Mă simt dator să omagiez pe bunii mei prieteni, care au plecat mult prea devreme și au fost aleși să trăiască în veșnicie
Pentru că este sâmbăta morților. Moșii de iarnă!
Mă simt dator să omagiez pe bunii mei prieteni, care au plecat mult prea devreme și au fost aleși să trăiască în veșnicie. Pios omagiu comisarului-șef Tomiță Lazăr, fratelui său scriitor, Ion Lazăr da Coza (Bădița), profesor universitar dr. psiholog Hanibal Dumitrașcu, inginer Aurel Baciu. Pe această cale doresc să îmi exprim tristețea produsă de plecarea lor în altă lume.
OCARĂ MORȚII de Daniel Mușat-Mureșanu
Ce-ai avut moarte cu ei ?
De ce nu m-ai întrebat și pe mine ?
I-ai smuls de lângă cel care plânge,
Cu ghiarele tale murdare de sânge.
De ce ești moarte hrăpăreață ?
Și le-ai furat tinerețea frumoasă ?
Ei mai aveau mult de făcut pe aici,
Dar tu i-ai răpit fără să zici.
Mi l-ai furat pe Aurel, Hanibal și Tomiță.
Nu ți-au ajuns, l-ai înșfăcat și pe Bădiță.
Tare mai ești strâmbă și hidoasă,
Lași numai durere în inima noastră.
Lumea mea este mult mai săracă,
Mi-ai făcut prietenii acum să tacă.
Ești moarte foarte parșivă,
De ce nu devii mai milostivă ?
Prietenii mei sunt acolo Sus...
Și tu chiar nu ai nimica de spus ?
Ce ai avut moarte cu ei ?
Și nu m-ai anunțat că vrei să îi iei ?
Te ocărăsc moarte și ia aminte,
Nu-mi mai băga prietenii-n morminte.
Pleacă de aici, rămâi nesătulă
Pentru ce faci, te alung cu ură
Ai mult tupeu, fără măsură.
Mai lasă-ți coasa neascuțită
Și nu mai zăbovi, nu ești primită.
Rămâi singură și părăsită,
Căci mi-ai lăsat inima împietrită.
Te ocărăsc moarte și ia aminte,
Nu-mi mai băga prietenii-n morminte.
21 Februarie 2020