu al memorialistului Radu Rosetti (1835-1926). Eroul de la Răzoare, Radu R. Rosetti, ofițer de carieră, istoric, membru al Academiei Române, a fost arestat de comuniști, iar în 2 iunie 1949, a decedat la închisoarea Văcărești, în perioada detenției politice.

Colonelul N. Dabija, cunoscut analist militar arăta: „Bătăliile de la Mărăști și Mărășești rămân pentru poporul român glorii nepieritoare”, iar generalul Eremia Grigorescu consemna prin ordin de zi: „Mărășeștiul fu mormântul iluziilor germane”...

„Dimpreună cu voi depunem, pe mormântul eroilor ce au căzut, florile recunoștinței unui popor întreg”

Faptele lor eroice, sacrificiile lor, nu trebuiesc uitate, iar jertfa lor trebuie respectată și luată ca model, toate fac parte din lecția de istorie a neamului românesc.

Profesor Cezar Cherciu

Citiți și :

 

Astăzi despre: Bătălia de la Mărăşeşti, dincolo de paradă;

Astăzi despre: Eremia Grigorescu - Generalul care sub deviza „Pe

aici nu se trece” a făcut scut de apărare Țării în luptele din vara

anului 1917. Deosebit de inteligent, a studiat și discipline diferite de

cele militare: Matematica la Sorbona și Medicina;

Astăzi despre: Generalul român decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, în Bătălia de la Mărășești - Henri Cihoski. Întemnițat la vârsta de 78 de ani la Sighet, unde a murit după 11 zile. A dorit să fie înmormântat la Mărășești. Era căsătorit cu o focșăneancă;

6 August 2021 - 104 ani de la Bătălia de la Mărășești;

24 iulie 1917 - Începe bătălia de la Mărăşeşti


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.