O întâmplare care fost foarte aproape de a se sfârși tragic, adusă-n atenția publică de o mămică din Focșani
Bună ziua! Doresc să vă împărtășesc povestea mea, pentru a nu mai trece și altă mămică prin ce am trecut eu!
Într-o seară (s-a întâmplat în urmă cu o săptămână, pe 19 octombrie 2020 - n.red.), băiețelul meu de 3 ani și 7 luni a înghițit o baterie (metalică - n. red.), cât o monedă. Imediat îl îmbrac merg la urgență cu el, mă preia medicul X de UPU, îi zic speriată ce s-a întâmplat (explicând de care baterie), domnul dr. X foarte calm îmi răspunde: „Știu doamnă de care baterie!”
Eu continui, „Domnul doctor, este vorba de o baterie, poate curge acid din ea!” și domnul „mă liniștește", spunându-mi că „nu suntem atât de puternici să topim metale (o va elimina în scaun)”. I-au făcut CT (Tomografie Computerizată - n.red.), au văzut că i-a rămas în gât, ne-a trimis la ORL.
Doctorul nu era de gardă, vine domnul doctor Y de acasă (respect), încearcă să-i bage o cameră pe gât (pe viu!). Nu vede nimic, nu ne zice mare lucru, domnul asistent foarte sigur pe el: „o elimină în scaun!” Plecăm și de acolo mergem iar la UPU. Îi dă să mănânce pufuleți, floricele, să bea coca- cola „să se ducă bateria” (copilul tot nu înghițea saliva!). Ne trimite și la pediatrie, la doamna doctor Z. Îi explic că acea baterie este în gât spre piept, îl apasă de 2 ori pe burtică: „e ok,nu e balonat!”, concluzie: „o elimină mâine in scaun”. Totul bine!
Mergem jos, ne zice că putem pleca. Mă strigă după, să semnăm că plecăm pe propria răspundere acasă, cu precizarea să ne întoarcem dimineață la chirurgie pediatrică (că nu e nimeni de gardă). Ne întoarcem dimineață la chirurgie și se uită pe CT, ne trimite să facem raze. Îmi dă filmul, bateria la locul ei! Ne trimite la ORL copii, concediu. Mă întorc. Ne trimite la adulți. Ajungem acolo, domnul doctor Y ne zice: „Trebuie să plecați la Iași să o scoată”. Am cerut ambulanță, că nu aveam cu ce merge în clipa aia. Mă duc repede acasă, iau câteva haine, mă sună domnul să ne grăbim că mergem la București. Ajung la UPU, țipă o doamnă doctor, de sperie și copilul! Ne zice că nu avem voie cu telefon. M-am conformat! Așteptăm. Plecăm după vreo oră.
Ajung la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „M. S. Curie” din București. Toată lumea agitată, că „de ce am stat atât?” Că poate rămâne copilul cu sechele, că „acea baterie a curs acolo și a făcut mult rău, sigur!”. În jumătate de oră maxim, copilul era în sala de operație, să i-o scoată! (Explicându-mi că îl vor intuba, că există riscuri, etc). După un timp, când a ieșit din operație copilul, îl aduce în salon, la perfuzii, adormit (îmi spun „îi facem antibiotic, dexa...etc”).
Și îmi zic după atâtea ore, că am avut un mare noroc, că este în viață și fără mari sechele! Nu a avut voie să bea și să mănânce 24 (douăzeci și patru) de ore!
Știți ce înseamnă să plângă copilul că îi e foame și sete și să nu-i poți da? E crunt, vă zic eu doamnelor și domnilor doctori de la Spitalul Județean Focșani! Nu ați învățat nimic despre ce conține o baterie și cât rău poate face în corpul uman???!! Eu un simplu om, i-am explicat domnului X, dar nu am avut crezare! Voi nu ați învățat aceeași facultate ca medicii din București??!! Știți că dacă acea baterie era puțin mai jos și lua contact cu sucul gastric, copilul meu putea să nu mai fie azi, sau să rămână cu sechele pentru tot restul vieții??!! Probabil nu știți sau nu vă interesează (că dacă era vreuna din cele două, îmi dădeați ambulanță de seara, când am ajuns la UPU, să plec mai departe, NU să-mi ziceți că „nu este cazul!”).
Mulțumesc lui Dumnezeu că a fost o minune și am scăpat cu bine! Mămici, luați aminte! Să știți voi ce aveți de făcut în caz de... Sunt medici de la Spitalul Județean Focsani, care habar nu au! Copilași sănătoși vă doresc! Am postat aceste întâmplări să vadă toate mămicile! Mulțumesc domnului doctor Y de la ORL că în ultimul moment ne-a dat ambulanța și am ajuns repede! Nu voi da numele medicilor nimănui, doar dacă se autosesizează cineva competent în a rezolva ceva! Mulțumesc pentru înțelegere!