Ganduri de la suflet la suflet
În această vară, grupul Andantino condus cu înaltă clasă de artistul polivalent Mircea Grosu, a prezentat un program excepţional, oferit spectatorilor care au avut norocul să-l vadă, spectatorii fiind mai ales părinţii, bunicii şi fraţii mai mari ai prichindeilor – artişti. Copiii au dansat, au cantat şi au recitat fiecare cate o poezie. În program au venit alături de Andantino balerinii şi, pentru a da un examen extraordinar de înaltă măiestrie, un grup de artişti ai dansului modern. Pe valurile muzicii am văzut cum zburau dansatorii, în tangouri, valsuri şi alte ritmuri noi. Se vedea că artiştii se dăruiau cu frenezie dansului ameţitor, plin de graţie şi în acelaşi timp de o forţă vecină cu visarea. Adolescenţii în devenire învăţau prin dans ce frumoasă este viaţa şi cat de mult înseamnă să ai parteneri cu care să pluteşti pe valurile vieţii. Spectacolul despre care scriu a avut loc la Casa Armatei din Focşani iar inima acestui spectacol a fost Mircea Grosu, omul care-i pregăteşte pe micii artişti cu mare pricepere şi o dragoste neţărmuită faţă de copiii pe care-i consideră a fi raze de soare şi de speranţă că lumea viitorului va fi o lume a iubirii de semeni. Mircea Grosu crede că acest sentiment nu se poate dezvolta decat prin ARTĂ, prin muzică, teatru, poezie, dans, pictură, modelaj, sport şi nu doar ca spectatori, ci ca fiind autori ai „piesei”, care vor încerca nu numai să consume artă, ci să şi producă artă. A forma artişti, a-i aduce într-o fază de nivel superior, dar a forma şi spectatori care să-şi rezerve pe tot parcursul vieţii timp şi pentru suflet, nu-i deloc uşor. Cu o răbdare de înger păzitor, dar şi cu un tact pedagogic excepţional, Mircea Grosu, de cateva decenii, adună în sălile Cercului Militar, razele de soare ale oraşului, iar spectacolele ce le organizează ne luminează şi sufletele noastre, încă năpădite de ură şi duşmănie, incultură şi dezorientare, toate aceste racile dezbinandu-ne şi aruncandu-ne în marasmul societăţii actuale cand crima devine fapt obişnuit şi hoţia o cale a „fericirii”.
Pentru ceea ce face domnul Mircea Grosu, am desenat grupul „Andantino”şi alături de chipurile copiilor – raze de soare, pe grădinarul lor care le este un bunic iubitor şi le formează caractere nobile, spre speranţa noastră că lumea de maine va fi mai bună, mai frumoasă şi mai plină de bucurii. O lume fără droguri, fără invidie şi ură, fără trădare şi înşelăciune, o lume a muncii, libertăţii şi responsabilităţii şi, într-un cuvant, o lume a iubirii.
Ionică Sava
