Aceasta e părerea mea: Sub sabia lui Damocles
Conferinţă de presă, apariţii la televiziunea naţională, alertă, telefoane din ţară.
„Ce-i cu voi, vă închid Primăria, care-i problema?”
Finanţele-s problema, care alta? Vă propun un exerciţiu de imaginaţie, spre a ne explica, de fapt, ce se întâmplă. Voi mima ignoranţa şi voi supune atenţei voastre, dragii mei vrânceni, o ecuaţie simplă, într-o aritmetică primară, pe înţelesul nostru( aşa cum ne este evaluat nivelul nostru de percepţie, de către cei din fruntea judeţului, aleşii noştri dragi).
Presupunem că Primăria este familia noastră lărgită. Acolo se adună banii din taxele şi impozitele pe care le plătim, iar profesioniştii în ale finanţelor îi împart pe capitole de cheltuieli. Să simplificăm, pe înţelesul majoritar: suntem o familie din patru membri, părinţii şi doi copii. Vin să locuiască împreună cu noi mătuşi, unchi, verişori, care din diverse motive nu se mai descurcă financiar. Nu pot contribui la cheltuielile zilnice, nici la plata facturilor lunare.. Deh! I-a lovit şi pe ei Pandemia, au rămas fără locuri de muncă, fără economii. Dar, trebuie să trăiască.
Cum procedează un tată chibzuit? Îşi întreabă cumva nevasta dacă-şi anulează programarea la Salon pentru manichiură, pentru coafură, sau dacă are de gând să achiziţioneze vreo rochie nouă, vreo pereche şmecheră de pantofi? Nu! Banii sunt la tati, el îi gestionează (sau aşa ar trebui), şi chiar dacă mami se dă cu fundul de pământ (scuze pentru limbaj), el hotărăşte! Bate cu pumnu-n masă, îşi ia aliaţi copiii, mătuşile, verii (mai sunt şi printre ei partizani cu echipa mamei), dar, tata asigură copiilor hainele, hrana, rechizitele, eventual vreo jucărie. Minimum existenţial pentru familia lărgită. Mami ameninţă, nu votează alegerea tatălui, nu este de acord, n-o interesează dacă nu sunt flori în curte, lumină la poartă, n-o interesază nimic. Nu, nu, nu!
Ea vrea rochii, pantofi, vrea salon, vrea o purtătoare de umbră atunci când se plimbă interesată pe străzi, printre noi. Vrea să fie şefa, să dirijeze banii, toţi banii chiar şi pe cei ai lui tati. Se aliază cu „maimuţele” de verişoare, şi atacă. Ce face tati? Nu găseşte altă cale şi cere ajutor...cui? Dar, îşi dă seama că trădarea venise chiar din interior, dintre rude. Mama îl sabotase întâi.
Complicat?!
Cum să nu fie când nu se pun de acord pentru bunăstarea generală?! Lumină, revizuită, la ce bun, lumina Lunii nu-i suficientă? O fi, dar şi pe ea au apucat-o nervii, a intrat în eclipsă. Fabulaţie, da, ar fi de amuzament dacă ar fi numai o glumă.
Nu mi-au plăcut niciodată ameniţările. Nu mi-a plăcut să mi se forţeze mâna pentru nimic, dacă nu venea de la sine.
Stimaţi „guvernanţi locali”, noi, concitadinii dv., noi, votanţii dv ce vină avem, cu ce-am greşit?Ne-am pus inima şi speranţa la dispoziţia dumneavoastră, în mâinile dv decisive.Vă cerem, vă rugăm să găsiţi soluţii, să iubiţi şi să slujiţi oraşul şi pe locuitorii lui, necondiţionat, aşa cum aţi promis în campaniile electorale, indiferent de culoarea politică!
Credeţi că şedinţele dumneavoastră, subiectele de pe ordinea de zi, discuţiile agresive, violente, chipurile transparente, ne fac bine?! Ne ajută, ne fac să înţelegem ce trebuie, sau ce vreţi să înţelegem?!
Ameniţaţi cu închiderea Primăriei, cu ce-am greşit noi, de ne pedepsiţi? Un blocaj pentru întreaga activitate a judeţului nu ar ajuta pe nimeni.
Mai sunt câteva zile până la data anunţată (închiderea Primăriei), vă rugăm, faceţi ceva, găsiţi soluţii. Ridicaţi sabia care stă să cadă!... peste capete (ale cui, vă întreb?).
Nu ne e uşor să trăim în stres, nici n-am depăşit bine Pandemia, nu credeţi că ne este de-ajuns?!
Mariana Vârtosu
Mariana Vârtosu este scriitoare vrânceancă