Aceasta e părerea mea: Nici măcar un drept la replică, doar o părere de cititor surprins!
Sunt foarte dezamagită că în ultimii ani voluntariatul la noi a ajuns treabă oficială de stat, de județ, de oraș, comunã sau sat.
Toată suflarea românească trebuie să stea drepți când anumții voluntari (majoritatea sunt discreți, iar discreția este o mare calitate!) își fac apariția la granițele țãrișoarei noastre. Eu știam că facerea de bine are loc în totală discreție, sau aproape, atât pentru cei care primesc cât și pentru cei care dăruiesc.
De ceva vreme sunt bulversată de pretenții de care n-am auzit niciodată în 26 de ani de televiziune și vreo 10-12 de presã scrisă: când se apropie „voluntarul” și aruncă buzduganul, musai să se întindă covorul roșu și să se audă acordurile fanfarei militare și clopotele să bată în toată țãrișoara noastrã ... Vrâncenii, mai putin favorizați din punct de vedere financiar, primesc ajutor de mulți, mulți ani: posibilitatea de a face operații grele, medicamente, posibilitatea ca și copiii noștri sã studieze în afara țării, să poată petrece acasă sărbători fericite, să-i ajute pe cei pe care natura capricioasă i-a lăsat fără avutul adunat într-o viață, să ajute copii care au nevoie de îmbrăcaminte, încălțăminte, de un acoperiș deasupra capului și multe altele...
Ați auzit vreodatã vreun voluntar nemulțumit că nu i s-a ridicat o statuie?
Și acum întreb, de ce o doamnă, pe care o cunoașteți și pe care o respectați (nu toți, doar cei care o știu de câțiva ani), „țipa” în gura mare la ziar că ne-a tratat canceroșii (printre alte binefaceri) cu ceva vreme în urmă - și noi nu știm să prețuim efortul, implicarea, disponibilitatea - ,n-a fost primită ca un șef de stat într-o anume localitate? De ce trebuia să ajungă în acel loc când are un voluntar care o poate însoți la familiile nevoiașe? Mai ales că venea ca persoană particularã. De ce trebuie să stea drepți o primărie întreagă? De ce trebuie să strige în gura mare că partidul din care face parte primarul (care nu este pomenit altfel în dispută) ar fi de vină că nu i se arată considerația cuvenită. Eu, dacă vreau să rezolv o problemă, sau să fiu voluntar în orașul meu, nu cer nimănui să mă primească cu flori la Primărie. Fac ce am de făcut și-mi văd de drum. Poate trec să salut, așa e politicos.
Cum își permite aceasta doamnã? Țara e plină de oamenii de bine, care au făcut mult mai mult pentru concetățenii lor, dar n-am auzit să se plângă că autoritățile nu stau drepți în fața lor. Te porți frumos, ești politicos și nu gândești de rău despre români - mai ales față de cei aflați în nevoi. Ajuți dacã vrei și dacã poți, dar nu ceri recunoștințã veșnică. Dar, probabil că doamna, altfel, de treabă, consideră că e deja la un alt nivel și de acolo, din stratul acela rarefiat, își poate da cu părerea și chiar jigni. Mai mult, ne anunță, tangențial că e om de partid, o calitate în plus care ne obigă... Eu nu cred că un bine făcut mai e un bine, atâta timp cât împroști cu noroi. Puteți face altceva, aveți de unde alege, ceva care să nu vă provoace atâta suferință, mai ales că eu cred că ați mers de bună voia dumneavoastră acolo unde mergeți de obicei. Vă mai gândiți, poate n-a vrut nimeni să vă supere intenționat, probabil fiecare avea treaba lui pentru care răspunde la locul de muncă, oricât vi s-ar părea de ciudat.
PS. Cineva spunea odată că voluntariatul de calitate se face în tăcere, fără tam -tam, nici pro, nici contra și mai ales fără să aștepți să stea drepți cineva în fața ta. O faci pentru că vrei. Mulțumirile vin, pe canale discrete... Apropo, de când contează partidul în această discuție? Din câte știu voluntariatul nu este înregimentat politic sau dacă da, este în politica bunului simț. ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
