Aceasta e părerea mea: Îmblânzirea scorpionului (sau a bărbatului îndărătnic)
Îndărătnicia este un viciu? Mai curând o boală, aş spune. Nimic nu-l clinteşte pe îndărătnic să facă lucrurile numai cum vrea el. Să argumenteze deciziile, până obţine vot total. Să raportez cuvântul la o singură persoană, nu e potrivit. Mai curând în discuţie intră EU-colectiv. Atribuindu-l (cuvântul, adjectivul) masei cu putere decizională, cuvântul are acelaşi sens, dar capătă o „densitate” înfiorătoare. La noi, românii, acest cuvânt defineşte o trăsătură de caracter?! Dacă definim, catalogăm oamenii conform zodiacului, se spune că născuţii Zodiei Taur ar fi cei mai încăpăţânaţi reprezentanţi ai zodiacului. Om avea noi, vrâncenii, numai tauri la conducere? (Despre proverbiala încăpăţânare a berbecilor, nu mai vorbim).
Atunci mă întreb, câţi români sunt tauri (?!) Lăsând la o parte statisticile, sunt mai mulţi berbeci... Ştim asta din practică, e suficientă o singură zi în trafic, la volanul unei maşini, şi putem număra sute de „berbeci”.
În fine...
Se pare că „bat apa-n-piuă”, veţi zice, lungesc introducerea. De fapt, îmi domolesc propria-mi furie, nimic mai mult.
Zielele trecute am ascultat o conferinţă de presă, având pe ordinea de zi, starea (soarta tristă), scrisă deja, soarta sportivilor vânceni, ajunsă în comă, din lipsa fondurilor financiare.
(Vedeţi câte medalii şi la câte discipline au obţinut sportivii vrânceni diplome, premii, recunoaştere mondială, şi-mi veţi înţelege indignarea).
Cei care s-au adunat în jurul mesei, să judece şi să decidă viitorul acestor tineri, s-au întrebat ce se va întâmpla cu ei, cariera lor, viitorul lor? Aceşti tineri care şi-au dedicat întreaga viaţă sportului, care nu au trăit copilăria, adolescenţa, punându-şi şi dăruindu-şi întreaga energie pe talerul pasiunii, sportul (atletism, gimnastică, volei, fotbal, baschet, etc), aceşti tineri sunt lăsaţi în voia sorţii, la cheremul unor jocuri de culise?
Câte clipe, câte ore, câte zile, ani, nu au tras cu coada ochiului, la jocul copiilor de vârsta lor?; de câte ori nu au privit jinduind, din săli de antrenamente, perechi de îndrăgostiţi, plimbându-se mână-în-mână, sub clar de lună?; de câte ori nu au închis televizorul, nu au ieşit din bucătărie, renunţând la felia de tort, care ar fi adus kilograme nedorite corpului lor pregătit pentru sportul practicat?; de câte ori nu au renunţat la serile de dans, la excursii, la întâlniri, la iubiri?
Şi după toate aceste privaţiuni, iată, ajunşi sportivi de performanţă, iar persoanele cu putere decizională i-au condus spre o mare dezamăgire. Lăsaţi la judecata unor persoane, deloc în temă, condamnaţi de un verdict necruţător, la stagnare, sau la oprirea carierei sportive, doar din lipsă de fonduri.
Contracte îngheţate, antrenori neputincioşi, la îndemâna, cui? „Nu sunt bani, nu putem prelungi contracte, nu putem, nu avem...nu!”
E posibil aşa ceva? Se pare că da!
Care ar fi metoda îmblânzirii acestor spirite, suflete îndărătnice, gata să pună punct unor cariere?! Au decis să calce peste inimi, peste pasiuni, şi mai ales peste ani de muncă, de trudă asiduă, în numele cui?
Cum ar putea fi convinşi politicienii, patronii, antreprenorii să-şi deschidă mintea şi inima, dar mai ales punga, în faţa cluburilor sportive, în faţa sportivilor care au adus şi vor mai aduce glorie oraşului?!
Aş vrea ca strigătul meu de ajutor să se facă ecou şi să ajungă acolo unde va îmblânzi, va doborî zidul, va zădărnici planul malefic al unora care doresc să desfiinţeze şi acest sector activ din viaţa Vrancei, sportul!
Pentru că, în rest, activităţile educativo-culturale ale Vrancei trăiesc o prelungită şi agonică sincopă.
(Metafora este adresată genului masculin, pentru că îmi place să cred că, chiar dacă avem femei educate, rafinate, inteligente şi frumoase, la masa deciziilor, domnii sunt cei care le iau, definesc conceptul!)
Mariana Vârtosu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
