VIDEO Astăzi despre: Octavian Paler - scriitor, jurnalist, editorialist și om politic
Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.
Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.
Biografie
„Am încercat să rămân decent într-o istorie indecentă”
În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă. În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.
Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.
Căsătorit în anul 1951, are un fiu, care a absolvit cursurile universitare (ASE- Facultatea de Comerț Exterior) în anul 1979.
A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.
Activitatea politică
Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.
1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune
1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Națională, Parlamentul monocameral al României comuniste
Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică.
Activitatea civică după 1989
După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.
A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.
Activitatea literară
Umbra cuvintelor, 1970
Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
Caminante, 1980
Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
Polemici cordiale, 1983
Un om norocos, 1984 [4]
Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
Viața ca o coridă, 1987
Don Quijote în est, 1993
Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
Vremea intrebărilor, 1995
Aventuri solitare, 1996
Deșertul pentru totdeauna, 2001
Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint), 2005, editura Albatros
Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[5]
Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint[6]
Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010
Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text.[necesită citare]
În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.
Traduceri
Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion, București, 1991
Premii și distincții
Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
„Steaua României”, în grad de cavaler, 2003
In memoriam
În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian Paler.
Scoala din satul lui Octavian Paler, Lisa, ii poarta numele
Biblioteca municipala din Faragas ii poarta, si ea, numele.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
